Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi. |
A FERICITULUI IOAN EVCRATA CARTE CE SE NUMESTE
LIMONARIU SAU LIVADA DUHOVNICEASCA
CAPITOLUL 1
VIATA SFANTULUI BATRAN IOAN SI DESPRE PESTERA SAPSA
Era un batran care locuia in manastirea lui avva Evstorghie. Cel intru sfinti arhiepiscopul nostru Ilie al Ierusalimului a vrut sa-l vada pe acest batran, staret al manastirii. Batranul insa nu primea zicand:
- Vreau sa ma duc in muntele Sinai, ca sa ma rog!
Arhiepiscopul il silea sa primeasca staretia manastirii si sa plece cu aceasta vrednicie. Dar pentru ca batranul n-a voit, i-a ingaduit sa plece cu fagaduiala sa primeasca staretia la intoarcerea sa. Si astfel luandu-si ramas bun de la arhiepiscop , a plecat mergand la muntele Sinai, luand cu el si pe ucenicul sau. Dupa ce au trecut raul Iordan, ca la o mila departare, batranul ainceput sa tremure si sa aiba fierbinteli. Cum numai putea sa mearga, au intrat intr-o miva pestera intalnita in cale si ucenicul a asezat jos pe batran. Pe cand era cuprins mereu de fierbinteala si nu putea nici sa se miste - stateau acolo de trei zile in pestera - vede batranul in vis pe cineva care-i spune:
- Spune-mi batrane, unde vrei sa mergi?
- La muntele Sinai, a raspusn batranul celui aratat in vis.
- Nu ! Te rog sa nu te duci, i-a spus acela.
Dar pentru ca nu l-a induplecat pe batran, a plecat de la el. Frigurile, insa l-au cuprins mai rau. In noaptea urmatoare i s-a aratat aceeasi persoana, cu aceeasi infatisare si i-a zis:
- Ce vrei calugare, sa nu te mai scoli de aici? Asculta-ma pe mine si nu pleca!
- Dar cine esti tu ? l-a intrebat batranul.
- Eu sunt Ioan Botezatorul , i-a raspuns acel ce i s-a aratat . Pentru aceasta iti spun sa nu pleci cu nici un chip. Pestera aceasta mica este mai mare decat muntele Sinai, caci de multe ori a intrat in ea Domnul nostru Iisus Hristos ca sa ma viziteze. Da-mi cuvantul ca ai sa locuiesti aici si eu am sa-ti dau sanatate!
Batranul a primit cu placere si s-a legat prin cuvant ca are sa ramana acolo. Indata s-a facut sanatos si a ramas in pestera pana la sfarsitul vietii. Pestera aceea a prefacut-o in biserica si a adunat in jurul lui multi frati. Locul acela se numeste Sapsa. In partea stanga a acestui loc se afla paraul Horat in care a fost trimis Ilie Tesviteanul in timpul secetei. Paraul Horat se gaseste in fata Iordanului.
CAPITOLUL 2
DESPRE BATRANUL IN PESTERA CARUIA PASTEAU LEII
In acelasi loc numit Sapsa era un alt batran. Acesta ajunsese la o viata atat de virtuoasa, incat primea leii sa vina in pestera lui si le dadea sa manace din san. Astfel, omul era plin de dumnezeiescul har al lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 3
VIATA PREOTULUI CONON DIN MANASTIREA PENTUCLA
Am ajuns in lavra celui intru sfinti parintele nostru Sava. Aici l-am intalnit pe avva Atanasie. Si ne povestea noua batranul zicand: pe cand ma aflam in chinovia Pentucla, era un preot acolo randuit cu savarsirea Sfantului Botez, numit Conon, de neam cilician. Pentru ca batranul era cu viata imbunatatita, l-au randuit sa savarseasca botezurile, asa ca el ungea cu Sfantul Mir si boteza pe cei care veneau la el. In timp ce ungea cu Sfantul Mir o femeie, s-a smintit. De asta a dorit sa plece din chinovie. Pe cand avea de gand sa plece, i s-a infatisat sfantul Ioan zicandu-i:
- Rabda si-ti voi usura lupta!
Intr-o zi a venit o fata din Persia ca sa se boteze. Fata era placuta la chip si foarte frumoasa, incat preotul n-a putut sa o unga cu Sfantul Mir. Si a asta acolo fata doua zile fara sa fie botezata. Cand arhiepiscopul Petru a auzit s-a minunat de cele petrecute cu batranul si avea de cand sa randuiasca o diaconita pentru savarsirea botezului. Dar n-a facut asta, ca sa nu strice randuiala. Preotul Conon, insa, si-a luat haina lui din piele de oaie si a plecat spunand:
- Nu mai raman in locul acesta!
Si cum mergea el spre padure, iata , il intalneste pe sfantul Ioan Botezatorul, care ii spune cu voce blanda:
- Intoarce-te la manastirea ta si-ti voi usura lupta!
Avva Conon ii zice cu manie:
- Crede-ma ca nu ma voi intoarce. Mi-ai fagaduit de atatea ori si n-ai facut nimic!
Atunci sfantul Ioan l-a apucat de mana, l-a asezat jos pe un tapsan si dandu-i la o parte hainele a facut asupra lui de trei ori semnul crucii mai jos de buric si i-a spus:
- Crede-ma, parinte Conon, am vrut sa-ti fie rasplatita lupta ta! Dar pentru ca nu vrei, iata ti-am usurat lupta, dar n-ai rasplata ostenelilor tale.
Si s-a intors parintele Conon in chinovia unde era randuit sa savarseasca botezurile. A doua zi a botezat-o pe persana, fara sa priveasca cumva ca este femeie cu firea. Si a mai botezat Conon si a uns cu Sfantul Mir inca alti 12 ani, dar trupul lui n-a mai tresarit si nici n-a mai privit daca cea botezata este femeie cu firea. Si astfel s-a pristavit.
CAPITOLUL 4
VEDENIA LUI AVVA LEONTIE
Ne povestea noua avva Leontie din chinovia sfantului parintelui nostru Teodosie zicand: dupa ce tinerii lavrioti din noua Lavra au fost prigoniti de necredinciosi, eu m-am dus acolo si-am ramas in aceasta lavra. Intr-o duminica m-am dus la biserica sa ma impartesesc. Cand am intrat, am vazut un inger stand in partea dreapta a altarului. Cuprins de frica, am plecat la chilia mea. Aici am auzit o voce care mi-a spus:
- De cand a fost sfintit altarul acesta, mie mi s-a poruncit sa raman in el.
CAPITOLUL 5
POVESTEA LUI AVVA POLIHRONIE DESPRE TREI MONAHI
Ne povestea noua avva Polihronie spunand: in lavra Turnurilor Iordanului in manastire era un frate care nu se ingrijea deloc de mantuirea sufletului sau si niciodata nu isi facea canonul pentru sfanta duminica. Apoi, dupa ceva vreme, vad pe fratele acesta, atat de nepasator de mantuirea sa, ca se sarguieste cu toata ravna si cu mult zel.
Atunci i-am spus:
- Bine faci acum, frate, ca te ingrijesti de sufletul tau!
- Avo, imi raspunse el, in curand am sa mor.
Si intradevar, dupa trei zile a murit.
* * *
Tot avva Polihronie, preotul noii Lavre, imi povestea zicand: pe cand sedeam odinioara, in Lavra Turnurilor, s-a savarsit un frate.
Iconomul mi-a spus:
- Ai mila , frate si vino sa ducem lucrurile fratelui la iconomat.
Dar cum am inceput sa caram lucrurile, il vad pe iconom plangand si-i spun:
- Dar bine, avvo, pentru ce plangi asa?
- Plang, mi-a raspuns el, pentru ca azi port in brate lucrurile acestui frate, iar dupa doua zile alti le vor purta pe ale mele.
Si asa s-a intamplat, caci dupa doua zile a murit si iconomul , dupa cum a spus.
CAPITOLUL 6
ALTA POVESTE A ACELUIASI
Avva Polihronie preotul, ne mai povestea ca a auzit de la avva Constantin, staretul noii manastiri a Sfintei Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, ca a murit unul din frati in bolnita de la Ierihon. Si l-am luat, ne povestea avva, si l-am dus in manastirea Turnurilor, sa-l ingropam acolo. Din clipa in care am pornit de la bolnita si pana am ajuns la manastirea Turnurilor, neintrerupt o stea a mers deasupra celui raposat si s-a aratat pana ce l-am pus in mormant.
CAPITOLUL 7
VIATA SI MOARTEA UNUI CALUGAR OARECARE, CARE A REFUZAT SA FIE IGUMEN LA MANASTIREA TURNURILOR
Un calugar locuia in lavra Turnurilor. La moartea staretului, preotii si ceilalti frati ai lavrei au voit sa-l faca staret pentru ca era un om cu o viata imbunatatita. Dar batranul ii ruga spunandu-le:
- Lasati-ma, parintilor, sa-mi plang pacatele mele! Nu sunt un om atat de destoinic incat sa ma ingrijesc de sufletele altora! Lucrul acesta se potriveste pentru parintii imbunatatiti, cum au fost Antonie, Pahomie, Teodor cel Sfintit si altii.
Parintii insa nu-i dadeau pace deloc si in fiecare zi il rugau sa primeasca. Totusi nu l-au induplecat. Cand a vazut ca este silit de ei atat de mult, le-a spus tuturor:
- Ingaduiti-mi trei zile ca sa ma rog si daca Dumnezeu va voi, voi primi!
Era intr-o vineri. Iar duminica dimineata a murit.
CAPITOLUL 8
VIATA LUI AVVA MIROGHEN HIDROPICUL
In lavra Turnurilor era un calugar cu numele Miroghen. Acesta ducea o viata atat de aspra incat a ajuns hidropic. Batranilor care veneau la dansul sa-l vada si sa-l mangaie, le spunea:
- Rugati-va pentru mine, parintilor, sa nu ajunga hidropic omul meu cel dinauntru ! Cat ma priveste pe mine, ma rog lui Dumnezeu sa raman multa vreme intr-o astfel de boala.
Eutihie, arhiepiscopul Ierusalimului a auzit de avva Miroghen si a voit sa-i trimita cate ceva de trebuinta. Avva Miroghen insa n-a primit niciodata nimic de la el, ci numai atat ii cerea:
- Roaga-te pentru mine, parinte, ca sa fiu izbavit de chinul cel vesnic!
CAPITOLUL 9
DESPRE MINUNATA DRAGOSTE A UNUI SFANT PARINTE
Tot in lavra Turnurilor locuia un alt calugar batran. Desi era foarte sarac, el avea totusi harul milosteniei. Intr-o zi a venit un sarac la turnul lui, cerandu-i pomana. Batranul nu avea decat o singura paine, pe care a dat-o saracului. Saracul insa a zis:
- Nu vreau paine, ci o camasa!
Batranul voind sa-l ajute, l-a luat de mana si l-a dus in turnul lui. Cand saracul a vazut ca nu gaseste nimic decat camasa ce o purta, s-a minunat de sufletul plin de virtute al batranului si si-a dezlegat traista de la gat si a desertat in mijlocul chiliei tot ce avea zicand:
- Ia acestea , calugare! Voi mai gasi eu in alta parte cele ce-mi trebuiesc.
CAPITOLUL 10
VIATA LUI VARNAVA ANAHORETUL
In pestera sfantului rau Iordan era un anahoret, numit Varnava. Intr-o zi s-a pogorat la Iordan ca sa bea apa si i s-a infipt un spin in picior dar a ramas cu spinul in picior si nu primea sa-l vada doctorul. Piciorul i-a putrezit si a fost silit sa-si ia luisi un turn in manastirea Turnurilor. Piciorul insa putrezind din ce in ce mai mult, tuturor celor care veneau la el le spunea:
- Cu cat sufera mai mult omul din afara, cu atat infloreste cel dinauntru.
Dupa ce s-a suit avva Varnava anahoretul din pestera lui in lavra Turnurilor si dupa ce a stat acolo catva timp, a mers in pestera lui un alt anahoret. Cand a intrat acesta in pestera a vazut un inger a lui Dumnezeu stand pe altarul care-l facuse in pestera batranul si-l sfintise.
Si a zis anahoretul catre inger:
- Ce faci aici?
- Sunt ingerul lui Dumnezeu, ii raspunde ingerul si de cand s-a sfintit altarul, mie mi s-a incredintat de Dumnezeu.
CAPITOLUL 11
VIATA LUI AVVA AGHIODUL
Avva Petru, preotul lavrei celui intru sfinti Parintele nostru Sava, ne povesteste despre Aghiodul zicand: pe cand era el staret al lavrei fericitului Gherman, s-a intamplat ca un frate de acolo sa moara, fara sa fi aflat batranul. Cand canonarhul a tocat sa se adune toti fratii spre a-l petrece la mormant pe cel raposat, a venit si batranul. Vazand trupul fratelui asezat in biserica, s-a intristat ca nu l-a sarutat inainte de-a iesi din viata. Apropiindu-se de nasalie spune celui mort:
- Scoala-te, frate si da-mi sarutarea cea mai de pe urma!
Iar el s-a sculat si l-a sarutat pe batran.
Batranul i-a spus:
- Dormi, deci, pana ce te va scula Fiul lui Dumnezeu la venirea Sa!
* * *
Tot avva Aghiodul mergand pe tarmul sfantului rau Iordan se gandea intru sine: ce s-a intamplat oare cu pietrele alese in numele conducatorilor celor douasprezece semintii ale lui Israel, si aruncate in Iordan de Iisus Navi?
Si pe cand gandea asa, deodata s-au despartit apele ici si colo si i s-au aratat cele douasprezece pietre. Si facand metanie lui Dumnezeu, a plecat.
CAPITOLUL 12
SFATUL LUI AVVA OLIMP
Un frate l-a intrebat pe avva Olimp, preotul lavrei lui avva Gherasim, zicand:
- Da-mi un sfat!
- Sa nu sezi cu ereticii, ii spune el! Infraneaza-ti limba si pantecele si oriunde te-ai afla, spune necontenit: sunt strain.
CAPITOLUL 13
VIATA LUI AVVA MARCU ANAHORETUL
Se spune despre avva Marcu anahoretul ca locuia alaturi de manastirea Pentucla si ca timp de saizeci si noua de ani aceasta indeletnicire avea: postea saptamani intregi incat unii socoteau ca este fara de trup. Lucra zi si noapte, potrivit sfaturilor lui Hristos. Dadea saracilor tot ce castiga si nu rpimea de la nimeni nimic. Auzind de asta, unii crestini iubitori de Hristos au venit la el ca sa-l ajute, dar el le-a spus:
- Nu primesc, caci lucrul mainilor mele ma hraneste si pe mine si pe cei care vin la mine pentru Dumnezeu.
CAPITOLUL 14
DESPRE FRATELE CARE S-A UMPLUT DE LEPRA DIN PRICINA CA A VRUT SA CURVEASCA
Avva Polihronie iarasi ne povestea zicand: in chinovia Pentucla era un frate care se ingrijea foarte mult de mantuirea sulfetului sau si era ascet. Era insa bantuit de patimile curviei si nemaiputand suferi chinul din manastire si s-a dus la Ierihon ca sa-si potoleasca pofta. Dar cum a intrat in casa de desfrau s-a umplut tot de lepra. Vazandu-se deci pe sine plin de lepra, s-a intors la manastirea lui , multumind lui Dumnezeu si zacand:
- Dumnezeu a adus peste mine o astfel de boala ca sa se mantuiasca si sufletul meu.
Si lauda pe Dumnezeu.
CAPITOLUL 15
FAPTA MINUNATA A LUI AVVA CONON
Se povesteste despre avva Conon, staretul Pentuclei, ca intr-o zi, ducandu-se la locul sfant numit Vados, l-au intalnit niste evrei si au dorit sa-l omoare. Si-au scos sabiile si au alergat la batran. Dar cand s-au apropiat si si-au intins intins mainile ca sa-l loveasca au ramas cu mainile spanzurate in aer, nemiscate. Si s-a rugat calugarul pentru ei si numai asa au putut pleca, bucurandu-se si slavind pe Dumnezeu.
CAPITOLUL 16
POVESTEA LUI AVVA NICOLAE DESPRE EL SI FRATII LUI
Un calugar cu numele Nicolae, locuia in lavra lui avva Petre care se afla alturi de sfantul rau Iordan. Acesta ne povestea zicand:
Pe cand locuiam odinioara in Rait, am fost trimisi trei frati spre slujba in Tebaida. Ajungand in pustie am ratacit drumul si ne invarteam in pustie. Am ispravit apa si, pentru ca nu am gasit apa timp de cateva zile, a inceput sa ni se faca rau din pricina setei si-a arsitei. Nemaiputand merge, ne-am asezat fiecare la umbra unui tamarisc, pe care l-am gasit in aceasta pustie si asteptam sa murim din pricina setei. Pe cand stateam eu intins la pamant, vad ca in vis un vas plin cu atata apa incat se varsa pe de laturi, iar doi oameni stateau pe marginea colimvitrei si scoteau apa cu o cana de lemn. Si am inceput sa rog pe unul din ei zicand-i:
- Ai mila, frate, si da-mi putina apa ca ma sfarsesc de sete !
Dar n-a vrut sa-mi dea.
- Da-i putina apa, i-a spus celalalt.
- Sa nu-i dam, i-a raspuns, ca-i un lenes si nu se ingrijeste de mantuirea sufletului lui !
- Da, intradevar, a spus celalalt, este lenes! Da, este lenes, dar sa-i dam pentru ca e printre straini.
Si astfel mi-a dat.
- Da si celor ce sunt cu tine, mi-a spus el.
Si am baut si am mers trei zile fara sa bem ceva. Apoi am ajuns la locuinte omenesti.
CAPITOLUL 17
VIATA UNUI BATRAN IMBUNATATIT
Tot avva Nicolae mai spunea ca in aceiasi lavra traia un batran imbunatatit. Timp de cincizeci de ani a stat in pestera lui fara sa bea vin sau sa manance paine, ci numai tarate. El se impartasea de trei ori pe saptamana.
CAPITOLUL 18
VIATA UNUI ALT CALUGAR DIN MANASTIREA LAVREI, CARE DORMEA CU LEII
Ne mai spune avva Polihronie, ca tot in lavra lui avva Petru traia un alt calugar batran. Acesta adeseori pleca din manastire si ramanea pe tarmurile sfantului rau Iordan. Si acolo dormea unde gasea un culcus de leu. Intr-o zi gaseste in pestere doi pui de lei si-i aduce in biserica, inveliti in haina cu care se imbraca. Si i-a spus:
- Daca vom pazi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, leii au sa se teama de noi. Insa din rpicina pacatelor noastre am ajuns robi si de asta ne temem noi mai mult de ei.
Fratii au ramas adanc miscati de pe urma cuvintelor batranului si au plecat in pesterile lor.
CAPITOLUL 19
POVESTEA LUI AVVA ILIE DESPRE EL INSUSI
Ne povestea avva Ilie pascatorul , zacand: Traiam odinioara intr-o pestera, ca sa nu am nici o partasie cu avva Macarie, episcopul Ierusalimului. In una din zile, cam pe la ceasul al doisprezecelea, pe o arsita grozava a batut cineva la pestera mea. Cand am iesit afara am vazut o femeie si am spus:
- Ce faci aici?
- Duc si eu, avvo, mi-a raspuns ea, aceiasi viata ca si tine. Locuiesc nu departe de aici, la o departare de o mila, intr-o mica pestera. Si mi-a aratat si locul inspre miaza-zi. Strabatand acest pustiu, a continuat ea, am insetat din rpicina arsitei, asa ca te rog fii bun si da-mi putina apa.
Am adus ulciorul si i l-am dat. A luat ulciorul a baut si mi-am luat ramas bun de la ea. Dar dupa ce a plecat a inceput diavolul sa ma chinuie si sa ma ispiteasca cu tot felul de ganduri. Fiind biruit si nemaiputand suporta focul, mi-am luat toiagul si am iesit din pestera. Era atat de cald incat ardeau si pietrele. Iar eu am pornit spre ea ca sa-mi potolesc pofta.
Dupa ce am facut cam o mila de drum ars de pofta pana in maduva oaselor, am cazut in alta stare, am vazut pamantul deschis si pe mine cufundat in adancimea lui. Si am vazut trupuri moarte zacand putrede si imbucatatite, plin de un miros fara de seama de urat. Acolo era un barbat cu o tinuta de sfant. Acesta mi-a aratat trupurile stricate si mi-a zis:
- Iata, acesta e trupul unei femei, iar acesta este trupul unui barbat. Potoleste-ti setea cum vrei si cat vrei. Dar ia aminte de cate nevointe vei fi lipsit pentru o astfel de placere. Vezi pentru ce fel de placeri vreti sa fiti lipsiti de Imparatia Cerurilor? Cat de nenorocita e viata omeneasca! Pentru placeri de o clipa, vrei sa pierzi toata osteneala ta!
Eu, inabusit de mirosul greu si urat, am cazut la pamant. Cel ce mi s-a aratat a venit langa mine, m-a ridicat de jos si mi-a incetat chinul. Apoi am plecat la chilia mea multumind lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 20
CONVERTIREA UNUI SOLDAT PRINTR-O MINUNE
Unul dintre parinti imi povestea ca un soldat dintre dragoni i-a povestit spunandu-i: Purtam razboi in partile Africii cu mauritani. Fiind biruiti de barbari, am fost alungati. Barbarii ne urmareau, asa ca multi dintre noi au fost ucisi. M-a ajuns si pe mine un barbar, si a intins sulita sa ma imbunga. Cand am vazut acestea am inceput sa ma rog lui Dumnezeu si sa spun:
- Doamne Dumnezeule, care Te-ai aratat roabei Tale Tecla si ai izbavit-o din mainile celor fara de lege, scoate-ma si pe mine din primejdia aceasta si mantuieste-ma de moartea asta amara si voi merge in pustie si voi duce o viata de sihastru!
Cand m-am intors , povesteste el, n-am mai vazut nici un barbar. Si indata am venit la lavra Coprata. Si iata sunt , cu harul lui Dumnezeu de 33 de ani in pestera aceasta.
CAPITOLUL 21
MOARTEA ANAHORETULUI SI A UCIGASULUI SAU
Avva Gherontie, staretul manastiri celui intru sfinti nostri parintele nostru Eftimie, imi povestea zicand:
Eram trei calugari pascatori dincolo de Marea Moarta, cam langa Visimunta. Pe cand noi mergeam pe munte, un alt calugar pascator mergea pe tarmul marii. S-a intamplat sa-l intalneasca saracinii, care treceau prin acele locuri. Saracinii au trecut inaintea lui iar unul dintre ei intorcandu-se, i-a taiat capul anahoretului, in timp ce noi ne uitam de departe, caci eram pe munte. Si pe cand plangeam soarta anahoretului, iata ca pe neastepatate s-a pogorat deasupra saracinului o pasare care l-a rapit in vazduh, apoi i-a dat drumul pe pamant incat s-a facut saracinul una cu pamantul.
CAPITOLUL 22
VIATA ALTUI CALUGAR, CONON
Un calugar cu numele Conon, cilicin de neam, traia in chinovia celui intru sfinti parintele nostru Teodosie arhimandritul. Acesta, timp de 35 de ani si-a indeplinit acest canon: manca o data pe saptamana numai paine si apa. Lucra necontenit si nu se indeparta de biserica.
CAPITOLUL 23
VIATA LUI TEODUL MONAHUL
In aceiasi manastire am vazut pe un alt calugar batran, numit Teodul. Inainte de calugarie fusese ostas. In toate zilele postea si nu dormea nicodata culcat si numai sezand.
CAPITOLUL 24
VIATA UNUI CALUGAR CARE LOCUIA IN CHILIA HOZEVA
Era un batran care locuia in chilia Hozeva. Batranii locului acelia ne povesteau de el zicand: Cand era in satul lui avea aceasta indeletnicire: daca vreodata vedea pe vreun om din satul lui ca nu era destul de instarit ca sa-si samene tarina, se ducea noaptea, fara stirea stapanului ogorului , lua boi si samanta lui si semana ogorul celuilalt. Cand ai venit in pustie si traia in chilia Hozeva batranul facea aceiasi milostenie cu cei nevoiasi. Pleca pe drumul care duce de la sfantul rau Iordan la Ierusalim, luand cu el paine si apa. Si ori de cate ori vedea pe cineav obosit de drum, le purta poverile pana la Ierihon. Si-l puteai vedea plin tot de naduseala, purtand uneori in spate o sarcina mare, iar alteori ducand pe umar pe cate un copil. ba cate odata chiar si doi. Alteori se aseza jos si repara incaltamintea stricata a vreunui barbat sau a vreunei femei, caci avea cu el, scule si cele de trebuinta pentru reparat. Unora le dadea apa din apa ce o avea el iar altora le dadea paine. Daca intalnea vreun om dezbracat ii dadea haina pe care o purta. Si puteai sa-l vezi in fiecare zi ostenindu-se asa. Daca se intampla sa gaseasca un mort pe cale, ii citea slujba inmormantarii si-l ingropa.
CAPITOLUL 25
DESPRE FRATELE DIN MANASTIREA HOZEVA
Avva Grigore, care a fost soldat inainte de-a se calugarii, ne povestea: In chilia Hozeva era un frate care invata slujba sfintei Proscomidii. Intr-o zi a fost trimis sa aduca prescuri. In drum spre manastire a rostit slujba sfintei Proscomidii dupa toata randuiala. Diaconii au luat prescurile si le-au pus pe disc in sfantul altar spre ale proscomedi avva Ioan, supranumit Hozevitul, pe atunci preot , care mai tarziu a ajuns episcop al Cezareii Palestinei. Pe cand slujea insa, n-a vazut ca de obicei pogorarea Duhului Sfant, s-a dus in diaconion aruncandu-se cu plansete cu fata la pamant. Si i s-a aratat ingerul Domnului spunandu-i ca fratele, pe cand aducea prescurile, a rostit pe drum sfanta Slujba si au fost sfintite, asa ca ele sunt desavarsite. Si de atunci a dat porunca batranul ca nimeni, daca nu-i hirotonit sa nu mai invete pe de rost slujba sfintei Proscomidii si nici sa n-o rosteasca la intamplare, in orice vreme, in afara de altar.
CAPITOLUL 26
VIATA FRATELUI TEOFAN, MINUNATA LUI VEDENIE SI DESPRE PARTASENIA CU ERETICII
Un batran cu numele Chiriac traia in lavra Calamon din apropierea sfantului rau Iordan. Si era batranul imbunatatit in fapte dumnezeiesti. La el a venit un frate strain din tinutul Dara, cu numele Teofan, ca sa-l intrebe pe batran despre gandul curviei. Batranul a inceput sa-l sfatuiasca cu felurite cuvinte de intelpciune si viata curata. Folosindu-se mult fratele din cuvintele batranului, i-a spus:
- Eu, avva, am partasanie in tara mea cu nestorienii. Din aceasta pricina numai pot ramane cu ei si vreu sa locuiesc impreuna cu tine.
Cand a auzit batranul de numele lui Nestorie s-a intristat de pierderea fratelui si l-a sfatuit si l-a indemnat sa se desparta de aceasta erezie vatamatoare si sa vina la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si i-a spus:
- Nu este alta mantuire decat numai in a cugeta drept si a crede ca Sfanta Fecioara Maria este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu.
- Intr-adevar, avvo, a raspuns fratele, toti ereticii asa spun: daca nu esti cu noi, nu te mantui. Sarmanul de mine nu stiu ce sa fac. Roaga-te deci Domnului ca Domnul sa ma incredinteze, prin fapta, care este credinta cea adevarata.
Batranul a primit cu bucurie cuvantul fratelui si i-a spus:
- Sezi in chilia mea si am nadejde in Dumnezeu ca bunatatea lui iti va descoperi adevarul!
Lasadu-l pe fratele in pestera s-a dus la tarmul Marii Moarte si s-a rugat pentru el. Si iata cam pe la ceasul trei dupa amiaza in ziua urmatoare, vede fratele pe cineva infricosator la vedere, stand in fata lui si-i spune:
- Vino si vezi adevarul!
Si luandu-l, la dus intr-un loc intunecos, cu miros urat si cu foc si-i arata in mijlocul focului pe Nestorie si Teodor, pe Eutihie si Apolinarie, pe Evagrie si pe Didim pe Dioscor si pe Sever, pe Arie si pe Origen si pe alti cativa.
- Iata, ii spune acela ce i s-a aratat, acesta-i locul pregatit ereticilor si celor ce urasc pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si celor ce urmeaza invataturile lor. Daca iti place locul, ramai in credinta ta! Dar daca nu vrei sa incerci chinul acesta, vino la Biserica cea sfanta si sobornica, asa cum ti-a spus batranul. Caci iti spun: chiar daca ai savarsi toate virtutiile, ajungi in locul acesta daca n-ai dreapta credinta.
La cuvantul acesta fratele si-a venit in sine. Cand a venit batranul, i-a povestit toate cele intamplate asa cum le-a vazut si a trecut la sfanta sobornica si apostolica Biserica. Si a ramas impreuna cu batranul in Calamon. Dupa ce a stat multi ani cu el, a adormit in pace.
CAPITOLUL 27
VIATA PREOTULUI DIN ORASUL MARDAROS
La zece mile de orasul Ega Ciliciei se afla satul Mardaros. In acest sat este biserica sfantului Ioan Botezatorul. Preot al acestei biserici este un calugar batran. Acesta avea o viata foarte imbunatatita. In una din zile locuitorii satului se duc si-l parasc pe batran la episcop zicandu-i:
- Ia de la noi pe batranul acesta, ca ne face numai suparari! Dumineca face slujba pe la ceasul trei dupa amiaza si nu pastreaza randuiala legiuita a sfintei slujbe.
Episcopul l-a luat aparte pe calugar intrebandu-l:
- Pentru ce faci asa, calugare? Sau nu cunosti randuiala sfintei Biserici?
- Intr-adevar , Prea Sfintite, asa este si bine spui. Dar ce sa fac, nu stiu! Dupa ce citesc canonul de noapte al sfintei dumineci, stau alaturi de sfantul altar si pana nu vad pe Duhul cel Sfant umbrind sfantul altar nu incep slujba. Cand vad Pogorarea Duhului Sfant, atunci savarsesc sfanta Liturghie. Episcopul s-a minunat de virtutea batranului si a incredintat pe locuitorii satului ca preotul lor face slujba potrivit voii lui Dumnezeu. Si au plecat locuitori inpacati, slavind pe Dumnezeu.
* * *
Avva Iulian stalpnicul a trimis binecuvantari acestui batran. Totodata i-a trimis si trei carbuni aprinsi, legati intr-o bucata de panza. Batranul a primit binecuvantarile si carbunii care nu se stinsesera si a trimis la randul sau apa, pe care a legat-o in aceiasi bucata de panza. Si erau departati unul de altul ca la 20 de mile.
CAPITOLUL 28
FAPTA MINUNATA A LUI AVVA IULIAN STALPNICUL
Avva Chiril, ucenicul mai sus pomenitului avva Iulian Stalpnicul, ne povestea urmatoarele: Auzind de viata si de faptele minunate ale lui avva Iulian, m-am dus impreuna cu tatal meu si cu fratele meu la el. Eu, povesteste avva Chiril, zaceam de o boala de nevindecat. Nici un doctor n-a putut sa ma tamaduiasca. Cand m-am dus la avva Iulian, batranul m-a vindecat indata prin rugaciunile lui. Am ramas asadar toti trei pe langa el si am renuntat la lume. Batranul l-a randuit pe tatal meu mai mare peste grau. Intr-o zi tata s-a dus la avva Iulian si i-a spus:
- N-avem grau!
- Mergi, frate, i-a raspuns batranul, aduna graul pe care-l gasesti si macina-l! pentru maine se va ingriji Dumnezeu de noi.
Tatal meu, suparat din pricina acestor cuvinte, caci stia ca numai lasase nimic in hambar, s-a dus la chilia lui. Dar pentru ca fratii n-aveau ce sa manance, batranul l-a chemat pana la el. Abia a sosit si i-a spus:
-Frate Conon, du-te si fa de mancare fratilor cu graul pe care-l vei gasi!
Tatal meu maniat oarecum, a luat cheile hambarului cu gandul sa-i aduca tarana. Dar cand a descuiat hambarul si a voit sa deschida usile, n-a putut caci era tot hambarul plin de grau. Cand a vazut aceasta, a cerut iertare batranului, slavind pe Dumenzeu.
CAPITOLUL 29
MINUNEA SFINTEI EUHARISTII
Cam la 30 de mile de orasul Aigeae din Cilicia traiau doi calugari stalpnici departati unul de altul cam la 6 mile. Unul din ei facea parte din sfanta Biserica sobornica si apostolica. Celalat, desi se urcase de mai mult timp pe stalp in apropiere de satul Casidora, apartinea totusi ereziei lui Sever. Ereticul invinuia in multe chipuri pe ortodox, incercand si voind sa-l atraga spre erezia lui. Dupa ce i-a trmis multe cuvinte, parea ca l-a biruit, si i-a condamnat credinta. Ortodoxul insa, inspirat de Dumnezeu, a cerut sa-i trimita o particica din Sfanta Impartasanie savarsita de el. Acesta, crezand ca s-a ratacit, i-a trimis indata cu bucurie, fara sa mai stea la indoiala. Cand a primit-o ortodoxul, a luat particica trimisa lui de eretic, adica de severian, a fiert in fata lui apa intr-o oala si a aruncat in ea particica pe care a primit-o. Particica s-a descompus indata in fiertuta oalei. A luat apoi o particica din Sfanta Impartasanie a Bisericii Ortodoxe, a bagat-o si pe ea in oala, si pe data apa fiarta din oala s-a racit, iar Sfanta Impartasanie a ramas intreaga si neudata. Aceasta particica a pastrat-o si ne-a aratat-o si nou cand am trecut pe la el.
CAPITOLUL 30
VIATA LUI ISIDOR MONAHUL DIN MELETINE SI ALTA MINUNE DESPRE SFANTA IMPARTASANIE
Dade este un targ din insula Cipru. In acest targ este o manastire numita Filoxenu. Cand ne-am dus acolo, am gasit in acea manastire un monah, de fel din Meletine, cu numele Isidor. Pe acest calugar il vedeam ca plange necontenit cu suspine. Desi era rugat de toti sa-si potoleasca putin plansul, totusi nu voia, si spunea tuturor:
-Sunt foarte pacatos, cum n-a mai fost om de la Adam pana astazi!
-Intr-adevar, avvo, nimeni nu-i fara pacat, afara de Dumnezeu.
- Credeti-ma, fratilor, ne-a raspuns el, nu-i pacat omenesc cunoscut sau necunoscut, pe care sa nu-l fi savarsit eu. Iar daca socotiti ca ma invinuiesc ca ma invinuiesc pe nedrept pe mine insumi, ascultati-mi pacatul ca sa va rugati si voi pentru mine.
Eu, a inceput el sa povesteasca, pe cand eram in lume, eram casatorit. Si eu si nevasta-mea faceam parte din erezia lui Sever. Intr-o zi, cand am venit acasa, n-am gasit-o acasa pe nevasta-mea, ci am auzit ca s-a dus la o vecina sa se impartaseasca. Femeia aceea apartinea bisericii celei sfinte si sobornicesti. Indata am plecat s-o opresc. Cand am intrat in casa vecinei, nevasta-mea tocmai lua sfanta particica si se impartasea. Am apucat-o deci de gat, facand-o sa arunce afara cea sfanta particica. Apasand-o pe gat de jos in sus, a aruncat Sfanta Impartasanie, care a cazut la pamant. Indata insa am vazut un fulger pogorandu-se pe locul unde cazuse si a luat Sfanta Impartasanie. Peste doua zile, vad un etiopina imbracat in zdrente care mi-a spus:
- Si eu si tu suntem osanditi cu aceiasi pedeapsa.
- Dar cine esti tu?, l-am intrebat.
- Eu, raspunse etiopianul, sunt cel care L-a lovit peste obraz pe Facatorul tuturor, pe Domnul Nostru Iisus Hristos, in timpul Patimilor.
De asta deci, a terminat monahul povestirea sa, nu pot inceta din planset.
CAPITOLUL 31
CONVERTIREA SI VIATA MARIEI, PACATOASA
Doi calugari batrani au plecat din Aegeae in Tarsul Ciliciei si potrivit iconomiei lui Dumnezeu, au tras la un han,sa se odihneasca caci era cald. Acolo au gasit trei tineri care aveau cu ei o femeie desfranata. Batranii s-au asezat deoparte. Unul din ei a scos din desaga Sfanta Evanghelie si a inceput sa citeasca. Femeia desfranata , care era cu tinerii, cand l-a vazut pe batran ca citeste, i-a lasat pe tineri si a venit si s-a asezat langa batran. Batranul, imbrancind-o, i-a zis:
- Pari sa fii cu totul nerusinata, nenorocito! Nu ti-e rusine sa vii si sa te asezi alaturi de mine?
- Parinte, i-a raspuns ea, nu te scarbi de mine! Chiar daca sunt plina de pacate, adu-ti amine ca Stapanul tuturor, Domnul si Dumnezeul nostrum, n-a alungat pe femeia pacatoasa care s-a apropiat de El.
- Da, i-a raspuns el, dar femeia aceea pacatoasa n-a mai ramas in pacat.
- Nadajduiesc in Fiul lui Dumnezeu celui viu, a spus femeia, ca incepand de astazi, nici eu numai raman in pacatul acesta.
Si parasindu-I pe tineri si toata avutia ei, s-a dus cu batranii. Si au bagat-o intr-o manastire numita Nachiva, alaturi de Aegeae. Pe aceasta femeie am vazut-o si eu, batrana, traind cu multa intelepciune. De la ea am auzit povestirea de fata.
CAPITOLUL 32
CONVERTIREA SI VIATA LUI VAVILA MASCARICIUL SI A PRIETENILOR LUI COMITA SI NICOSA
Era un mascarici in Tarsul Ciliciei numit Vavila. El avea doua amante: una se chema Comita si alta Nicosa. Traia cu ele nebuneste si cu nerusinare si faceau fapte vrednice de dracii care ii ajutau. Intr-o zi a intrat Vavila intr-o biserica. Potrivit iconomiei lui Dumnezeu, tocmai se citea Evanghelia in care se afla pericopa ce spune: Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia Cerurilor( Matei 3:2). Cuprins de remuscari a inceput sa se nefireasca din pricina faptelor savarsite de el. A iesit deci indata din biserica, le-a chemat pe cele doua amante ale sale si le-a spus:
- Stiti in ce desfranare si cat de nebuneste am trait cu voi. Stiti iarasi ca nu-mi era draga una mai mult decat alta. Iata eu va dau toata averea mea. Luati-o si impartiti-o intre voi, eu, incepand de azi, plec, parasesc lumea si ma calugaresc!
Ele insa , au raspuns cu lacrimi si ca si cum ar fi avut o singura gura, au spus:
- Am fost partase cu tine si la pacat si la pierderea sufletului nostrum. Acum insa, cand vrei sa faci acest lucru placut lui Dumnezeu, ne lasi si vrei sa-l faci singur? Dar nu se va intampla asta, ci vom fi partase cu tine si la bine. Mascariciul s-a inchis indata intr-unul din turnurile orasului iar femeile, dupa ce au vandut toata averea lor si a mascariciului , si a impartit-o la saraci, s-au calugarit si ele. Si-au facut o chilie aproape de turn si s-au inchis acolo.
Pe acest barbat l-am vazut si eu si m-am folosit, caci e tare primitor, milostiv si smerit. Si am scris aceasta poveste spre folosul celor ce o vor citi.
CAPITOLUL 33
VIATA SFANTULUI EPISCOP TEODOT
Ne povestea unul din parinti, ca in sfanta cetate a Antiohiei era un arhiepiscop cu numele Teodot. Acesta era atat de bun, ca ori de cate ori era zi de sarbatoare, chema la masa la el unii din clericii care slujisera la bisericacu el. Unul din clerici n-a vrut sa vina, nici n-a dat ascultare poftirii. Atunci arhiepiscopul a tacut. Altadata insa s-a dus la el rugandu-l sa vina si sa ia parte la masa obsteasca.
* * *
Se spunea iarasi despre acelasi arhiepiscop Teodot, ca era asa de bland si de smerit, incat odata fiind in calatorie cu un cleric, el mergea in lectica, iar clerical pe cal. Si a spus arhiepiscopul clericului:
- Sa impartim lungimea drumului si vom face cu schimbul calatoria noastra.
Clericul insa, n-a vrut sa faca aceasta, caci spunea ca este o insulta pentru patriarh ca el sa mearga in lectica, iar patriarhul pe cal. Dumnezeiescul Teodot n-a incuviintat, ci l-a silit pe cleric sa faca asa, convingandu-l ca nu-I nici o insulta pentru el.
CAPITOLUL 34
VIATA DUMNEZEIESCULUI ALEXANDRU, PATRIARHUL IERUSALIMULUI
Aceeasi Sfanta cetate a avut si un alt patriarh, numit Alexandru. Acesta era foarte milostiv si bun la inima. Odata unul din notarii i-a furat aur. Temandu-se a fugit si s-a dus in Tebaida Egiptului. Barbarii din Tebaida Egiptului, care se hranesc cu carne cruda , au pus man ape el pe cand ratacea si l-au dus pana la marginile Egiptului. Dumnezeiescul Alexandru afland de el ca este rob l-a cumparat cu 85 de monezi. Patriarhul s-a purtat cu le atat d bine si asa de omeneste cand s-a reintors in casa lui, incat unul din locuitorii orasului a spus odata:
- Nimic n-ar fi mai folositor decat sa gresesc fata de Alexandru.
* * *
Altadata unul din diaconii lui l-a insultat pe dumnezeiescul Alexandru in fata tuturor clericilor. Dumnezeiescul Alexandru, insa, si-a cerut iertare, zicandu-i:
- Iarta-ma , frate!
CAPITOLUL 35
VIATA LUI ILIE, PATRIARHUL IERUSALIMULUI SI DESPRE FLAVIAN, PATRIARHUL ANTIOHIEI
Spunea avva Polihronie despre avva Ilie, arhiepiscopul Ierusalimului, ca nu bea vin cand era monah si a pastrat aceasta randuiala si cand a ajuns patriarh. Se spunea despre Ilie , arhiepiscopul Ierusalimului si despre Flavian arhiepiscopul Antiohiei, urmatoarele:
Imparatul Anastasie i-a exilat pe amandoi in urma sinodului de la Calcedon. Pe Ilie l-a exilat in Alia, iar pe Flavian in Petra. Intr-o zi patriarhii si-au facut cunoscut unul altuia:
Anastasie a murit astazi. Sa mergem si noi ca sa ne judecam cu el.
Si dupa doua zile au plecat catre Domnul.
CAPITOLUL 36
VIATA LUI AVVA EFREM, PATRIARHUL ANTIOHIEI SI IN CE CHIP A CONVERTIT PE UN STALPNIC DIN EREZIA LUI SEVER
Unul din parinti ne povestea despre fericitul Efrem patriarhul Antiohiei, ca era un aparator calduros al credintei ortodoxe. Intr-o zi a auzit ca in partile Ierapolei traieste un stalpnic, care face parte din erezia lui severienilor si a achefalilor. A pornit deci la el cu gandul sa-l reintoraca la credinta ortodoxa. Cand a ajuns acolo a inceput dumnezeiescul Efrem sa-l sfatuiasca si sa-l indemne pe stalpnic sa mearga pe drumul tronului apostolic sis a aiba partasanie cu Sfanta , sobornica si apostolica Biserica. Stalpnicul i-a raspuns, zicandu-i:
- Eu, cu nici un chip, n-am nici o legatura cu Sinodul de la Calcedon.
- Cum vrei sa te vindeci de ratacirea ta, daca spui ca n-ai nici o legatura cu acest Sinod, care, prin harul Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, a eliberat Sfanta Biserica de orice murdarie a invataturii eretice?
Stalpnicul i-a raspuns:
- Sa aprindem, Inaltpreasfintite , foc si sa intram in el si eu si tu! Cine va iesi nevatamat din foc, acela-i ortodox si lui trebuie sa-i urmam.
A spus asta ca sa-l inspaimante pe patriarh.
- Trebuia, fiule, i-a raspuns patriarhul, ca tu sa ma fi ascultatn ca pe tatal tau si sa nu fi cerut nimic mai mult de la mine. Dar pentru ca ai cerut un lucru care depaseste nevrednicia mea, voi face si asta pentrui mantuirea sufletului tau, avand incredere in milostivirea Fiului lui Dumnezeu.
Si atunci a spus dumnezeiescul Efrem celor de fata:
- Binecuvantat este Domnul. Aduceti lemne aici.
Dupa ce patriarhul a aprins lemnele aproape de stalp, a spus stalpnicului:
- Coboara-te de pe stalp ca sa intram amandoi in foc, potrivit hotararii tale!
Stalpnicul s-a inspaimantat de increderea ce o avea patriarhul in Dumnezeu si n-a vruit sa coboare.
Patriarhul a spus atunci:
- N-ai propus tu sa se faca asta? Pentru ce, deci, nu vrei sa o faci?
Atunci patriarhul si-a dezbracat omoforul pe care-l purta, s-a apropiat de foc si s-a rugat zicand:
- Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru noi ai binevoit sa te intrupezi cu adevarat din Stapana noastra Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, arata-ne noua adevarul!
Dupa ce si-a terminat rugaciunea si-a aruncat omoforul in mijlocul focului. Cu toate ca focul a arsa timp de trei ore pana ce s-au terminat toate lemnele, totusi a scos din foc omoforul intreg si nevatamat, fara sa fi suferit ceva din pricina focului. Atunci stalpnicul vazand intamplarea, s-a incredintat ca adevarata credinta este in Biserica Ortodoxa. L-a anatemizat pe Sever si erezia lui, avenit la sfanta Biserica, s-a impartasit din mainile fericitului Efrem si L-a prea slavit pe Dumnezeu.
CAPITOLUL 37
VIATA EPISCOPULUI CARE PARASINDU-SI SCAUNUL A VENIT LA IERUSALIM SI LEPADANDU-SI HAINA CALUGAREASCA LUCRA ZIDARIE
Povestea unul dintre parinti despre oarecare episcop, care si-a parasit episcopia sa, venind in sfanta Cetate a Antiohiei si lucra la zidarie. In acel timp era comis al Orientului Efrem, barbat milostiv si omenos. Pentru ca orasul se daramase din pricina unui cutremur, el a inceput sa rezideasca cladirile publice. Intr-o noapte il vede Efrem in vis pe episcop dormind, iar deasupra lui caporat din cer un stalp de foc. Visul acesta l-a avut Efrem nu numai odata, ci de mai multe ori, asa ca s-a minunat, caci vedenia era infricosatoare si plina de spaima. Si se gandea el insusi ce ar putea sa insemne asta. Efrem nu stia ca lucratorul era episcop si cum ar fi putut sa stie ca era episcop, odata ce-l vedea cu parul neingrijit, cu haina murdara, om simplu slabit de multa rabdare, asceza si lucru si zdrobit de oboseala? Intr-o zi Efrem a trimis dupa lucrator, episcopul de altadata, vrand sa afle de la el cine-i. Si a inceput sa intrebe intre patru ochi, de unde este si care-I numele lui.
- Sunt un nevoias din orasul acesta si neavand cu ce sa traiesc lucrez si Dumnezeu ma hraneste din munca mea.
Indemnat de Dumnezeu Efremie i-a raspuns zicand:
- Fii incredintat ca nu te voi lasa pana ce nu-mi vei spune adevarat ce-i cu tine!
Neputand sa mai ascunda , i-a spus:
- Da-mi cuvantul, ca atat timp cat traiesc n-ai sa spui nimanui ce-i cu mine si eu iti voi spune tot in afara de numele meu si orasul meu.
Atunci dumnezeiescul Efrem i s-a jurat:
- Nu am sa spun nimanui ce-i cu tine atat timp cat Dumnezeu va voi sa te tina in lumea aceasta.
- Eu sunt episcop, i-a raspuns el. De dragul lui Dumnezeu mi-am lasat episcopia mea si am venit aici, intr-un loc in care nu ma cunoaste nimeni, chinuindu-ma si muncind si cu munca mea imi castig putina mea paine. Pe cat poti cauta si fa cat mai multa milostenie. In aceste zile Dumnezeu te va ridica pe tronul apostolic al acestei biserici a Ierusalimului ca sa pastoresti poporul Lui, pe care Hristos , adevaratul nostru Dumnezeu, l-a dobandit prin Sangele Sau. Si dupa cum ti-am spus, sarguieste-te pentru milostenie si ortodoxie! In astfel de jertfe Dumnezeu gaseste placere.
Dupa cateva zile asa s-a si intamplat. Cand a auzit acestea dumnezeiescul Efremie L-a slavit pe Dumnezeu zicand:
- Cat de multi robi nestiuti are Dumnezeu si numai Lui ii sunt cunoscuti!
CAPITOLUL 38
MOARTEA NECREDINCIOSULUI IMPARAT ANASTASIE
Un iubitor de Hristos ne povestea despre imparatul Anastasie zicand:
Dupa ce imparatul Anastasie l-a dat jos de pe tronul patriarchal pe Efremie si Macedonie, patriarhii Constantinopolului, si i-a exilat in Evhaita din Pont din pricina Sfantului Sinod de la Calcedon, vede in vis in fata sa un barbat frumos la chip, imbracat in alb, care tinea in maini o carte din care citea. A dat cinci file ale cartii si a citit numele imparatului, spunandu-i:
- Iata, din pricina necredintei tale, rup patrusprezece file. Si le-a rupt cu degetele sale.
Dupa doua zile a fulgerat tare si a tunat. Imparatul speriindu-se si-a dat duhul in mari chinuri.
S-a intamplat asta pentru ca n-a crezut in Sfanta Biserica a lui Hristos, Dumnezeul nostru si pentru ca i-a persecutat pastorii.
CAPITOLUL 39
VIATA UNUI MONAH DIN MANASTIREA LUI AVVA SEVERIAN: IN CE CHIP S-A INTORS DIN FATA UNEI FETE DE TARA, CA SA NU PACATUIASCA CU EA
Cand am ajuns in Antiohia cea mare, am auzit pe un preot al bisericii povestind ca spunea patriarhul Anastasie asa:
Un monah, din manastirea lui avva Severian a fost trimis pentru o treaba in partile Elevteropolei si a poposit la un satean credincios. Acesta avea o singura fata; mama ei murise mai demult. Monahul statea de mai multe zile in casa sateanului. Diavolul care intotdeauna ispiteste pe oameni, a bagat in inima fratelui ganduri necurate, si-l chinuia cu fata, asa ca monahul cauta acuma prilejul sa traiasca cu ea. Diavolul, care-I bagase ispita in suflet, a facut sa aiba si prilej. Pe cand tatal fetei era plecat la Ascalon pentru niste treburi, calugarul a ramas singur cu fata. Stiind ca nu-i nimeni in casa decat el si fata, s-a dus la ea cu gandul sa o siluiasca Ea vazandu-l tulburat si totusi pornit spre fapta i-a spus:
- Nu te tulbura si nici sa nu faci vreo fapta rusinoasa cu mine. Tatal meu nu vine acasa nici azi, nici maine. Asculta-ma mai intai ce-ti spun. Martor mi-e Dumnezeu ca am sa fac tot ce doresti.
Dupa ce l-a poftit cu aceste cuvinte, a adaugat:
- De cati ani esti frate , in manastire?
- De saptesprezece ani, i-a raspuns el.
- Ai cunoscut vreo femeie vreodata?
- Nu.
- Si vrei atunci ca intr-un ceas sa-ti pierzi toata osteneala vietii tale? Cate lacrimi n-ai varsat, ca sa infatisezi lui Hristos trupul tau lipsit de orice pata! Si vrei acum sa pierzi toata osteneala ta pentru o placere de o clipa? In ce ma priveste pe mine, te ascult. Daca te culci cu mine, trebuie sa ma iei si de nevasta. Ai cu ce sa ma tii?
- Nu, i-a raspuns calugarul.
- Adevarat ca nu mint, i-a raspuns fata. Daca ma necinstesti, ai sa ajungi pricina a multor rele.
- Care?
- Primul, ca-ti pierzi sufletul tau; al doilea ca ti se va cere de la tine sufletul meu. Ti-o spun ca sa stii si te incredintez prin juramant, pe Cel care a spus: Nu minti! (Lev.19:11), ca daca ma necinstesti ma spanzur, asa ca vei fi ucigas, iar la judecata vei fi osandit ca ucigas. Pleaca deci la manastirea ta, inainte de-a ajunge pricina atator rele si ai sa-mi fi recunoscator.
Calugarul si-a venit in fire, s-a desteptat din betia s-a si a plecat la manastirea lui. Aici si-a cerut iertare staretului, rugandu-l ca pe viitor sa nu-l mai trimita din manastire. A mai trait trei luni si a plecat catre Domnul.
CAPITOLUL 40
VIATA LUI AVVA COSMA EUNUCUL
Avva Vasile , preotul manastirii Bizantilor, ne istorisea spunand:
Pe cand eram in sfanta cetate a Antiohiei la avva Grigorie partiarhul, a venit la Ierusalim avva Cosma eunucul care traia in lavra Faran, monah cu adevarat ortodox si foarte zelos. Acesta avea si o cunostinta temeinica a dumnezeiestilor Scripturi. Dupa putine zile de sedere batranul a murit. Patriarhul pentru cinstea trupului celui raposat, a poruncit sa-l ingroape in cimitir unde era ingropat si un episcop. Dupa doua zile, povesteste avva Vasile, m-am dus sa ma inchin la mormantul batranului. Deasupra mormantului lui statea un sarman paralitic, care cerea de pomana celor ce se duceau la biserica. Cand saracul m-a vazut ca fac trei metanii si ma rog preotului mi-a zis:
- Mare cu adevarat a fost avvo, batranul pe care l-ati ingropat aici acum doua zile.
- De unde stii? l-am intrebat
- Eram paralitic de doisprezece ani si prin el m-a vindecat Domnul. Cand sunt suparat vine si ma mangaie si-mi da liniste. Inca multe alte lucruri minunate poti sa auzi despre avva Cosma. Dupa ce l-au ingropat, intr-o noapte , il aud ca striga si spune episcopului: Nu ma atinge, eretice si vrajmase al adevarului si al sfintei Biserici sobornice a lui Dumnezeu!
Cand am auzit acestea de la paraliticul vindecat, m-am dus si am spus totul patriarhului. Si l-am rugat pe acest preasfant barbat ca sa luam trupul lui avva Cosma de acolo si sa-l punem in alt mormant. Atunci patriarhul ne spune:
- Credeti-ma fiilor, ca avva Cosma nu-i vatamat cu nimic din pricina ereticului. Toate acestea s-au intamplat ca sa ne faca cunoscut virtutea batranului si cat este de mare zelul lui dupa plecarea din lumea aceasta . De asemenea ca sa ne fie aratata credinta episcopului, daca nu l-am socoti ortodox.
* * *
Iata ce ne mai spunea inca avva Vasile despre batranul acesta, avva Cosma, zicand:
- M-am dus la el pe cand statea in lavra Faran. Si mi-a spus batranul: Odata mi-a trecut prin minte urmatorul gand: Ce inseamna cuvintele pe care le-a spus Domnul ucenicilor Lui: Cel care are haina sa si-o vanda si sa cumpere sabie. Iar ei i-au spus: Iata aici doua sabii (Luca, XXII, 36:38). Cu toate ca am cugetat mult asupra cuvintelor, totusi nu le-am putut afla sensul, asa ca am plecat din chilia mea, trebuind sa plec la lavra Turnurilor, la avva Teofil, si sa-l intreb pe el. Cand am ajuns in pustiu, aproape de lavra Calamon, vad un balaur foarte mare coborandu-se din munte spre Calamon. Si era atat de mare incat gaurea pamantul pe unde trecea. Si m-am vazut pe neasteptate, trecut nevatamat prin urma lasata de el. Am cunoscut, povesteste batranul, ca diavolul a vrut sa impiedice ravna mea, dar m-au ajutat rugaciunile lui avva Teofil, i-am vorbit despre acest text scripturistic. Si mi-a spus ca sensul celor doua sabii este fapta si contemplatia. Daca vei avea aceste doua virtuti esti desavarsit.
* * *
Am venit la avva Cosma in lavra Faran, caci am trait in ea zece ani. Pe cand imi vorbea despre mantuirea sufletului, a citat si un cuvant al sfantului Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei. Si mi-a spus batranul:
- Cand vei gasi un cavant de-al sfantului Atanasie si n-ai avea hartile ca sa-l copii, scrie-ti-l pe haina!
Atat de mare dragoste avea batranul pentru sfintii nostri parinti si dascali.
* * *
Se mai spunea inca despre el si acestea: In noaptea spre sfanta Duminica statea pana dimineata cantand si citind in chilia sa in in biserica, fara sa mai stea cineva. Cand rasarea soarele si-si implinea canonul, citea din sfanta Evanghelie pana la inceperea slujbei.
CAPITOLUL 41
VIATA LUI AVVA PAVEL DIN ANAZARVE
Tot in lavra Faran am vazut pe avva Pavel, barbat sfant, afierosit de Dumnezeu, foarte bland si cu totul inchinat nevointelor calugaresti, varsand multe lacrimi in fiecare zi. Nu stiu de am mai intalnit unul ca el in viata mea. A trait acesta in sihastrie cam cinzeci de ani, multumindu-se numai cu prescura ce o capata de la biserica, fara sa mai primeasca nimic altceva. Era de loc din Anazarve.
CAPITOLUL 42
VIATA LUI AVXANANTIS, ROBUL LUI DUMNEZEU
Am vazut in acelasi loc si pe avva Avxanantis in chilia lui. Era un barbat milostiv, infranat si sihastru. Ducea o viata atat de aspra ca la patru zile manca o singura prescura douazeci de minute pe zi. Se intampla insa ca o manca si o data pe saptamana. Pe la sfarsitul vietii lui, acest parinte vrednic de respect, s-a imbolnavit de pantece. L-am dus deci, in bolnita din Ierusalim a patriarhului. Intr-o zi pe cadn eram langa patul lui, avva Conon staretul lavrei celui intru sfinti parintele nostrum Sava, i-a trimis o batista cu o prescura si sase monezi trimitandu-I vorba:
- Iarta-ma , ca n-am venit, dar nu ma lasa boala mea sa vin si sa te imbratisez.
Batranul a pastrat prescura, dar i-a trimis inapoi monezile, trimitandu-i vorba:
- Daca vrea Dumnezeu sa ma tina in viata aceasta, mai am parinte, zece monezi. Daca le voi cheltui iti voi trmite vorba, ca sa mi le trmiti pe acestea sase. Iti spun asta parinte, ca s a afli ca peste doua zile plec din lumea aceasta.
Si asa s-a intamplat. Si l-am dus pe el in lavra Faran unde l-am ingropat. Fericitul acesta a fost intru sincelul celor sfinti Eustochiei si Grigorie. Parasindu-i pe acesti doi, s-a desavarsit in pustie. De loc era din angira Galatiei.
CAPITOLUL 43
MOARTEA NEFERICITA A NECREDINCIOSULUI TALALEU ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI
In Tesalonic era un arhiepiscop numit Talaleu. Acesta nu se temea nici de Dumnezeu, nici nu se infricosa de rasplata pregatita; impotriva, nenorocitul, calcand in picioare invatatura crestina si socotind ca o nimica vrednicia preoteasca, era lup rapitor in loc de pastor. Nu voia sa se inchine Sfintei si Deofiintei Treimi - miluieste-ma Doamne! - si se inchina idolilor. Dar cei care conduceau sfintele biserici in vremea aceea l-au depus din scaun printr-o hotarare canonica. Dupa ce a trecut putina vreme, cel plin de toata nelegiuirea, a vrut sa vina iarasi pe scaunul Episcopal. Dar penttru ca dupa cum spune Solomon , totul asculta de aur, a fost chemat sa se intoarca la episcopia sa, caci traia acum la Constantinopol unde potrivit cuvantului profetului Isaia, 5,23 locuiesc conducatorii, care pentru daruri dau dreptate celui nedrept si rapesc dreptul dreptului. Dumenezeu insa n-a parasit biserica Lui, ci l-au osandit din nou , potrivit canoanelor apostolice. Hotararea asta insa, nu i-a fost pe plac lui Talaleu. Intr-o zi s-a imbracat in haine foarte bune spre a se duce la imparat ca sa-I dea din nou scaunul Episcopal. Pe cand vroia sa iasa din casa, stomacul l-a silit sa se duca pana afara. Si pentru ca vreme de doua ceasuri a ramas acolo, au intrat inauntru unii din cei ce stateau afara spre a-i spune sa iasa odata. Cand au intrat l-au gasit cu capul in gaura closetului, cu picioarele in sus, reinnoind moartea vesnica si groaznica a nelegiuitului Arie, dusmanul lui Dumnezeu. Caci si pe Arie care a nadajduit ca poate sa-si impuna in chip tiranic in Biserica parerea sa cu ajutorul puterii imparatesti, ingerul minunat si de mare sfat al sfintei Biserici a lui Dumnezeu i-a raspandfit in closet maruntaiele care au zamislit erezia. Si acestuia, care nadajduia ca prin ajutorul nedrept al imparatului, sa faca mai mult rau decat inainte, i-a luat-o inainte ingerul pazitor al Bisericii Tesalonicului impreuna cu marele mucenic Dumitru si in locul in care era si punea la cale, in unire cu demonul necurat si atatator, rele planuri impotriva Sfintei Biserici a lui Dumnezeu, acolo i-a lasat atarnate in aer picioarele, ce nu puteau calca cum trebuie, ale netrebnicului rob, purtand semnele viitoarei judecati ce o va suferi, caci este ingrozitor sa cazi in mainile Dumnezeului Celui viu. ( Evr. 10:11)
CAPITOLUL 44
VIATA UNUI BATRAN MONAH SI DESPRE RUGACIUNEA PENTRU CEI MORTI
Cand ne-am dus in Tebaida Egipteanului ne-a povestit un calugar urmatoarele fapte:
Un batran imbunatatit traia in afara orasului Asinoe si statuse in chilia sa cam saptezeci de ani. Avea zece ucenici; unul din ei insa nu se ingrijea de loc de mantuirea sufletului lui. Batranul adeseori in il sfatuia si indemana zicandu-i:
- Ingrijeste-te, frate, de sufletul tau! Ai sa mori si ai sa te duci in iad!
Fratele insa, nu asculta niciodata de batran si nu primea sfaturile lui. S-a intamplat ca sa moara fratele dupa cateva vreme. Batranul s-a intristat mult pentru el , caci stia ca aplecat din lumea aceasta fara sa s e ingrijeasca deloc de mantuirea sufletului lui, si ca fusese foarte lenes. Si a inceput btranul sa se roage si sa spuna:
- Doamne Iisuse Hristoase adevaratul nostru Dumnezeu, descopera ce soarta are sulfetul acestui frate!
Si intr-adevar, vede in extaz rau de foc, iar in el multime mare de oameni; in mijlocul lor vede pe fratele cufundata in rau de foc pana la gat. Atunci ii spune batranul:
- Din pricina acestei osande te indemanm, fiule, sa te ingrijesti de mantuirea sufletului tau.
Fratele a raspuns si a zis batranului:
- Multumesc lui Dumnezeu , parinte, ca cvel putin capul mi-I odihnit, deoarece prin rugaciunile tale, stau cu picioarele pe crestetul unui episcop.
CAPITOLUL 45
DESPRE UN CALUGAR CARE S-A ZAVORAT PE MUNTELE MASLINILOR SI DESPRE INCHINAREA LA ICOANA MAICII DOMNULUI
Ne povestea un batran ca spunea avva Teodor Iliotul ca era in muntele Maslinilor un calugar care sihastrea zavorat, mare luptator in nevointele calugaresti. Dar il chinuia pe el demonul curviei. Intr-o zi, pe cand il muncea diavolul mai tare, a inceput batranul sa se vaite si sa spuna demonului:
- Pana cand n-ai sa-mi dai pace? Du-te de la mine ca ai imbatranit odata cu mine!
Demonul i se arata in fata ochilor spunandu-i:
- Jura-mi-te ca n-ai sa spui nimanui ceea ce iti voi spune si n-am sa te mai chinui!
- Ma jur! Si s-a jurat batranul, pe Cel ce locuieste in ceruri ca n-are sa spuna nimanui din cele ce i se vor spune.
Atunci dracul i-a spus:
- Sa nu te mai inchini acestei icoane si n-am sa te mai chinui.
Icoana avea chipul Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu Maria, purtand in brate pe Domnul nostrum Iisus Hristos.
- Lasa-ma, a spus calugarul dracului, sa ma gandesc.
A doua zi a venit acolo avva Teodor eliotul, care traia pe atunci in lavra Faran, care ne-a si povestit aceasta intamplare. Calugarul i-a povestit lui totul. Batranul a spus monahului:
- Intr-adevar, avvo, ai fost inselat, ca ai jurat. Dar bine ai facut ca mi-ai spus. Ti-i mai de folos sa nu ramana in tinutul acesta femeie desfranata la care sa nut e duci, decat sa tagaduiesti ca nu te inchini Domnului Iisus cu Maica Sa.
Dupa ce l-a sprijinit si l-a intarit cu multe cuvinte, avva Teodor a plecat spre locul lui.
Dracul se arata din nou monahului si-i spune:
- Ce-nseamna asta calugare? Nu mi-ai jurat ca nu spui nimanui? Pentru ce ai spus totul celui care a venit la tine? Iti spun calugare ca in ziua judecatii ai sa fii judecat ca ti-ai calcat juramantul.
Monahul i-a spus:
- Ca m-am jurat si mi-am calcat juramantul o stiu. Stiu ca am calcat juramantul facut pe Stapanul si Facatorul meu, dar pe tine nu te ascult. Tu vei fii cel care ai sa fii osandit ca rau sfatuitor si ca pricinuitor al calcarii juramantului.
CAPITOLUL 46
MINUNATA VEDENIE A LUI AVVA CHIRIAC DIN LAVRA LUI CALAMON SI DESPRE CELE DOUA CARTI ALE NELEGUITULUI NESTORIE
Ne-am dus odata la avva Chiriac preotul lavrei lui Calamon de langa sfantul rau Iordan. Si ne povestea zicand:
Intr-o noapte, vad in vis o femeie vrednica de respect, imbracata in porfira, impreuna cu doi barbati sfinti si cinstiti, ca sta la usa chiliei mele. Am luat pe femeie drept Stapana noastra Nascatoare de Dumnezeu iar pe cei doi barbati care erau ce ea drept sfantul Ioan Teologul si sfantul Ioan Botezatorul. Am iesit afara din chilie si i-am rugat sa intre inauntru ca sa faca o rugaciune in chilia mea. Femeia insa n-a vrut. Si m-am rugat mult timp staruitor de dansa, spunadu-i: Sa nu ma intorc rusinat si infruntat si multe altele. Cand ea a vazut ca starui inca in cererea mea, mi-a raspuns cu asprime:
- Ai in chilia ta pe dusmanul meu. Cum vrei sa intru?
Dupa aceste cuvinte a plecat. Cand m-am desteptat, am inceput sa ma vait si sa ma gandesc daca n-am pacatuit cu ceva cu mintea impotriva ei, caci nu era nimeni altcineva in chilie decat numai eu. Desi m-am chinuit multa vreme, totusi nu m-am gasit vinovat cu nimic fata de ea. Vazandu-ma invaluit de tristete, am luat o carte sa citesc ca prin citit sa-mi indepartez tristetea. Cartea pe care am luat-o era a lui Isihie preotul Ierusalimului. Cand am deschis cartea, gasesc scrise la sfarsitul ei doua cuvantari ale nelegiuitului Nestorie. Indata am cunoscut ca acesta era dusmanul Stapanei noastre, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Atunci m-am sculat si am plecat si am data cartea celui care mi-o imprumutase si i-am spus:
- Ia-ti frate, cartea! N-am avut folos din ea cata paguba, si i-am povestit cele intamplate. El, plin de zel, a rupt indata din carte cele doua cuvantari ale lui Nestorie si le-a pus pe foc zicand:
- Sa nu ramana in chilia mea vrajmasul Stapanei noastre, Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria.
CAPITOLUL 47
MINUNEA SFINTEI NASCATOARE DE DUMNEZEU IMPOTRIVA MASCARICIULUI GAIAN CARE A HULIT-O LA TEATRU
In Fenicia Libanului este un oras cu numele Heliopoli. In el era un actor cu numele Gaian, care pe scena hulea pe Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Maica Domnului i s-a aratat lui si-i spuse:
- Ce rau ti-am facut de ma batjocoresti si ma hulesti fata de atata lume?
El cand s-a desteptat, nu numai ca nu s-a indreptat, dar o hulea si mai mult. Maica Domnului i s-a aratat din nou , ii spuse aceleasi cuvinte si-l sfatuieste. Cum el nu s-a indreptat, ci dimpotriva o batjocorea si mai mult, intr-o dupa amiaza pe cand dormea, i s-a aratat fara sa spuna un cuvant ci numai i-a insemnat mainile si picioarele. Cand s-a desteptat a vazut ca mainile si picioarele ii erau taiate, zacand ca un trunchi de copac. Dupa aceasta nenorocitul se spovedea tuturor facand cunoscut ce fel de rasplata a primit pentru hula sa; si asta fiindu-i data de Maica Domnului cu multa indurare.
CAPITOLUL 48
MINUNILE SFINTEI NASCATOARE DE DUMNEZEU PRIN CARE COSMIANA SOTIA PATRICIANULUI GHERMAN, A FOST TRASA DE LA EREZIA SEVERIANA LA ADEVARATA CREDINTA IN HRISTOS
Ne povestea avva Anastasie preotul si paznicul odoareleor sfintei Biserici a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, ca a venit Cosmiana, femeia patricianului Gherman si a voit ca in una din noptile sfintei Duminici sa se inchine singura sfantului si de viata facatorului Mormant al Domnului nostru Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeu. Cand a vrut sa se atinga de mormant a intampinat-o Stapana noastra, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, fata catre fata, impreuna cu alte femei si i-a spus:
- Pentru ca nu esti de-a noastra, sa nu intri aici!
Ea apartinea ereziei lui Sever, acefalul. Cosmiana se ruga mult, ca sa-i dea voie sa intre. Sfanta Nascatoare de Dumnezeu insa, i-a raspuns zicandu-i:
- Crede-ma femeie, ca n-ai sa intri aici pana nu te vei impartasi cu noi in aceasta credinta.
Prin aceste cuvinte a cunoscut ca este impiedicata sa intre, pentru ca este eretica si ca daca nu trece la Sfanta sobornica si apostolica Biserica a lui Hristos, Dumnezeul nostru, n-are sa intre. A trimis indata dupa diacon. Cand acesta a venit cu sfantul potir, ea s-a impartasit cu Sfantul Trup si Sange al Marelui Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si astfel a fost invrednicita sa se inchine sfantului si de viata facatorului mormant al Domnului nostru Iisus Hristos.
CAPITOLUL 49
VEDENIA MINUNATA A DUCELUI PALESTINEI PRIN CARE SI EL A FOST CONVINS SA RENUNTE LA EREZIE SI SA VINA LA BISERICA LUI HRISTOS
Preotul Anastasie ne povesteste si aceasta intamplare. Cand Chivemer a ajuns duce al Palestinei, inainte de toate a venit sa se inchine in biserica Sfintei Invieri a lui Hristos Dumnezeu. Pe cand se apropia a vazut un berbec pornindu-se cu furie impotriva lui voind sa-l impunga. Cuprins de manie si frica, ducele s-a dat inapoi. Azaria, pazitorul Sfintei cruci si ceilalti insotitori l-au intrebat:
- Ce este stapane, ce ai? Pentru ce nu intri?
- Pentru ce ati adus berbecul asta aici? i-i intreba el.
Mirati, ei s-au uitat in Sfantul Mormant si pentru ca n-au vazut nimic, i-au spus sa intre. Asta s-a intamplat de mai multe ori. El vedea berbecul pe cand ceilati nu vedeau nimic. Atunci pazitorul Sfintei Cruci ii spune:
-Crede-ma stapane, trebuie sa ai ceva pe sufletul tau, care te impiedica sa te inchini Sfantului si de viata facatorului Mormant al Mantuitorului nostru. Ai face bine sa te marturisesti lui Dumnezeu. Este iubitor de oameni si ti-a aratat aceasta minune pentru ca vrea sa te miluiasca.
Ducele ii spune cu lacrimi:
- Sunt vinovat in fata lui Dumnezeu cu multe si mari pacate.
Si arancandu-se cu fata la pamant, a plans multa vreme, marturisindu-se lui Dumnezeu. S-a ridicat de jos si a voit sa intre din nou, dar n-a putut caci berbecul il oprea tot cu atat tarie. Atunci pazitorul sfintei Crucii ii spune:
- Negresit altceva este ceea ce te impedica.
- Oare nu sunt oprit sa intru, a spus el, pentru ca nu am partasie cu Sfanta Biserica cea sobornica si apostolica, ci cu erezia lui Sever?
Si a cerut de la pazitorul Sfintei Cruci sa fie impartasit cu sfintele si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos Dumnezeul nostru. Apoi i-au adus sfantul potir si s-a impartasit. Asa a putut sa intre si s-a inchinat fara sa mai vada ceva.
CAPITOLUL 50
VEDENIA SI DICTONUL LUI AVVA GHEORGHE ZAVORATUL
Schitopoli era a doua capitala a Palestinei. Aici ne-am intalnit cu avva Anastasie, care ne-a povestit despre avva Gheorghe zavoratul, spunand:
Intr-o noapte m-am sculat sa bat toaca - caci eram canonarh - si am auzit pe avva Gheorghe zavoratul plangand. M-am dus la el si l-am intrebat:
- Ce ai avvo, de plangi asa?
El nu mi-a raspuns nimic. Si l-am intrebat din nou:
- Spune-mi pricina!
El suspinand din adancul inimii mi-a spus:
- Cum sa nu plang daca Stapanul nostru nu mai vrea sa se impace cu noi? Mi se parea fiule, ca stam in fata unui tron inalt. In jurul tronului erau nenumarati oameni care-l rugau pe cel care statea pe tron pentru un anumit lucru. El insa era neinduplecat. Apoi s-a apropiat de el o femeie imbracata in porfira. A cazut in genunchi inaintea tronului si a spus:
- Milostiveste-te cel putin pentru mine!
El a ramas tot atat de neinduplecat. Pentru asta plang si ma tangui temandu-ma de cele ce au sa se intample.
Cand mi-a spus acestea era intr-o joi. In ziua urmatoare, care era vineri, pe la ora trei dupa-amiaza, a fost un cutrmur mare pe pamant, care a daramat orasele de la tarmul marii Feniciei.
Tot avva Anastasie ne povestea despre acelasi batran ca dupa ce a stat cateva vreme la fereastra , a inceput batranul sa planga si sa-mi spuna:
- Vai de noi frate, ca nu ne caim deloc de pacatele noastre, ci nu ne ingrijim deloc de mantuirea sufletului nostru. ma tem ca suntem in mare primejdie si ca ne-a cuprins mania lui Dumnezeu.
Si a doua zi s-a aratat foc in cer.
CAPITOLUL 51
ASPRIMEA LUI IULIAN MONAHUL DIN MANASTIREA EGIPTENILOR
Anazarbe este o a doua mitropolie a Ciliciei. cam la douasprezece mile de ea se afla lavra numita a egiptenilor. Ne povesteau noua parintii de acolo ca cinci ani ca, cu cinci ani inainte murise in lavra un batran cu numele Iulian. Parintii au marturisit despre dansul spunand ca a trait saptezeci de ani intr-o mica pestera si ca nu avea alta avere din lumea aceasta decat un stihar de par, o manta , o carte si un vas mic de lemn.
* * *
Se mai spunea despre el ca tot timpul vietii sale n-a aprins opaitul, ci noaptea primea o lumina din cer, care-i lumina destul de bine o carte ca sa poata citi.
CAPITOLUL 52
ZICEREA LUI ILIE SIHASTRUL
Un frate a venit la avva Ilie sihastrul din chinovia pesterii lui avva Sava si i-a spus:
- Da-mi un sfat, avvo!
Si batranul a spus fratelui:
- In zilele parintilor nostri erau iubite trei virtuti; saracia, blandetea si infranarea. Acum pe monahi ii stapanesc zgarcenia, lacomia si obraznicia. Tu alege ce vrei.
CAPITOLUL 53
VIATA BATRANULUI CHIRIAC DIN MANASTIREA SFANTUL SAVA
Ne povestea noua avva Stefan Trihinas despre un calugar care traia in lavra celui intru sfinti parintele nostru Sava. Intr-o zi acest batran s-a dus pana la Cotila si dupa ce a ramas putin pe langa Marea Moarta a plecat iarasi spre chilia lui. Era o arsita atat de puternica incat batranul era pe cale sa lesine. Atunci si-a intins mainile spre cer catre Dumnezeu si s-a rugat zicand: "Doamne, stii ca numai pot merge din pricina setei" Si indata a venit un nor peste el si nu s-a departat de el pana ce a ajuns in chilia sa. Si erau pana la chilie doisprezece mile.
* * *
Tot Stefan ne spunea si acestea despre acelasi calugar. Intr-o zi au venit rudele sa-l vada. Cand au sosit in lavra au intrebat de chilia lui. Cand le-a fost aratata, s-au dus si au batut la usa. Si deschizand usa a iesit din chilia sa fara sa fie vazut de ei. Si s-a dus in pustie si nu s-a intors la chilie pana ce n-au plecat rudele lui.
CAPITOLUL 54
DESPRE MONAHI DIN SCHIT SI DESPRE BATRANUL AMONIU
In Terenuti ne-am dus la avva Teodor Alexandritul. Si ne spunea batranul:
- Intr-adevar fiule, mult au pierdut monahii din schit potrivit prezicerii batranilor. Credeti-ma fratilor, ca mare era la schitioti dragostea, asceza si puterea de judecata. Am vazut acolo batrani care nu puneau mancare de loc in gura daca nu aveau pe cineva la masa. Printre ei era un batran numit Amoniu, care locuia alaturi de mine. Stiind ca are acest obicei, ma duceam sambata la el ca fin pricina mea sa manance. Toti aveau acest obicei: in orice ceas din zi ar fi fost, ei dadeau de mancare celor care veneau la ei. si in timp ce acestia isi faceau rugaciunea in biserica, ei puneau masa apoi indata mancau.
CAPITOLUL 55
VEDENIA UNUI CALUGAR DIN SCHIT SI DESPRE AVVA IRINEU
Avva Irineu ne-a istorisit urmatoarele:
Un batran care traia in Schit a vazut intr-o noapte pe diavol ca dadea fratilor o sapa de plivit. Si l-a intrebat batranul pe diavol:
- Ce inseamna aceasta?
- Pregatesc o bucurie fratilor, a raspuns diavolul, care prin asta ii facea mai trandavi pentru slavirea lui Dumnezeu.
* * *
Tot avva Irineu ne-a mai istorisit:
Cand au venit barbarii in Schit, am plecat si m-am dus in partile Gazei unde, mi-am luat o chilei in lavra. Si am luat de la staretul lavrei o carte cu faptele si spusele batranilor, pe care am inceput s-o citesc in aceiasi zi. Si indata ce am deschis-o am gasit in ea capitolul acesta: "Un frate s-a dus la un batran si i-a spus:
- Roaga-te pentru mine, parinte!
- Cand erai cu noi, a raspuns batranul, ma rugam pentru tine. Dar acum pentru ca te-ai dus sa-ti cauti de interesele tale, nu ma mai rog pentru tine."
Dupa ce am citit aceasta am inchis cartea si mi-am zis intru sine:
"- Vai tie Irieneu, ca te-ai dus sa-ti vezi de interesele tale. Parintii nu se mai roaga pentru tine."
Si indata am dat staretului cartea si am plecat si am venit la chilia Schitului. Aceasta este pricina fratilor, ca am venit in locul acesta.
CAPITOLUL 56
VIATA LUI IOAN , UCENICUL UNUI MARE BATRAN CARE A MURIT IN CAPARASMA
Ptolemaida este un oras din Fenicia. In acesta este o mahala numita Parasima. In ea traia un calugar vestit. Acesta avea un ucenic numit Ioan. Si el era un om cu viata imbunatatita si era foarte supus si ascultator. Intr-o zi l-a trimis pe ucenicul sau pentru niste treburi, i-a dat si cateva paini de drum. Ucenicul a plecat si dupa ce a facut treaba s-a intors, aducand painile intregi. Cand a vazut batranul painile intregi a zis:
-Pentru ce n-ai mancat fiule din painile pe care ti le-am dat?
Ucenicul a facut metanie batranului si a spus:
- Iarta-ma parinte, pentru ca nu m-ai binecuvantat cand m-ai trimis si nici nu mi-ai poruncit sa mananc din paine, deaceea n-am mancat.
Batranul s-a mirat de buna judecata a fratelui si l-a binecuvantat.
* * *
Tot acest frate, dupa moartea batranului, a postit patruzeci de zile. La sfarsitul postului a auzit o voce de la Dumnezeu care i-a spus: "Sa vindeci orice boala pe care iti vei pune mana." A doua zi dimineata, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, iata ca a venit un barbat cu femeia lui care avea cancer la san. Barbatul l-a rugat sa-i vindece femeia. El i-a raspuns ca-i pacatos si nevrednic de o astfel de fapta. Barbatul femeii insa, il ruga staruitor sa se induplece si sa-i miluiasca femeia. Cand si-a pus mana pe rana si a facut asupra ei semnul sfintei cruci, indata s-a vindecat femeia. Si de atunci Dumnezeu a facut prin el multe semne, nu numai pe cand traia dar si dupa moarte.
CAPITOLUL 57
MOARTEA STALPNICULUI SIMEON SI DESPRE AVVA IULIAN STALPNICUL
La patru mile de orasul Aegeae era un stalpnic numit Simeon. Acesta lovit fiind de trasnet, a murit. Avva Iulian Stalpnicul, (care locuia langa un golf al marii) a spus ucenicilor sai intr-un timp in care nu obisnuia sa tamaieze:
- Puneti tamaie si tamaiati!
- Pentru care pricina, parinte? au intrebat ei.
- Fratele Simeon cel din Aegeae a murit lovit de trasnet si iata sufletul lui se urca la cer cu bucurie.
Si erau departati unul de altul ca la douazeci si patru de mile.
CAPITOLUL 58
IARASI DESPRE IULIAN
Avva Stefan Trihinas ne povestea si aceasta despre avva Iulian Stalpnicul:
S-a aratat un leu in tinutul in care traia avva Iulian si omora multi straini si bastinasi. Intr-o zi a chemat pe ucenicul sau numit Pancratie si i-a zis:
- Du-te cam la doua mile spre miazazi; acolo ai sa gasesti un leu culcat. Si spune-i leului: "Smeritul Iulian iti spune in numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, pleaca din tinutul acesta!"
Fratele a plecat si l-a gasit pe leu culcat. Cand i-a spus ucenicul cuvintele batranului, leul a plecat indata si toti au slavit pe Dumnezeu.
CAPITOLUL 59
VIATA LUI AVVA TALALEU CILICIANUL
Avva Petru, preotul aceleiasi lavre, povestea despre avva Talaleu cilicianul, ca a trait saizeci de ani viata calugareasca si n-a incetat o clipa de a plange si de a spune mereu:
- Dumnezeu ne-a dat viata aceasta pamanteasca spre a ne pocai deaceea ne silim sa facem acest lucru cat mai deplin.
CAPITOLUL 60
FAPTA MINUNATA A UNEI CALUGARITE PRIN CARE A FACUT CALUGAR PE UN ADORATOR AL EI
Pe cand eram la Alexandria un barbat iubitor de Dumnezeu ne-a povestit istorioara aceasta:
O calugarita sihastrea in casa sa si se ingrijea de mantuirea sufletului ei, in post, rugaciuni, privegheri si milostenii. Dar diavolul care se lupta necontenit cu neamul omenesc, n-a rabdat virtutiile acestea ale fecioarei ci a incercat sa arunce in ea un praf. A facut ca un tanar sa se indragosteasca puternic de ea. tanarul statea toata ziua in fata casei ei. Cand voia calugarita sa iasa afara si sa se duca la biserica spre a se ruga, tanarul nu-i dadea pace: o intreba de vorba, o supara, asa cum obisnuiesc sa faca indragostiti, incat calugarita a fost nevoita, din pricina supararilor ce i le facea tanarul, sa numai iasa din casa. Intr-o zi, a trimis calugarita pe slujnica sa la tanar sa-i spuna: "Vino ca te cheama stapana mea!" Tanarul s-a dus la ea bucurandu-se ca unul care credea ca si-a atins scopul. Calugarita statea la razboiul ei de tesut si i-a spus tanarului:
- Sezi!
Dupa ce s-a asezat i-a spus:
- Spune-mi te rog tanarule, pentru ce nu-mi dai pace si nu ma lasi sa ies din casa mea?
- E drept, domnita, i-a raspuns tanarul, dar imi esti tare draga. Cand te vad ma aprind.
- Ce frumusete ai gasit la mine ca sa ma iubesti atat de mult? l-a intrebat ea.
- Ochii tai m-au scos din minti, a raspuns el.
Calugarita cand a auzit ca ochii ei l-au scos din minti pe tanar, a luat suveica si si-a scos cei doi ochii ai ei. Cand tanarul a vazut ca din pricina lui si-a scos ochii calugarita, lovit de durere a plecat la Schit si a ajuns si el monah incercat.
CAPITOLUL 61
VIATA LUI AVVA LEONTIE CILICIANUL
Parintii spuneau despre avva Leontie cilicianul ca era renumit in biserica cea noua a Stapanei noastre sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria. Timp de patruzeci si cinci de ani n-a iesit din biserica. Era ganditor si avea grija de el insusi.
Tot despre el ne mai spuneau ca daca vedea vreun sarac venind la el ii da pomana cu mana lui daca era orb. Daca vedea ii punea pomana inaintea sa sau la temelia stalpului sau pe pamant sau pe treptele bisericii si de acolo o lua saracul.
Un batran l-a intrebat:
- Pentru ce, parinte, nu dai pomana cu mana?
- Iarta-ma, parinte, a raspuns el, dar nu sunt eu cel care dau ci Stapana mea Nascatoarea de Dumnezeu, care ma hraneste si pe mine si pe ei.
CAPITOLUL 62
VIATA LUI AVVA STEFAN PREOTUL MANASTIRII ELIOTILOR
Ne povestea noua un batran despre avva Stefan, preotul lavrei Eliotilor, ca pe cand statea in chilia lui, dracul i-a bagat un gand, zicandu-i:
- Pleaca , nu-ti prieste statul in manastirea aceasta!
Batranul a spus dracului:
- Pe tine nu te ascult! Stiu cine esti! Nu vrei pe cineva mantuit. Dar Hristos Fiul Dumnezeului Celui Viu, te va zdrobi pe tine.
CAPITOLUL 63
DESPRE ACELASI
Tot despre el spunea ca pe cand statea in chilia lui si citea, i-a aparut dracul in fata lui si i-a zis:
- Pleaca de aici , nu-ti foloseste statul in manastirea aceasta!
- Daca vrei sa plec, fa ca sa merg pe scaunul pe care stau.
Si batranul sta pe un scaun impletit cu nuiele. Dracul cand a auzit a facut sa mearga indata nu numai scaunul lui, dar si toata chilia. Batranul vazand viclenia dracului i-a zis:
- Intr-adevar, pentru ca te vad grabit, n-am sa plec.
Si facandu-si rugaciunea, dracul s-a facut nevazut.
CAPITOLUL 64
DESPRE ACELASI
Trei calugari s-au dus la avva Stefan preotul si au inceput sa-i vorbeasca timp indelungat despre folosul sufletului. Batranul insa tacea. Calugarii atunci i-au spus:
- Nu ne raspunzi nimic, parinte? Am venit la tine ca sa ne alegem cu un folos sufletesc.
Atunci batranul le-a raspuns:
- Iertati-ma, dar nu stiu ce ati vorbit pana acum. Eu va spun ceea ce am: noaptea si ziua nu contemplu altceva decat pe Domnul nostru Iisus Hristos, rastignit pe Cruce.
Si declarandu-se mangaiati sufleteste din aceste cuvinte, au plecat.
CAPITOLUL 65
DESPRE ACELASI
Avva Ioan, zis si Molivas, ne-a povestit despre avva Stefan urmatoarele:
Odata era foarte greu bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. Fericitul barbat avea un frate laic, foarte evlavios, care traia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele lui chiar pe cand batranul manca din carne. Cand la- vazut s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca dupa atata asceza si infranare a mancat la sfarsitul vietii lui carne. Dar indata a cazut in extaz si a vazut pe cineva care i-a spus:
- Pentru ce te superi din pricina preotului pe care la-i vazut mancand carne? Nu stii ca a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare? Intr-adevar nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uita-te!
Cand s-a intors a vazut pe preot rastignit ca si pe Hristos. Si i-a spus cela ce i s-a aratat:
- Iata in ce slava este! Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat.
CAPITOLUL 66
VIATA LUI AVVA TEODOSIE SIHASTRUL
Ne povestea noua avva Antonie, staretul lavrei Eliotilor, zidita de el , despre avva Teodosie, sihastrul care spunea despre el:
- Inainte de-a ajunge sihastru, am cazut in extaz si vad un tanar care stralucea mai mult decat soarele. Luandu-ma de mana, imi spune:
- Haide, ca ai sa lupti!
Si m-am dus intr-un teatru a carui marime n-o pot descrie. Si vad teatrul plin de barbati o parte imbracati in alb si alta parte etiopeni. Cand m-am apropiat de arena teatrului, vad un etiopian, nespus de mare, viteaz su urat la chip, al carui cap atingea norii. Atunci imi spune tanarul care mi s-a aratat:
- Cu acesta ai sa te lupti.
Eu cand am vazut pe etiopian, m-am infricosat si am inceput sa tremur. Si am rugat pe tanarul care ma conducea, zacandu-i:
- Care om cu fire muritoare poate sa se lupte cu acesta?
- Intra cu curaj, mi-a spus el. Dupa ce-l dobori, te incununez si iti dau cununa de biruitor.
Am intrat in arena si am inceput sa ne luptam unul cu altul. Cand eram pe cale sa-l birui a venit acel bun arbitru si m-a incununat, dandu-mi cununa. Poporul etiopian, scotand sunete ascutite, s-a facut nevazut. Celalalt care era imbracat in alb, a laudat pe cel care m-a ajutat si mi-a dat prilejul sa castig victoria.
CAPITOLUL 67
DESPRE ACELASI
Avva Chiriac, ucenicul lui avva Teodosie sihastrul, ne povestea despre el spunand ca a sihastrit treizeci si cinci de ani. Manca la doua zile si tacea tot timpul nevorbind cu nimeni. Daca vroia sa spuna ceva, arata prin semne. Pe el l-am vazut si eu in lavra Eliotilor, caci am trait in ea zece ani.
CAPITOLUL 68
DESPRE ACELASI
Avramie, staretul noii manastiri a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria, auzind ca avva Teodosie n-are haina pe care s-o poarte iarna, i-a cumparat o haina. Intr-o zi pe cand era imbracat cu ea si dormea (caci batranul dormea intr-un mic scaun) au venit hotii si l-au dezbracat de haina si dupa ce i-au luat-o, au plecat. Cu toate ca s-a intamplat asa totusi batranul n-a spus nimanui nimic.
CAPITOLUL 69
VIATA LUI AVVA PALADIE SI A UNUI CALUGAR TESALONICIAN NUMIT DAVID
Ne-am dus in Alexandria, eu si calugarul Sofronie, inainte de calugaria sa, la avva Paladie, barbat iubitor de Dumnezeu si rob al Lui, care isi avea manastirea lui in Litazomeno. Si la-m rugat sa ne spuna un cuvant folositor sufletului. Si batranul a inceput sa ne spuna:
- Copiilor, timpul de aici este scurt. Sa luptam si sa ne nevoim aici putin, ca sa ne bucuram mai mult de mari bunatati in veac. Uitati-va la mucenici, uitati-va la cuviosi, uitati-va la asceti , cum au suferit ei ca niste viteji! Vremile trecute i-au cunoscut, iar noi ii admiram pentru rabdarea lor. Fiecare din cei care aud despre ei marturisesc cu mare admiratie despre rabdarea fericitilor mucenici, rabdare care intrece firea omeneasca. Unora li s-au scos ochii, altora li s-au taiat madularele, unora mainile, altora picioarele, pe altii i-a ars focul deodata iar pe unii incetul cu incetul; altii au fost inecati in rauri iar altii in mare; pe unii i-au sfasiat de vii fiarele salbatice ca pe niste facatori de rele, iar pe alti prin noi mestesuguri, i-au mancat inainte de a murii, pasarile rapitoare. Si intr-un cuvant, cine ar putea sa spuna toate felurile de chinuri nascocite impotriva lor, pe care vrajmasul drac le-a adus impotriva mucenicilor si ascetilor iubitori de Dumnezeu si pe care le-au rabdat si s-au luptat cu ele? Prin barbatia sufletului au invins slabiciunea trupului. Au nadajduit ca bunatatile viitoare sunt mai de pret decat chinurile prezente. Pe acelea le-au asteptat si le-au primit. Aceasta purtare a lor a aratat taria credintei lor in doua chipuri: pe de o parte ca au suferit cu barbatie extraordinarele chinuri ale trupului , pe care diavolul, dusmanul nostru, le-a adus impotriva lor.
Asadar, daca vom suferi chinurile si cu ajutorul lui Dumnezeu le vom rabda, vom fi gasiti cu adevarat iubitori de Dumnezeu, iar Dumnezeu va lupta impreuna cu noi si ne va usura mai mult chinurile. Cunoscand asadar vremurile in care traim si stiind copii si de ce lucrare vom avea nevoie, sa ne folosim de pocainta cea buna , ca sa ajungem temple ale lui Dumnezeu. Daca lucram asa vom avea parte de-o cinste nu mica in veacul viitor.
Si ne mai spunea iarasi avva Paladie:
Sa ne aducem aminte de Cel care nu avea unde sa-si plece capul. (Matei, VIII)
* * *
Spunea iarasi batranul:
Necazul, dupa spusa apostolului Pavel, da nastere la rabdare (Romani V, 3). Sa facem deci mintea noastra in stare sa primeasca Imparatia Cerurilor.
* * *
Spunea iarasi:
Sa nu iubim copii , lumea si cele din lume (I Ioan 2, 15).
Sa avem grija de ganduri; acesta este un leac care duce la mantuire.
* * *
L-am intrebat noi pe avva Paladie:
- Fii bun parinte si spune-ne ce pricina si ce ganduri te-au facut sa te calugaresti?
Batranul era din Tesalonic si ne-a povestit:
- In tara mea, ca la trei stadii departare de zidurile orasului era un monah care statea zavorat in chilia sa. Acest barbat foarte virtuos, milostiv si infranat, era de fel din Mesopotamia si se numea David. A stat inchis in chilia lui saizeci de ani. Din pricina barbarilor, zidurile orasului erau pazite de ostasi. Intr-o noapte ostasiicare pazeau zidul din partea in care se afla chilia calugarului, vad ca prin toate ferestrele chiliei calugarului iesea foc. Soldatii au crezut ca barbarii au dat foc chiliei. Cand s-a facut ziua, soldatii au iesit si s-au dus la chilia batranului; au gasit insa pe batran nevatamat si chilia intreaga si s-au minunat. Noaptea urmatoare au vazut acelasi foc in chilie. Lucrul acesta s-a intamplat nopti de-a randul. Si s-a aflat asta in tot orasul si tinutul acela, incat multi oameni privegheau noaptea pe zid ca sa vada focul. Asa s-a intamplat pana la moartea batranului. Vazand deci aceasta minune nu odata ci de mai multe ori, mi-am zis in sine-mi: Daca Domnul daruieste robilor sai in lumea aceasta o astfel de slava, cat de mare va fi slava in veacul ce va sa vie, cand fata lor va straluci ca soarele!
Aceasta a fost fiilor, pricina care a facut sa ma calugareasc.