Liturghier

RUGÃCIUNILE ÎNCEPÃTOARE

Pregãtindu-se pentru Dumnezeiasca Liturghie, preotul trebuie sã fie împãcat cu toti oamenii, sã aibã inima curatã si sã posteascã din seara precedentã. Când soseste vremea preotul si diaconul intrã în bisericã si, stând în mijlocul ei, se pleacã de trei ori cãtre Sfânta Masã si diaconul începe zicând:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte.

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Preotul : Slavã tie Dumnezeul nostru, slavã tie.

Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul ade vãrului, care pretutindenea esti si toate le împlinesti, Vistierul bunãtãtilor si Dãtã to rule de viatã, vino si Te sãlãsluieste întru noi si ne curãteste pe noi de toatã întinãciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre.

Diaconul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pe noi. (de trei ori, cu câte o metanie de fiecare datã)

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preasfântã Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curãteste pãcatele noastre. Stãpâne, iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã si vindecã neputintele noastre pentru sfânt numele Tãu.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin

Tatãl nostru, Care esti în Ceruri, sfinteascã-se numele Tãu. Vie Împãrãtia Ta. Facã-se voia Ta, precum în cer asa si pe pãmânt. Pâinea noastrã cea spre fiintã dã-ne-o nouã astãzi. si ne iartã nouã greselile noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveste de cel rãu.

Preotul: Cã a Ta este împãrãtia si puterea si slava, a Tatãlui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, cã nepricepându-ne de nici un rãspuns, aceastã rugãciune aducem tie, ca unui Stãpân, noi, pãcãtosii robii Tãi, miluieste-ne pe noi.

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne, miluieste-ne pe noi, cã întru Tine am nãdãjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fãrãdelegile noastre, ci cautã si acum ca un Milostiv si ne izbãveste pe noi de vrãjmasii nostri, cã Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tãu, toti lucrul mâinilor Tale si numele Tãu chemãm.

si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Usa milostivirii deschide-o nouã, binecuvântatã Nãscãtoare de Dumnezeu, ca sã nu pierim cei ce nãdãjduim întru tine, ci sã ne mântuim prin tine din nevoi, cã tu esti mântuirea neamului crestinesc.

Cu capetele descoperite ei merg la icoana Mântuitorului, zicând troparul:

Preacuratului Tãu chip ne închinãm, Bunule, cerând iertare gresealelor noastre, Hristoase Dumnezeule; cã de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce, ca sã scapi din robia vrãjmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumire strigãm tie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit sã mântuiesti lumea.

Se închinã în fata icoanei si o sãrutã. Trec dupã aceea la icoana Nãscãtoarei de Dumnezeu, zicând troparul:

Ceea ce esti izvorul milei, învredniceste-ne pe noi milostivirii, Nãscãtoare de Dumnezeu; cautã spre poporul cel pãcãtos; aratã, precum de-a pururea; pu terea ta, cã întru tine nãdãjduind, strigãm tie: Bucurã-te, ca si oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fãrã de trup.

Apoi, în acelasi chip, zicând troparul sau condacul potri vit, ei se închinã icoanei hramului bisericii si icoanei hramului sãrbãtorit în ziua aceea. Ei se pot închina si la celelalte icoane de pe iconostas. Dacã icoana hramului este aceea a Învierii, ei zic troparul Învierii, glas 6:

Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudã în ceruri si pe noi, pe pâmânt, ne învredniceste cu inimã curatã sã Te slãvim.

Apoi mergând în mijlocul bisericii ei stau înaintea sfintelor usi cu capetele descoperite si diaconul zice:

Diaconul: Domnului sã ne rugãm.

Preotul: Doamne, trimite mâna Ta dintru înãltimea locasului Tãu si mã întãreste spre slujba Ta ce-mi este pusã înainte, ca neosândit stând înaintea înfricosãtorului Tãu altar, sã sãvârsesc Jertfa cea fãrã de sânge. Cã a Ta este puterea si slava în vecii vecilor. Amin.

Îsi acoperã capetele si diaconul zice:

Diaconul: Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Pãrinte binecu vânteazã.

Preotul: (Duminica): Cel ce a înviat din morti, (în alte zile): Hristos, Adevãratul nostru Dumnezeu, pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (sau: ale celui între sfinti Pãrintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) si pentru ale tuturor sfintilor, sã ne miluiascã si sã ne mântuiascã pe noi ca un bun si de oameni iubitor.

Diaconul: Amin.

Se întorc si se pleacã spre strãni si apoi intrã în altar: preotul prin usa dinspre miazãzi (în dreapta sa), iar diaconul prin usa dinspre miazãnoapte (în stânga sa). Când intrã ei zic:

Intra-voi în casa Ta, închina-mã-voi în biserica Ta cea sfântã, întru frica Ta, Doamne, povãtuieste-mã întru dreptatea Ta, pentru vrãjmasii mei, îndrepteazã înaintea Ta calea mea.

Dupã ce intrã în altar, se duc înaintea Sfintei Mese si fac trei metanii. Preotul sãrutã Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce si Sfânta Masã, în timp ce diaconul sãrutã numai marginea dinspre sud-vest a Sfintei Mese.

ÎMBRÃCAREA vesmintelor

Luând în mâini, fiecare vesmintele sale, preotul si diaconul, fãcând trei închinãciuni cãtre rãsãrit, zic:

Dumnezeule, curãteste-mã pe mine pãcãtosul si mã miluieste.

Învesmântarea diaconului

Apoi diaconul îsi tine vesmintele în mâna dreaptã, si merge la preot plecându-si capul si zice

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, stiharul dimpreunã cu orarul si mânecutele.

Preotul, binecuvântând, zice:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul sãrutã mâna dreaptã a preotului si se îmbracã în stihar, zicând:

Diaconul: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul cã m-a îmbrãcat în vesmântul mântuirii si cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cununã si ca pe o mireasã m-a împodobit cu podoabã.

Sãrutând semnul Sfintei Cruci de pe orar si punându-l pe umãrul stâng zice:

Diaconul: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este Cerul si pãmântul de slava Ta! Osana întru înãltime! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru înãltime!

Apoi se îmbracã complet cu orarul. Dupã aceasta ia mânecuta dreaptã, sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea si o pune la mânã zicând:

Diaconul: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslãvit întru tãrie; mâna Ta cea dreaptã, Doamne, a sfãrâmat pe vrãjmasi si cu multimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.

Apoi luând mânecuta stângã sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea si zice:

Diaconul: Mâinile Tale m-au fãcut si m-au zidit; întelepteste-mã si mã voi învãta poruncile Tale.

Diaconul merge la proscomidiar si pune sfântul disc în stânga lui, potirul în dreapta si pe celelalte la îndemânã. Îl asteaptã pe preot.

Învesmântarea preotului

Luând stiharul în mâna stângã preotul face trei metanii spre rãsãrit si îl binecuvânteazã, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupã ce sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe el, se îmbracã cu el zicând:

Preotul: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul cã m-a îmbrãcat în vesmântul mântuirii si cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cununã si ca pe o mireasã m-a împodobit cu podoabã.

Luând epitrahilul, îl binecuvânteazã, sãrutã crucea de pe gulerul epitrahilului si îl pune pe dupã gât, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsã harul Sãu peste preotii Sãi, ca mirul pe cap, ce se pogoarã pe barbã, pe barba lui Aaron, ce se pogoarã pe marginea vesmintelor lui.

Luând brâul, îl binecuvânteazã, sãrutã crucea de la mijlocul lui si se încinge cu el, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mã încinge cu putere si a fãcut fãrã prihanã calea mea, Cel ce întocmeste picioarele mele ca ale cerbului si peste cele înalte mã pune.

Luând mânecuta dreaptã, sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea si o pune la mânã zicând:

Preotul: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslãvit întru tãrie; mâna Ta cea dreaptã, Doamne, a sfãrâmat pe vrãjmasi si cu multimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.

Apoi luând mânecuta stângã sãrutã semnul Sfintei Cruci de pe ea si zice:

Preotul: Mâinile Tale m-au fãcut si m-au zidit; întelepteste-mã si mã voi învãta poruncile Tale.

Dacã este protosinghel sau are vreun alt rang bisericesc, luând bedernita, o binecuvânteazã si, sãrutând-o, o pune zicând:

Preotul: Încinge sabia Ta peste coapsa Ta, Puternice, cu podoaba Ta si cu frumusetea Ta si încordeazã si bine sporeste si stãpâneste pentru adevãr, blândete si dreptate. si minunat Te va povãtui dreapta Ta, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Luând apoi felonul (sfita), îl binecuvânteazã, sãrutã crucea de pe el, se îmbracã, zicând:

Preotul: Preotii Tãi, Doamne, se vor îmbrãca întru dreptate si cuviosii Tãi întru bucurie se vor bucura, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

La sfârsit, îsi spalã mâinile, zicând:

Preotul: Spãla-voi între cei nevinovati mâinile mele si voi înconjura altarul Tãu, Doamne, ca sã aud glasul laudei Tale si sã spun toate minunile Tale. Doamne, iubit-am bunã-cuviinta casei Tale si locul sãlãsluirii slavei Tale. Sã nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu si cu vãrsãtorii de sânge viata mea, în mâinile cãrora sunt fãrãdelegile; dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru nerãutatea mea am umblat. Izbãveste-mã, Doamne, si mã miluieste. Piciorul meu a stat întru dreptate; în biserici Te voi binecuvânta, Doamne.

RâNDUIALA DUMNEZEIEsTII

PROSCOMIDII

Preotul si diaconul vin la proscomidiar cu capul descoperit si se închinã de trei ori înaintea lui, zicând de fiecare datã:

Dumnezeule, curãteste-mã pe mine pãcãtosul si mã miluieste.

Preotul ia întâia prescurã si copia cu amândouã mâinile, le ridicã pânã în dreptul fruntii si zice:

Preotul: Rãscumpãratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tãu. Pe Cruce fiind rãstignit si cu sulita împuns, nemu rire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavã tie.

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte.

Preotul tine prescura si copia în mâna stângã, le binecuvânteazã cu dreapta fãcând semnul crucii, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin. Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Apoi, având prescura în mâna stângã, iar în mâna dreaptã copia, preotul însemneazã cu copia semnul crucii de trei ori deasupra prescurii , zicând de fiecare datã:

Preotul: Întru pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Punând prescura pe tavã, preotul o taie în partea pecetii cu literele IC si NI, zicând:

Preotul: Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus.

Apoi preotul taie pecetea în partea cu semnele XC si KA si zice:

Preotul: si ca o oaie, fãrã de glas împotriva celui ce-o tunde, asa nu si-a deschis gura Sa.

Tãind în partea de sus a pecetii, preotul zice:

Preotul: Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm.

Apoi, tãind în partea de jos a pecetii, preotul zice:

Preotul: Iar neamul Lui cine-l va spune?

Diaconul privind cu evlavie la aceastã lucrare, tinând capãtul orarului în mâna dreaptã, îl îndreaptã cãtre prescurã zicând la fiecare tãieturã:

Diaconul: Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Îndreptând orarul cãtre Sfântul Agnet, diaconul zice:

Diaconul: Ridicã, pãrinte.

Înfigând copia în prescurã, în coltul drept al pecetii, si tãind deoparte coaja de jos, ridicã Sfântul Agnet, zicând:

Preotul: Cã s-a luat de pe pãmânt viata Lui.

Preotul pune Sfântul Agnet cu pecetea în jos pe sfântul disc:

Diaconul: Junghie, pãrinte.

Preotul taie Sfântul Agnet în semnul crucii, având grijã sã nu strãpungã pecetea, zicând:

Preotul: Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicã pãcatul lumii, pentru viata si pentru mântuirea lumii.

Preotul întoarce Sfântul Agnet astfel încât pecetea sã fie în sus

Diaconul: Împunge, pãrinte.

Preotul împunge cu sfânta copie Sfântul Agnet, în partea cu semnul IC, zicând:

Preotul: si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a împuns.

Diaconul ia în mâna dreaptã vasul cu vin si în stânga vasul cu apã si toarnã în sfântul potir deodatã vin si apã. Preotul continuã, zicând:

Preotul: si îndatã a iesit sânge si apã; si cel ce a vãzut a mãrturisit si adevãratã este mãrturia lui.

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, sfânta amestecare.

Preotul binecuvânteazã sfântul potir, zicând:

Preotul: Binecuvântatã este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Sfântul potir este acum acoperit cu acoperãmântul sãu întocmit (nedesfãcut).

Preotul ia în mânã a doua prescurã si taie din ea o pãrticicã în formã triunghiularã, zicând:

Preotul: Întru cinstea si pomenirea preabinecuvântatei, mãritei Stãpânei noastre, de Dumnezeu Nãscãtoarei si pururea Fecioarei Maria, pentru ale cãrei rugãciuni primeste, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tãu cel mai presus de ceruri.

si scotând pãrticica, o pune de-a dreapta Sfântului Agnet (în stânga sa), zicând:

Preotul: De fatã a stãtut împãrãteasa, de-a dreapta Ta, în hainã auritã îmbrãcatã si preaînfrumusetatã.

Luând a treia prescurã, scoate dintr-însa pãrticele pentru cele nouã cete. Aceste pãrticele sunt mai mici decât pãrticica pentru Sfânta Fecioarã.

Luând întâia pãrticicã, el zice:

Preotul: A Cinstitului, mãritului prooroc, Înaintemergãtorului si Botezãtorului Ioan.

Pune pãrticica sus, în partea stângã a Sfântului Agnet (în dreapta sa), în partea cu semnul XC, astfel fãcând începutul cetei celei dintâi.

Tãind a doua pãrticicã, zice:

Preotul: A Sfintilor, mãritilor prooroci: Moise si Aaron, Ilie si Elisei, David si Iesei; a sfintilor trei tineri si a lui Daniel proorocul, si a tuturor sfintilor prooroci.

Aceasta se aseazã lângã Sfântul Agnet, sub cea dintâi pãrticicã.

Tãind a treia pãrticicã, zice:

Preotul: A Sfintilor, mãritilor si întru tot lãudatilor Apostoli Petru si Pavel, a celor doi sprezece, a celor saptezeci si a tuturor Sfintilor Apostoli.

Aceasta este pusã sub a doua pãrticicã, încheind rândul cel dintâi:

Tãind a patra pãrticicã, preotul zice:

Preotul: A celor între sfinti Pãrinti ai nostri si ai lumii mari dascãli si ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântãtorul de Dum nezeu si Ioan Gurã de Aur, Atanasie si Chiril, Nicolae cel din Mira, Spiridon al Trimitundei; Calinic Cernicanul, Nifon de la Craiova, Iosif cel Nou, Iorest si Sava, si a tuturor sfintilor ierarhi.

Aceasta se pune lângã pãrticica cea dintâi, începând astfel al doilea rând de sus în jos.

Tãind a cincea pãrticicã, preotul zice:

Preotul: A Sfântului întâiului Mucenic si Arhidiacon stefan, a sfintilor Marilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou, Serghie si Vach, Ioan Valahul si Oprea si a tuturor sfintilor mucenici si a Sfintelor Mucenite: Tecla, Varvara, Paraschiva, Ecaterina, Filoteea si a tuturor sfintelor mucenite.

Aceasta se pune sub prima pãrticicã din rândul al doilea.

Tãind a sasea pãrticicã, zice:

Preotul: A Cuviosilor si purtãtorilor de Dumnezeu Pãrintilor nostri: Antonie, Eftimie, Sava, Onufrie, Atanasie cel din Aton, Dimitrie cel Nou, Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion si Sofronie si a tuturor preacuviosilor pãrinti si Preacuvioaselor maici: Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria Egipteanca, Parascheva si a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici.

Aceastã pãrticicã se pune sub cea de dinaintea ei. Astfel rândul al doilea este terminat.

Tãind a saptea pãrticicã, zice:

Preotul: A Sfintilor si fãcãtorilor de minuni, doctori fãrã de arginti: Cosma si Damian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, si a tutu ror sfintilor fãrã de arginti.

Aceasta se pune deasupra, în dreapta rândului al doilea, începând al treilea rând.

Tãind a opta pãrticicã, preotul zice:

Preotul: A Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Pãrinti Ioachim si Ana, a Sfântului (N), a cãrui pomenire o sãvârsim, si a tuturor sfintilor, pentru ale cãror rugãciuni, cerceteazã-ne pe noi, Dumnezeule.

Aceastã pãrticicã se pune sub cea de dinaintea ei.

Tãind a noua si ultima pãrticicã pentru cete, zice:

Preotul: A celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, arhi epis copul Con stan tinopolului (de se face Liturghia lui; iar de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, îl pomeneste pe acesta)

Aceasta se pune sub pãrticica de dinaintea ei, împlinind astfel rândul al treilea.

Luând a patra prescurã, scoate o pãrticicã din ea si îl aminteste pe ierarhul locului, zicând:

Preotul: Pomeneste, Stãpâne, Iubitorule de oameni, pe toti episcopii ortodocsi si pe Prea Fericitul Pãrintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, si pe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul nostru) (N), (Preotul îl pomeneste apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - dacã este în viatã - dupã care continuã:), cinstita preotime, cea întru Hristos diaconime si toatã ceata preoteascã, spe staretul nostru (N)t, pe fratii si slujitorii cei dimpreunã cu noi, preoti si diaconi si pe toti fratii nostri, pe care i-ai chemat la împãrtãsirea Ta, prin milostivirea Ta Preabunule Stãpâne.

Aceastã pãrticicã este asezatã apoi sub Sfântul Agnet, spre coltul din dreapta acestuia, (în stânga preotului), în partea cu semnul NI.

Dupã aceasta taie altã pãrticicã din prescurã si o pune în stânga celei de dinaintea ei (în dreapta lui), zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne si pe (aici se pomeneste Cârmuirea tãrii dupã îndrumãrile Sfântului Sinod).

Preotul scoate apoi o pãrticicã pentru ctitorii si binefãcãtorii bisericii, asezând-o (în dreapta sa), lângã pãrticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA si zice:

Preotul: Pomeneste, Doamne, si pe ctitorii si bine fã cã torii sfântului locasului acestuia (N).

Taie pãrticele mai mici din a patra prescurã si le pune, toate la un loc, sub pãrticica pentru arhierei, în partea cu semnul NI. Apoi el zice urmãtoarea rugãciune:

Preotul: Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea pãcatelor tuturor fratilor celor întru Hristos si pentru tot sufletul crestinesc cel necãjit si întristat, care are trebuintã de mila si de ajutorul Tãu; pentru apãrarea tãrii acesteia si a celor ce vietuiesc într-însa si pentru pacea si bunã asezarea întregii lumi; pentru bunãstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, pentru mântuirea si ajutorul celor ce cu osârdie si cu fricã de Dumnezeu se ostenesc si slujesc: pãrinti si frati ai nostri; pentru cei trimisi; pentru cei ce sunt în cãlãtorie; pentru tãmãduirea celor ce zac în boli; pentru izbãvirea celor robiti; pentru cei ce sunt în judecãti, în ocne, în izgoniri, în necazuri si strâmtorare; pentru cei ce ne urãsc si pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc si slujesc nouã si pentru cei ce ne-au poruncit nouã, nevrednicilor; sã ne rugãm pentru dânsii; pentru fratii nostri care sunt în slujbe, si pentru toti cei ce slujesc si au slujit în sfânt locasul acesta.

Apoi preotul pomeneste pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia câte o pãrticicã micã, zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N).

El pune aceste pãrticelele sub Sfântul Agnet, la un loc cu cele scoase mai înainte pentru cei vii.

Apoi preotul ia a cincea prescurã, taie pãrticele mici pentru pomenirea celor care au adormit întru Domnul si le pune, toate la un loc, pe sfântul disc în dreapta sa, sub pãrticica pentru ctitori,în partea cu semnul KA, zicând:

Preotul: Pentru pomenirea si iertarea pãcatelor tuturor celor din veac adormiti întru dreapta credintã: ale strãmosilor, ale mosilor, ale pãrintilor, ale maicilor, ale fratilor, ale surorilor, ale fiilor si fiicelor, ale celor dintr-o rudenie si ale celor dintr-o semintie cu noi si ale tuturor celor ce au adormit întru nãdejdea învierii si a vietii vesnice; ale ctitorilor sfântului locasului acestuia (aici pomeneste pe ctitorii rãposati); ale miluitorilor si fãcãtorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit si au slujit în sfânt locasul acesta: arhierei, arhimandriti, ieromonahi, preoti, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii si slujitori; ale preabinecinstitorilor împãrati, domnitori si dregãtori; ale fericitilor patriarhi, ale ortodocsilor arhierei si preoti; ale dreptmãritorilor crestini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, bãltile, puturile, sau rãzboiul i-a secerat si cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis si focul i-a ars, sau fiarelor, pãsãrilor, jigãniilor si la toatã firea celor din mare s-au fãcut mâncare; ale celor rãpiti fãrã de veste; ale celor arsi de trãsnete si ale celor înghetati în munti, pe cale, în loc pustiu si în sihãstrie; ale celor sfârsiti de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pãtimit în zile bune si în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zãpada, ploaia înmultitã, cãrãmida si tãrâna i-au îm presurat si de nãprasnã au cãzut; ale celor pe care i-au omorât bãuturile otrãvitoare, înecãrile cu oase; ale celor loviti de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului si a oricãrui fel de piatrã; ale celor sfârsiti de chiotul tare, de alergarea grabnicã, de palmã, de pumn, de loviturã cu piciorul, de ciumã, de foame, de sete, de muscãturi înve ninate, de înghitirea serpilor, de cãl carea cailor, de sugrumare de cel de aproa pe, sau marea sau pãmântul desfãcându-se i-a înghitit; si de toatã vârsta: bãtrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fãrã de vreme, parte bãrbãteascã si femeiascã; si pe care nu i-am pomenit, din nestiintã sau din uitare, sau din pricina multimii numelor, Însuti îi pomeneste, Dumnezeule, Cel ce stii numele si vârsta fiecãruia.

Preotul îl pomeneste pe episcopul care l-a hirotonit - dacã a trecut la Domnul - si pe toti cei adormiti, punând o pãrticicã pentru fiecare pe sfântul disc laolaltã cu pãrticelele pentru cei adormiti de dinaintea lor, zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul lui Dumnezeu (N).

Terminând pomenirea mortilor, preotul zice:

Preotul: si pe toti, care întru nãdejdea învierii si a vietii de veci, cu împãrtãsirea Ta au adormit, dreptmãritori pãrinti si frati ai nostri, Iubitorule de oameni, Doamne.

Preotul ia din nou a patra prescurã pentru vii; scoate o pãrticicã si o pune la cele vii, zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne, dupã multimea îndurãrilor Tale, si a mea nevrednicie; iartã-mi toatã greseala cea de voie si cea fãrã de voie si sã nu opresti, pentru pãcatele mele, harul Preasfântului Tãu Duh, de la darurile ce sunt puse înainte.

Preotul ia buretele si aranjeazã cu grijã pãrticelele de pe marginea discului, ca sã nu cadã jos ceva dintr-însele. Diaconul pune cãdelnita înaintea preotului si zice:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, tãmâia.

Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Preotul binecuvânteazã tãmâia si zice rugãciunea tãmâiei:

Preotul: Tãmâie Îti aducem tie, Hristoase Dumnezeul nostru întru miros de bunã mireasmã duhovniceascã, pe care primind-o întru jertfelnicul Tãu cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouã harul Prea sfântului Tãu Duh.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Preotul ia steluta, o tine deasupra tãmâiei apoi o pune deasupra Sfântului Agnet pe sfântul disc, zicând:

Preotul: si venind steaua, a stãtut deasupra, unde era Pruncul.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Acoperã, pãrinte.

Preotul ia acoperãmântul sfântului disc, îl tine deasupra tãmâiei, apoi acoperã discul, zicând:

Preotul: Domnul a împãrãtit, întru podoabã S-a îmbrãcat ; îmbrãcatu-S-a Domnul întru putere si S-a încins, pentru cã a întãrit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tãu de atunci, din veac esti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt înãltãrile mãrii, minunat este întru cele înalte Domnul. Mãrturiile Tale s-au încredintat foarte. Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne, întru lungime de zile.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Acoperã, pãrinte.

Preotul tine acoperãmântul sfântului potir deasupra tãmâiei si apoi acoperã potirul zicând:

Preotul: Acoperit-a cerurile bunãtatea Ta, Hristoase, si de lauda Ta este plin pãmântul.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Acoperã, pãrinte.

Preotul tine acoperãmântul mare (Aerul) deasupra tãmâiei si apoi acoperã cu el sfântul disc si potir laolaltã, zicând:

Preotul: Acoperã-ne pe noi cu acoperãmântul ari pilor Tale; depãrteazã de la noi pe tot vrãjmasul si potrivnicul; împacã viata noastrã, Doamne; miluieste-ne pe noi si lumea Ta si mântuieste sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitor.

Luând cãdelnita, preotul tãmâiazã de trei ori Darurile asezate la proscomidiar.

Preotul: Bine esti cuvântat, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit asa, slavã tie.

Diaconul încheie de fiecare datã, zicând:

Diaconul: Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se închinã amândoi cu toatã cucernicia de trei ori. Diaconul, luând cãdelnita, zice:

Diaconul: Pentru punerea înainte a Cinstitelor Daruri, Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Preotul zice rugãciunea punerii înainte:

Preotul: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cereascã, hrana a toatã lumea, pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor si izbãvitor si binefãcãtor, Care ne binecuvânteazã si ne sfinteste pe noi, Însuti, binecuvânteazã (preotul binecuvânteazã cu mâna) aceastã punere înainte si o primeste pe dânsa întru jertfelnicul Tãu cel mai presus de ceruri. Pomeneste, ca un bun si de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne pãzeste neosânditi întru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale Taine. Cã s-a sfintit si s-a preaslãvit preacinstitul si de mare cuviintã numele Tãu, al Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

si dupã aceasta, preotul face apolisul, zicând:

Preotul: Slavã tie Hristoase, Dumnezeule, nãdejdea noastrã, slavã tie.

Diaconul: Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

În numele Domnului, Pãrinte, binecuvânteazã.

Otpustul

Preotul face otpustul potrivit fiecãrei zile.

Preotul: (Duminica) Cel ce a înviat din morti... (în celelalte zile ale sãptãmânii, zice numai) Hristos, Adevãratul Dumnezeul nostru, pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se sãvârseste Liturghia Marelui Vasile zice: ale celui între sfinti Pãrintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capa dociei) si ale tuturor sfintilor, sã ne miluiascã si sã ne mântuiascã pe noi ca un bun si de oameni iubitor.

Diaconul: Amin.

Preotul merge si stã înaintea Sfintei Mese. Diaconul tãmâiazã Darurile asezate la proscomidiar, apoi tãmâiazã în cele patru laturi ale Sfintei Mese si altarul, zicând încet:

Diaconul: În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreunã cu Tatãl si cu Duhul ai fost, Hristoase pe toate umplându-le, Cel ce esti necuprins.

Diaconul continuã sã tãmâieze întreagã bisericã zicând psalmul 50: Miluieste-mã Dumnezeule... .

Dupã ce tãmâiazã toatã biserica, intrã în sfântul altar si tãmâiazã Sfânta Masã si pe preot si apoi pune cãdelnita la locul ei.

RUGÃCIUNILE DE DINAINTEA LITURGHIEI

Dupã otpustul Utreniei si dupã tãmâiere încheindu-se Proscomidia , preotul si diaconul vin în fata Sfintei Mese, cu capetele descoperite. Diaconul stã în dreapta preotului. Împreunã se închinã de trei ori, rugându-se în tainã si zicând urmãtoarea rugãciune. Preotul ridicã mâinile în rugãciune, diaconul ridicã orarul în mâna dreaptã.

Preotul: Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevãrului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti; Vistierul bunãtãtilor si Dãtãtorule de viatã, vino si Te sãlãsluieste întru noi si ne curãteste pe noi de toatã întinãciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre (de trei ori).

Preotul: Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pãmânt pace, între oameni bunãvoire (de douã ori).

Preotul: Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta (o datã).

Iar din Duminica Învierii si pânã la sãrbãtoarea Sfintei Înãltãri, în loc de Împãrate ceresc..., se zice de trei ori:

Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte cãlcând si celor din morminte viatã dãruindu-le.

Iar de la sãrbãtoarea Sfintei Înãltãri si pânã la Duminica Pogorârii Sfântului Duh se zice numai: Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu si Doamne, buzele mele vei deschide...

Preotul sãrutã Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce si Sfânta Masã, iar diaconul numai marginea Sfintei Mese. si dupã aceasta, plecându-si capul sãu cãtre preot, tinând si orarul cu trei degete ale mâinii drepte, diaconul zice:

Diaconul: Vremea este a face Domnului, binecuvânteazã, pãrinte.

Preotul îl binecuvânteazã, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Roagã-te pentru mine, pãrinte.

Preotul: Sã îndrepteze Domnul pasii tãi spre tot lucrul bun.

Diaconul: Pomeneste-mã, pãrinte.

Preotul: Sã te pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Preotul îl binecuvânteazã pe diacon pe cap.

Diaconul: Amin.

Dacã nu este diacon, preotul nu zice cele ale diaconului ci numai cele ale preotiei.

Diaconul se închinã o datã si iese din altar prin usa dinspre miazãnoapte, luându-si locul obisnuit, cu fata spre sfintele usi, se închinã cu cucernicie de trei ori, zicând întru sine :

Diaconul: Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.

Dumnezeiasca Liturghie începe imediat.

DUMNEZEIASCA

LITURGHIE

a celui Între sfinti

pÃrintelui nostru

IOAN GURÃ DE AUR

Arhiepiscopul Constantinopolului

Liturghia Catehumenilor

Sfintele usi sunt deschise si perdeaua ridicatã. Diaconul, stând în fata usilor împãrãtesti zice cu glas mare:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte.

Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândouã mâinile, o ridicã putin si face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capãtul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga si la dreapta zicând:

Preotul: Binecuvântatã este împãrãtia Tatãlui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Preotul închide sfintele usi, iar diaconul zice ectenia mare. Dacã nu este diacon o zice preotul din altar.

Ectenia Mare

Diaconul: Cu pace Domnului sã ne rugãm.

În timpul ecteniei mari strana rãspunde dupã fiecare ectenie de cerere.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului sã ne rugãm.

Pentru pacea a toatã lumea, pentru bunã starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sã ne rugãm.

Pentru sfântã biserica aceasta si pentru cei ce cu credintã, cu evlavie si cu fricã de Dumnezeu intrã într-însa, Domnului sã ne rugãm.

Pentru Prea Fericitul Pãrintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preotime si cea întru Hristos diaconime, si pentru tot clerul si poporul, Domnului sã ne rugãm.

Pentru (aici se pomeneste Cârmuirea tãrii, dupã îndrumãrile Sfântului Sinod), Domnului sã ne rugãm.

Pentru sfânt locasul acesta, tara aceasta si pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credintã locuiesc într-însele, Domnului sã ne rugãm.

Pentru buna-întocmire a vãzduhului, pentru îmbelsugarea roadelor pãmântului si pen tru vremuri pasnice, Domnului sã ne rugãm.

Pentru cei ce cãlãtoresc pe ape, pe uscat si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiti si pentru mântuirea lor, Domnului sã ne rugãm.

Aici se pot adãuga si alte ectenii pentru felurite cereri.

Pentru ca sã fim izbãviti noi, de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sã ne rugãm.

Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sã o pomenim.

Când strana cântã Preasfântã Nãscãtoare..., preotul zice încet rugãciunea antifonului întâi.

Strana: Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toatã viata noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm.

Strana: tie, Doamne.

Rugãciunea Antifonului întâi

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, a Cãrui stãpânire este neasemãnatã si slavã neajunsã, a Cãrui milã este nemãsuratã si iubire de oameni negrãitã, Însuti Stãpâne, dupã milostivirea Ta, cautã spre noi si spre sfântã biserica aceasta, si fã bogate milele Tale si îndurãrile Tale cu noi si cu cei ce se roagã împreunã cu noi.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Cã tie se cuvine toatã slava, cinstea si închinãciunea, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântã acum antifonul întâi. La încheierea antifonului, diaconul stã din nou înaintea sfintelor usi, îsi ridicã orarul si zice ectenia micã.

Ectenia Micã

Diaconul: Iarã si iarã cu pace, Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne, miluieste.

Diaconul: Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sã o pomenim.

Când strana cântã Preasfântã Nãscãtoare..., preotul zice încet rugãciunea antifonului îal doilea.

Strana: Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toatã viata noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm.

Strana: tie, Doamne.

Rugãciunea Antifonului al doilea

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, mântuieste poporul Tãu si binecuvânteazã mostenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o pãzeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe acestia îi prea mãreste cu dumnezeiascã puterea Ta si nu ne lãsa pe noi, cei ce nãdãjduim întru Tine.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul.

Preotul: Cã a Ta este stãpânirea si a Ta este împãrãtia si puterea si slava, a Tatãlui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântã acum antifonul al doilea. La încheierea antifonului, diaconul stã iarãsi în fata icoanei Nãscãtoarei de Dumnezeu, ridicã orarul si zice ectenia micã.

Ectenia Micã

Diaconul: Iarã si iarã cu pace, Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne, miluieste

Diaconul: Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sã o pomenim.

Când diaconul intrã în altar pe usa dinspre miazãzi, stã la locul sãu la sfânta masã si se înclinã în fatã preotului, în timp ce preotul zice rugãciunea antifonului al treilea.

Strana: Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toatã viata noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm.

Strana: tie, Doamne.

Rugãciunea Antifonului al Treilea

Preotul: Cel ce ne-ai dãruit nouã aceste rugãciuni obstesti si împreunã-glãsuite, Cel ce si la doi si la trei, care se unesc în numele Tãu, ai fãgãduit sã le împlinesti cererile, Însuti, si acum, plineste cererile cele de folos ale robilor Tãi dându-ne nouã, în veacul de acum, cunostinta adevãrului Tãu, si în cel ce va sã fie, viatã vesnicã dãruindu-ne.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Cã bun si iubitor de oameni esti si tie slavã înãltãm, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În timp ce strana cântã antifonul al treilea sau Fericirile, preotul si diaconul fac trei închinãciuni înaintea Sfintei Mese. Preotul ridicã Sfânta Evanghelie si o dã diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe usa dinspre miazãnoapte si se opresc în mijlocul bi sericii.

Intrarea micã

Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în fata preotului si putin în dreapta sa, zice:

Diaconul: Domnului sã ne rugãm. Doamne miluieste.

Preotul zice Rugãciunea Intrãrii:

Stãpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat în ceruri cetele si ostile înge rilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fã ca împreunã cu intrarea noastrã sã fie si intrarea sfintilor îngeri, care slujesc împreunã cu noi si împreunã slãvesc bunãtatea Ta. Cã tie se cuvine toatã slava, cinstea si închi nã ciunea, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupã rugãciune, diaconul, tinând orarul în mâna dreaptã, aratã cãtre rãsãrit cu mâna dreaptã si zice:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, sfânta intrare.

Preotul, binecuvântând cãtre sfântul altar, zice încet:

Preotul: Binecuvântatã este intrarea sfintilor Tãi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Ei se închinã de douã ori. Diaconul îi dã Sfânta Evanghelie preotului sã o sãrute. Amândoi mai fac o închinãciune. Dacã însã în bisericã este arhiereu (sau la mãnãstire, staret), ei îl înlocuiesc pe preot si diaconul duce Sfânta Evanghelie celui mai mare sã o sãrute, sãrutând si el mâna acestuia. Dupã ce se terminã cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor usi, înaltã Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti!

Diaconul intrã în sfântul altar prin sfintele usi. Preotul se pleacã cãtre strãni, intrã în altar si, luând Sfânta Evanghelie, o aseazã pe Sfânta Masã.

Strana: Veniti sã ne închinãm si sã cãdem la Hristos. Mântuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu,

(Duminica) Cel ce ai înviat din morti, pe noi, cei ce-ti cântãm tie: Aliluia.

(în zilele sãptãmânii) Cel ce esti minunat întru sfinti...

La praznicile împãrãtesti, în loc de Veniti sã ne închinãm..., se cântã stihurile speciale.

Dupã aceastã cântare se cântã troparele si condacele potri vite.

Dupã ce se cântã condacele, diaconul, stând între sfintele usi, cu fata cãtre credinciosi si, tinând orarul în mâna dreaptã, zice:

Diaconul: Domnului sã ne rugãm.

si întorcându-se în dreapta preotului îsi pleacã capul cãtre acesta.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul zice cu glas încet cãtre preot:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, vremea cântãrii celei întreit-sfinte.

Preotul îl binecuvânteazã pe cap zicând:

Preotul: Cã sfânt esti Dumnezeul nostru si tie slavã înãltãm, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea, - (Pauzã)

La sãrbãtorile mai însemnate si mai cu seamã când slujba se face în sobor, preotul se opreste dupã cuvintele : ... acum si pururea, iar diaconul se apropie de sfintele usi si arãtând cu orarul cãtre icoana Mântuitorului, zice:

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi.

Cei care se aflã în altar cântã zicând aceleasi cuvinte.

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi (de douã ori)

De fiecare datã, strana rãspunde cu aceleasi cuvinte.

Diaconul: si ne auzi pe noi.

Este de asemenea obiceiul ca cei din altar sã cânte si ne auzi pe noi.

Dupã aceasta, diaconul, cu glas mare si înãltând orarul, zice:

Diaconul: si în vecii vecilor.

Când slujeste preotul singur, zice el însusi: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi. Apoi el cântã singur: si ne auzi pe noi, dupã care zice: si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

În zilele de praznic, se poate zice si altã cântare.

În timpul acestei cântãri, preotul citeste în tainã:

Rugãciunea Cântãrii celei Întreit-sfinte

Preotul: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas întreit-sfânt esti lãudat de serafimi si slãvit de heruvimi si de toatã puterea cereascã închinat; Cel ce dintru nefiintã întru fiintã ai adus toate; Care ai zidit pe om dupã chipul si asemãnarea Ta si cu tot harul Tãu l-ai împodobit; Cel ce dai întelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocãinta spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tãi, si în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tãu jertfelnic si a-ti aduce datorita închinare si preaslãvire: Însuti Stãpâne, primeste si din gurile noastre, ale pãcãtosilor, întreit-sfânta cântare si ne cerceteazã pe noi întru bunãtatea Ta. Iartã-ne nouã toatã greseala cea de voie si cea fãrã de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne dã nouã sã slujim tie cu cuviosie în toate zilele vietii noastre. Pentru rugãciunile Preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-plãcut tie. Cã sfânt esti Dumnezeul nostru si tie slavã înãltãm, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se închinã înaintea Sfintei Mese de fiecare datã când se cântã Sfinte Dumnezeule...

La Slavã... si acum..., diaconul, de la locul lui, arãtând cu orarul spre proscomidiar, zice cãtre preot:

Diaconul: Porunceste, pãrinte.

Preotul merge la proscomidiar îsi pleacã capul si zice:

Preotul: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi diaconul aratã cãtre scaunul de sus si zice:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, scaunul cel de sus.

Diaconul rãmâne în dreptul coltului sfintei mese. Preotul, se întoarce cãtre Sfânta Masã, apoi merge cãtre scaunul cel de sus, zicând:

Preotul: Binecuvântat esti pe scaunul slavei împãrãtiei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul stã cu fata cãtre credinciosi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc fiind rezervat episcopului.

Dupã Slavã... si acum..., diaconul stând între sfintele usi zice:

Diaconul: Puternic.

si strana cântã Sfinte Dumnezeule....

Apostolul

Dupã plinirea Cântãrii celei întreit-sfinte, diaconul venind între sfintele usi, cu fata spre credinciosi, zice:

Diaconul: Sã luãm aminte.

Preotul: Pace tuturor.

Cititorul: si duhului tãu.

Clericii merg si stau înaintea scaunului înalt.

Cititorul stã în mijlocul bisericii cu fata la altar si cântã prochimenul Apostolului. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Întelepciune.

si citetul: Din Epistola cãtre...

Diaconul: Sã luãm aminte.

Cititorul, cu fata la altar, citeste Epistola.

Diaconul ia cãdelnita cu tãmâie si vine cãtre preot pentru a primi binecuvântarea , apoi cãdeste Sfânta Masã împrejur si în sfântul altar si pe preot, apoi iese din altar si cãdeste dupã rânduialã icoanele, jetul arhieresc, strãnile, pe citet si, din mijlocul bisericii, pe ceilalti credinciosi. Apoi, intrã în sfântul altar, cãdind.

Evanghelia

Întorcându-se cãtre Sfânta Masã, preotul citeste încetisor rugãciunea dinaintea Evangheliei.

Preotul: Strãluceste în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stãpâne, lumina cea curatã a cunoasterii Dumnezeirii Tale si deschide ochii gândului nostru spre întelegerea evanghelicelor Tale propovãduiri. Pune în noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului cãlcând, vietuire duhov niceascã sã petrecem, cugetând si fãcând toate cele ce sunt spre bunã-plãcerea Ta. Cã Tu esti luminarea sufle te lor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumneze ule si tie slavã înãltãm, împreunã si Celui fãrã de început al Tãu Pãrinte si Preasfântului si bunului si de viatã fãcãtorului Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, isprãvind de cãdit, pune cãdelnita la locul ei, se apropie de preot si primeste de la el Sfânta Evanghelie si, închinându-se înaintea Sfintei Evanghelii, o ia cu amândouã mâinile si pune capãtul orarului peste ea.

Dupã citirea Apostolului, preotul stã între sfintele usi cu fata spre credinciosi si zice:

Preotul: Pace tie, cititorule.

Citetul: si duhului tãu

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Diaconul iese cu Sfânta Evanghelie prin sfintele usi. Înaintea lui merg doi purtãtori cu sfesnice cu lumânãri; diaconul zice:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol si Evanghelist (N)

Preotul, binecuvântându-l, zice:

Preotul: Dumnezeu, pentru rugãciunile Sfântului, întru tot lãudatului Apostol si Evanghelist (N) sã-ti dea tie, celui ce binevestesti, cuvânt cu putere multã, spre plinirea Evangheliei iubitului Sãu Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Diaconul: Amin.

În zilele sãptãmânii, preotul binecuvânteazã pe diacon în tainã.

Dupã aceasta, diaconul (sau preotul dacã nu este diacon) stã între sfintele usi cu fata cãtre credinciosi, si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti, sã ascultãm Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Preotul stã între sfintele usi, cât timp diaconul citeste din Sfânta Evanghelie.

Strana: si duhului tãu.

Diaconul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Strana: Slavã tie, Doamne, slavã tie.

Preotul sau diaconul al doilea zice:

Preotul: Sã luãm aminte.

Dacã nu este diacon, preotul citeste Sfânta Evanghelie, dintre sfintele usi, având de-a dreapta si de-a stânga câte un sfesnic cu lumânare aprinsã.

Dupã citirea Sfintei Evanghelii, diaconul îndreaptã cartea cãtre preot care zice::

Preotul: Pace tie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slavã tie, Doamne, slavã tie.

Preotul, primind Sfânta Evanghelie de la diacon, o sãrutã si-i binecuvânteazã pe credinciosi cu ea în semnul crucii dupã care o aseazã pe Sfânta Masã deasupra sfântului antimis.

Dupã citirea textului Evangheliei, urmeazã de obicei tâlcuirea ei (predica).

Dupã predicã, dacã se tine acum, se închid sfintele usi, iar diaconul stând în fata sfintelor usi, în mijlocul bisericii, zice:

Ectenia cererii stãruitoare

Diaconul: Sã zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru sã zicem.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Doamne, Atotstãpânitorule, Dumnezeul pãrintilor nostri, rugãmu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, rugãmu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste.

Strana: Doamne miluieste (de 3 ori).

În acest timp, preotul zice în tainã Rugãciunea cererii stãruitoare.

Diaconul sau, dacã nu este diacon, preotul, zice:

Diaconul: Încã ne rugãm pentru Prea Fericitul Pãrintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)t, si pentru toti fratii nostri întru Hristos.

Încã ne rugãm (aici se pomeneste Cârmuirea tãrii, dupã îndrumãrile Sfântului Sinod), pentru sãnãtatea si mântuirea lor.

Încã ne rugãm pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pentru toti cei întru Hristos frati ai nostri.

Încã ne rugãm pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfânt locasului acestuia si pentru toti cei mai dinainte adormiti pãrinti si frati ai nostri dreptmãritori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni.

Încã ne rugãm pentru mila, viata, pacea, sãnãtatea, mântuirea, cercetarea, lãsarea si iertarea pãcatelor robilor lui Dumnezeu enoriasi, ctitori si binefãcãtori ai sfântului locasului acestuia.

Aici se pot pune ectenii pentru diferite cereri.

Încã ne rugãm pentru cei ce aduc daruri si fac bine în sfânta si întru tot cinstitã bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântã si pentru poporul ce stã înainte si asteaptã de la Tine mare si multã milã.

Rugãciunea cererii stãruitoare

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, primeste aceastã rugãciune stãruitoare de la robii Tãi si ne miluieste pe noi, dupã multimea milei Tale, si trimite îndurãrile Tale peste noi si peste tot poporul Tãu, care asteaptã de la Tine mare si multã milã.

Preotul: Cã milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si tie slavã înãltãm, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

*

* *

Ectenia pentru pomenirea mortilor

Acum se poate zice ectenia pentru cei chemati, potrivit cerintelor parohiei. De obicei nu se zice în zilele de duminicã, în sãrbãtoarea Învierii sau în zilele de sãrbãtoare:

Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, rugãmu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste.

Strana: Doamne miluieste. (de 3 ori)

Diaconul: Încã ne rugãm pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu (N), si pentru ca sã li se ierte lor toatã greseala cea de voie si cea fãrã de voie.

Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)

Diaconul: Ca Domnul Dumnezeu sã aseze sufletele lor unde dreptii se odihnesc.

Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)

Diaconul: Mila lui Dumnezeu, împãrãtia cerului si iertarea pãcatelor lor, de la Hristos, Împãratul cel fãrã de moarte si Dumnezeul nostru, sã cerem.

Strana: Dã Doamne.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, Care ai cãlcat moartea si pe diavolul l-ai surpat si ai dãruit viatã lumii Tale, Însuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tãi (N), în loc luminat, în loc cu verdeatã, în loc de odihnã, de unde a fugit toatã durerea, întristarea si suspinarea. si orice gresealã au sãvârsit ei cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iartã-le lor. Cã nu este om, care sã fie viu si sã nu greseascã; numai Tu singur esti fãrã de pãcat; dreptatea Ta este dreptate în veac si cuvântul Tãu, adevãrul.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm.

Preotul: Cã Tu esti învierea si viata si odihna robilor Tãi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, si tie slavã înãltãm, împreunã si Celui fãrã de început al Tãu Pãrinte si Preasfântului si bunului si de viatã fãcãtorului Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul, sau dacã nu este diacon, preotul:

Diaconul: Întru fericita adormire, vesnicã odihnã dã, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tãi, celor ce s-au pomenit acum, si le fã lor vesnicã pomenire.

si se cântã, în altar o datã, apoi la strãni de douã ori: Vesnicã pomenire.

Strana: Vesnicã pomenire.

Ectenia pentru cei chemati

Preotul începe sã desfacã sfântul antimis. Totusi Ectenia si Rugãciunea pentru cei chemati pot fi omise în unele situatii. În acest caz antimisul se desface la zicerea Ecteniei Cererii Stãruitoare, înaintea ecfonisului. Dacã se omite Ectenia pentru cei chemati, diaconul zice acum Ectenia pentru credinciosi.

Diaconul: Rugati-vã cei chemati, Domnului.

Preotul desface partea din stânga sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Cei credinciosi, pentru cei chemati sã ne rugãm, ca Domnul sã-i miluiascã pe dânsii.

Preotul desface partea din dreapta sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Sã-i învete pe dânsii cuvântul adevãrului .

Preotul desface partea de jos.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Sã le descopere lor Evanghelia dreptãtii.

Preotul desface pertea de sus.

Strana: Doamne miluieste.

Apoi preotul începe sã steargã cu buretele sfântul antimis, din toate pãrtile, spre îndoitura din dreapta.

Diaconul: Sã-i uneascã pe dânsii cu Sfânta Sa sobornicescã si apostoleascã Bisericã.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Mântuieste, miluieste, apãrã si-i pãzeste pe dânsii, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Cei chemati, capetele voastre Domnului sã le plecati.

Strana: tie, Doamne.

Rugãciunea pentru cei chemati

Preotul citeste în tainã:

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuiesti si spre cei smeriti privesti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Nãscut Fiul Tãu si Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, cautã spre robii Tãi cei chemati, care si-au plecat grumajii înaintea Ta, si-i învredniceste pe dânsii, la vremea potrivitã, de baia nasterii celei de a doua, de iertarea pãcatelor si de vesmântul nestricãciunii; uneste-i pe dânsii cu sfânta Ta soborniceascã si apostoleascã Bisericã si-i numãrã pe dânsii cu turma Ta cea aleasã.

Preotul zice ecfonisul în timp ce însemneazã crucis cu buretele deasupra sfântului antimis. Apoi îl sãrutã si îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.

Preotul: Ca si acestia împreunã cu noi sã slãveascã preacinstitul si de mare cuviintã numele Tãu, al Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul zice din mijlocul bisericii:

Diaconul: Câti sunteti chemati, iesiti.

Iar de este un al doilea diacon, zice si acesta, dintre sfintele usi:

Cei chemati, iesiti.

Apoi iarãsi diaconul, din mijlocul bisericii:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Diaconul, dintre sfintele usi:

Ca nimeni dintre cei chemati (sã nu rãmânã).

Dacã este numai un singur diacon, ori de slujeste preotul singur, preotul zice tot dialogul:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Cei chemati, iesiti.

Câti sunteti chemati, iesiti.

Ca nimeni dintre cei chemati (sã nu rãmânã).

Liturghia Credinciosilor

Prima ectenie pentru credinciosi

Diaconul, din mijlocul bisericii, zice:

Diaconul: Câti suntem credinciosi, iarã si iarã cu pace Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne miluieste.

Se închide perdeaua de la sfintele usi. Strana cântã din nou:

Strana: Doamne miluieste.

Preotul citeste în tainã Prima rugãciune pentru credinciosi

Diaconul: Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Strana: Doamne miluieste.

Rugãciunea întâi pentru credinciosi

Preotul: Multumim tie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta si acum înaintea sfântului Tãu jertfelnic si a cãdea la îndurãrile Tale, pentru pãcatele noastre si pentru pãcatele cele din nestiintã ale poporului. Primeste Dumnezeule, rugãciunea noastrã; fã-ne sã fim vrednici a-ti aduce rugãciuni, cereri si jertfe fãrã de sânge pentru tot poporul Tãu; si ne învredniceste pe noi, pe care ne-ai pus întru aceastã slujbã a Ta, cu puterea Duhului Tãu celui Sfânt, ca fãrã de osândã si fãrã de smintealã, întru mãrturia curatã a cugetului nostru, sã Te chemãm pe Tine în toatã vremea si în tot locul si, auzindu-ne pe noi, milostiv sã ne fii nouã, întru multimea bunãtãtii Tale.

Diaconul: Întelepciune!

Preotul: Cã tie se cuvine toatã slava, cinstea si închinãciunea, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

A Doua Ectenie pentru Credinciosi

Diaconul: Iarã si iarã cu pace, Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne miluieste. (acum si la urmã toa rele ectenii de cerere)

Urmãtoarele ectenii de cerere se zic numai dacã slujeste si un diacon. Dacã preotul slujeste singur, el citeste în tainã a doua Rugãciune pentru credinciosi.

Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului sã ne rugãm.

Pentru pacea a toatã lumea, pentru bunãstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sã ne rugãm.

Pentru sfântã biserica aceasta si pentru cei ce cu credintã, cu evlavie si cu fricã de Dum nezeu intrã într-însa, Domnului sã ne rugãm.

Pentru ca sã fim noi izbãviti de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sã ne rugãm.

Dacã preotul slujeste singur el continuã de aici.

Diaconul : Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Strana: Doamne miluieste.

Rugãciunea a doua pentru credinciosi

Preotul: Iarãsi si de multe ori cãdem la Tine si ne rugãm tie, Bunule si Iubitorule de oameni, ca privind spre rugãciunea noastrã, sã curãtesti sufletele si trupurile noastre de toatã necurãtia trupului si a duhului si sã ne dai nouã sã stãm nevinovati si fãrã de osândã înaintea sfântului Tãu jertfelnic. si dãruieste, Dumnezeule, si celor ce se roagã împreunã cu noi spor în viatã, în credintã si în întelegerea cea duhov niceascã. Dã lor sã-ti slujeascã totdeauna cu fricã si cu dragoste si întru nevinovãtie si fãrã osândã sã se împãrtãseascã cu Sfintele Tale Taine si sã se învredniceascã de cereasca Ta împãrãtie.

Diaconul: Întelepciune.

Diaconul intrã în altar prin usa dinspre miazãnoapte.

Preotul: Ca sub stãpânirea Ta totdeauna fiind pãziti, tie slavã sã înãltãm, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântã cântarea heruvimicã pânã la: Ca pe împãratul...

Strana: Noi, care pe heruvimi cu tainã închipuim si fãcãtoarei de viatã Treimi întreit-sfântã cântare aducem, toatã grija cea lumeascã sã o lepãdãm.

Preotul citeste în tainã Rugãciunea din timpul cântãrii heruvimice:

Rugãciunea din timpul

cântãrii heruvimice

Preotul: Nimeni din cei legati cu pofte si cu desfãtãri trupesti nu este vrednic sã vinã, sã se apropie, sau sã slujeascã tie, Împãratul slavei; cãci a sluji tie este lucru mare si înfricosãtor chiar pentru puterile cele ceresti. Dar, totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrãitã si nemãsuratã, fãrã mutare si fãrã schimbare Te-ai fãcut om, si Arhiereu al nostru Te-ai fãcut, si, ca un Stãpân a toate, ne-ai dat slujba sfântã a acestei jertfe liturgice si fãrã sânge; cã singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stãpânesti cele ceresti si cele pãmântesti, Care Te porti pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor si Împãratul lui Israel, Cel ce singur esti Sfânt si întru sfinti Te odihnesti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur esti bun si binevoitor, cautã spre mine pãcãtosul si netrebnicul robul Tãu, si-mi curãteste sufletul si inima de cugete viclene; si învredniceste-mã, cu puterea Sfântului Tãu Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrãcat cu harul preotiei, sã stau înaintea sfintei Tale mese acesteia si sã jertfesc sfântul si preacuratul Tãu Trup si scumpul Tãu Sânge. Cãci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei si mã rog tie: Sã nu întorci fata Ta de la mine, nici sã mã lepezi dintre slujitorii Tãi, ci binevoieste sã-ti fie aduse darurile acestea de mine pãcãtosul si nevrednicul robul Tãu. Cã Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te împarti, Hristoase, Dumnezeul nostru, si tie slavã înãltãm, împreunã si Celui fãrã de început al Tãu Pãrinte si Preasfântului si bunului si de viatã fãcãtorului Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupã ce preotul a zis rugãciunea, el si diaconul zic în tainã cântarea heruvimicã de trei ori, fãcând câte o închinãciune la fiecare sfârsit.

Cântarea heruvimicã

Preotul: Noi, care pe heruvimi cu tainã închipuim si fãcãtoarei de viatã Treimi întreit-sfântã cântare aducem, toatã grija cea lumeascã sã o lepãdãm...

Diaconul: ...Ca pe Împãratul tuturor, sã primim pe Cel înconjurat în chip nevãzut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

si de nu s-a fãcut mai înainte acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face acum. Se ridicã apoi perdeaua si se deschid sfintele usi. Diaconul dã cãdelnita preotului, si, luând o lumânare aprinsã merge înaintea preotului care tãmâiazã Sfânta Masã împrejur, altarul tot si iesind prin sfintele usi, tãmâiazã icoanele si pe credinciosi. Preotul zice în tainã Psalmul 50 pânã la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit.... Dacã este timp el poate zice si alte tropare de umilintã. Întorcându-se la Sfânta Masã, preotul dã cãdelnita diaconului. Amândoi fac apoi douã închinãciuni înaintea Sfintei Mese, zicând:

Preotul: Dumnezeule, curãteste-mã pe mine pãcãtosul si mã miluieste.

Dupã aceea preotul sãrutã sfântul antimis, Sfânta Cruce si Sfânta Masã. Diaconul sãrutã numai Sfânta Masã. Mai fac apoi amândoi o închinãciune si se întorc plecându-se, dintre sfintele usi, cãtre credinciosi. Merg dupã aceea la proscomidiar si închinându-se de trei ori, zic:

Dumnezeule curãteste-mã pe mine pãcãtosul si mã miluieste.

Diaconul: Ridicã, pãrinte.

Preotul, luând Aerul îl pune pe umerii diaconului, zicând:

Preotul: Ridicati mâinile voastre la cele sfinte si binecuvântati pe Domnul.

El dã sfântul disc diaconului, care îl tine în dreptul fruntii. Preotul însusi ia sfântul potir. Diaconul iese înaintea preotului prin usa dinspre miazãnoapte fãcând Iesirea cu Cinstitele Daruri sau Vohodul. Dacã sunt doi diaconi, preotul pune mai întâi pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi cãdelnita. Al doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeste numai preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna dreaptã si discul în mâna stângã.

Când sunt mai multi preoti si diaconi, cel dintâi dintre preoti, împreunã cu diaconii, se pleacã cãtre credinciosi. Apoi vin si ceilalti preoti începând de la cei cu rang mai mare, care se închinã dupã rânduialã si vin în fata proscomidiarului, având în mâna dreaptã fiecare câte o sfântã cruce, si, la nevoie, chiar cartea Dumnezeiestii Liturghii. Preotul care a fãcut Proscomidia poartã copia si lingurita. si fac Vohodul, mergând unul dupã altul în urma preotului celui dintâi si când ajung în mijlocul bisericii, se întorc cu fata spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât si sfântul potir se iau de cãtre întâiul dintre preoti.

Iesind deci din sfântul altar, întâiul dintre diaconi zice cu glas mare:

Iesirea cu Cinstitele Daruri

Diaconul: Pe voi pe toti, dreptmãritorilor crestini, sã vã pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin. (Acum si la urmãtoarele ectenii de cerere)

Al doilea diacon, mergând înaintea primului diacon, se opreeste în fata icoanei Sfintei Fecioare. Primul dintre diaconi intra în altar si stã în dreapta, asteptându-l pe preot sã intre cu Sfântul Potir. Când preotul intrã în altar, al doilea diacon îl cãdeste si apoi intrã si el prin usa dinspre miazãnoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice urmãtoarele ectenii de cerere:

Preotul: Pe Prea Fericitul Pãrintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)t, sã-l pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Pe (aici se pomeneste Cârmuirea tãrii, dupã îndrumãrile Sfântului Sinod), sã-i pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pe toti cei din clerul bisericesc sã-i pomeneascã Domnul Dumnezeu întru înpãrãtia Sa.

Pe adormitii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian si Iustin, sã-i pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfântului locasului acestuia si pe alti ctitori, miluitori si fãcãtori de bine, sã-i pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Pe ostasii români cãzuti pe câmpurile de luptã pentru apãrarea tãrii, sã-i pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si morti sã-i pomenascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, strãmosi, mosi, pãrinti, frati, surori si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare dupã numele sãu, sã-i pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Nu se citesc acum pomelnice.

Întâiul dintre preoti zice, fãcând semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credinciosi:

Preotul: si pe voi pe toti, dreptmãritorilor crestini, sã vã pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântã mai departe cântarea heruvimicã de la Ca pe Împãratul... pânã la sfârsit.

Strana: ...Ca pe Împãratul tuturor, sã primim pe Cel înconjurat în chip nevãzut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Când preotii intrã în altar, întâiul dintre diaconi zice cãtre preotul care duce sfântul potir:

Diaconul: Preotia ta sã o pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Preotul zice cãtre diacon:

Preotul: Diaconia ta sã o pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

si pune sfântul potir pe antimis si ia sfântul disc de la diacon, îl aseazã pe Sfânta Masã în stânga sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreunã cu Tatãl si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins.

Ca un purtãtor de viatã si mai înfrumusetat decât raiul cu adevãrat si decât toatã cãmara împãrãteascã mai luminat s-a arãtat, Hristoase, mormântul Tãu, izvorul învierii noastre.

Se închid sfintele usi si perdeaua lor. Preotul ia aco-perãmintele de pe sfântul disc si de pe sfântul potir, le pune pe Sfânta Masã. Dupã ce a luat Aerul de pe umerii diaconului, îl cãdeste, apoi îl aseazã peste Cinstitele Daruri, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Luând cãdelnita, preotul cãdeste Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:

Preotul: Fã bine, Doamne, întru bunãvoirea Ta, Sio nului, si sã se zideascã zidurile Ierusalimului.

Diaconul: Atunci vei binevoi jertfa dreptãtii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tãu vitei.

Preotul dã înapoi cãdelnita. Plecându-si capul, zice cãtre diacon:

Preotul: Pomeneste-mã, frate si împreunã-slujitorule.

Diaconul: Preotia ta sã o pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa.

Apoi diaconul îsi pleacã capul si tinând orarul cu trei degete ale mâinii drepte, zice:

Diaconul: Roagã-te pentru mine, pãrinte.

Preotul: Duhul Sfânt sã vinã peste tine si puterea Celui preaînalt sã te umbreascã.

Diaconul: Acelasi Duh sã lucreze împreunã cu noi în toate zilele vietii noastre. Pomeneste-mã, pãrinte.

Preotul îl binecuvânteazã pe diacon si zice:

Diaconul: Sã te pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul sãrutã dreapta preotului, iese prin usa dinspre miazãnoapte si mergând la locul cel obisnuit, înaintea sfintelor usi, zice:

Diaconul: Sã plinim rugãciunea noastrã Domnului.

Strana: Doamne miluieste. (Acum si la urmã toarele ectenii de cerere)

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului sã ne rugãm.

Pentru sfântã biserica aceasta si pentru cei ce cu credintã, cu evlavie si cu fricã de Dumnezeu intrã într-însa, Domnului sã ne rugãm.

Pentru ca sã fim izbãviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sã ne rugãm.

Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Dupã asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masã, diaconul îsi urmeazã ectenia, în timp ce preotul zice în tainã Rugãciunea punerii-înainte.

Dacã sunt mai multi preoti, Sãrutul Pãcii poate sã înceapã în timpul acestei ectenii de cerere.

Diaconul: Ziua toatã desãvârsitã, sfântã, în pace si fãrã de pãcat, la Domnul sã cerem.

Strana: Dã Doamne. (Acum si la urmãtoarele ectenii de cerere)

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptãtor, pãzitor al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul sã cerem.

Milã si iertare de pãcatele si de greselile noastre, la Domnul sã cerem.

Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sã cerem.

Cealaltã vreme a vietii noastre în pace si întru pocãintã a o sãvârsi, la Domnul sã cerem.

Sfârsit crestinesc vietii noastre, fãrã durere, neînfruntat, în pace si rãspuns bun la înfricosãtoarea judecatã a lui Hristos, sã cerem.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mãrita stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sã o pomenim.

Strana: Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toatã viata noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm.

Strana: tie, Doamne.

Rugãciunea punerii - înainte

Preotul: Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sfânt, Care primesti jertfã de laudã de la cei ce Te cheamã pe Tine cu toatã inima, primeste si rugãciunea noastrã a pãcãtosilor si o du la sfântul Tãu jertfelnic; fã-ne vrednici a-ti aduce tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru pãcatele noastre si pentru cele din nestiintã ale poporului. si ne învredniceste sã aflãm har înaintea Ta, ca sã fie bineprimitã jertfa noastrã si sã se sãlãsluiascã Duhul cel bun al harului Tãu peste noi, peste aceste daruri puse înainte si peste tot poporul Tãu.

Preotul: Cu îndurãrile Unuia-Nãscut Fiului Tãu, cu Care esti binecuvântat, împreunã cu Preasfântul si bunul si de viatã fãcãtorul Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul stã cu fata spre credinciosi si îi binecuvânteazã.

Sãrutul pãcii

Preotul: Pace tuturor.

Strana: si duhului tãu.

Diaconul: Sã ne iubim unii pe altii, ca într-un gând sã mãrturisim.

Strana: Pe Tatãl, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiintã si nedespãrtitã.

Preotul se închinã de trei ori, zicând de fiecare datã:

Preotul: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea, Domnul este întãrirea mea si scãparea mea si izbãvitorul meu.

Imnul aceasta îl poate cânta clerul din altar, corul sau un cântãret.

Preotul sãrutã sfântul disc, sfântul potir si marginea Sfintei Mese. Diaconul, face semnul crucii si sãrutã crucea de pe orarul sãu.

De vor sluji mai multi preoti, cel dintâi dintre preotii împreunã-slujitori, dupã ce s-a închinat Cinstitele Daruri, trece în partea dinspre miazãzi a altarului. Al doilea preot sãrutã si el Cinstitele Daruri si merge la cel dintâi care zice: Hristos în mijlocul nostru! Al doilea preot rãspunde: Este si va fi! Se sãrutã unul pe altul pe umeri si cel dintâi zice: Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. Cel de-al doilea preot trece în dreapta celui dintâi si asteaptã amândoi pânã ce ceilalti preoti sãrutã Sfintele Daruri si vin la ei sã schimbe sãrutul pãcii.

Dacã sunt mai multi diaconi, ei nu sãrutã Cinstitele Daruri, ci fiecare sfânta cruce de pe orarul sãu si apoi unul pe altul, rostind aceleasi cuvinte si fãcând întocmai ca si preotii.

Diaconul care a zis ectenia zice de la locul sãu cu glas tare:

Diaconul: Usile, usile, cu întelepciune sã luãm aminte!

Se ridicã perdeaua sfintelor usi. Preotul ridicã Aerul deasupra Cinstitelor Daruri si îl clatinã singur, ori cu ceilalti preoti împreunã-slujitori, dacã sunt mai multi. El zice, împreunã cu credinciosii, Simbolul credintei si dupã cuvintele si a înviat a treia zi sãrutã Aerul si îl aseazã la o parte împreunã cu celelalte acoperãminte.

Simbolul credintei (Crezul)

Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl atottiitorul, Fãcãtorul cerului si al pãmântului, al tuturor celor vãzute si nevãzute.

si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nãscut, Care din Tatãl S-a nãscut mai înainte de toti vecii: Luminã din Luminã, Dumnezeu adevãrat din Dumnezeu adevãrat, nãscut iar nu fãcut, Cel de o fiintã cu Tatãl, prin Care toate s-au fãcut;

Care pentru noi oamenii si pentru a noastrã mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a fãcut om;

si S-a rãstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat si a pãtimit si S-a îngropat;

si a înviat a treia zi, dupã Scripturi;

si S-a înãltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatãlui;

si iarãsi va sã vinã cu slavã sã judece viii si mortii, a Cãrui împãrãtie nu va avea sfârsit.

si întru Duhul Sfânt, Domnul de viatã Fãcãtorul, Care din Tatãl purcede, Cel ce împreunã cu Tatãl si cu Fiul este închinat si slãvit, Care a grãit prin prooroci.

Întru una, sfântã, soborniceascã si apostoleascã Bisericã;

Mãrturisesc un botez spre iertarea pãcatelor;

Astept învierea mortilor;

si viata veacului ce va sã fie. Amin.

Pregãtirea pentru Sfintirea

Cinstitelor Daruri

Diaconul: Sã stãm bine, sã stãm cu fricã, sã luãm aminte, Sfânta Jertfã cu pace a o aduce.

Strana: Mila pãcii, jertfa laudei.

Diaconul îsi face semnul crucii, intrã în sfântul altar, ia un acoperãmânt si apãrã cu evlavie Cinstitele Daruri. Se deschid sfintele usi. Preotul, luând în mânã o cruce de pe Sfânta Masã, si stând între sfintele usi, îi binecuvânteazã pe credinciosi zicând:

Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatãl si împãr tãsirea Sfântului Duh, sã fie cu voi cu toti.

Strana: si cu duhul tãu.

Preotul, înãltând Sfânta Cruce, zice tot cu fata spre credinciosi:

Preotul: Sus sã avem inimile.

Strana: Avem cãtre Domnul.

Preotul se întoarce cãtre icoana Mântuitorului, se pleacã si zice:

Preotul: Sã multumim Domnului.

Preotul se întoarce apoi la Sfânta Masã. Se închid sfintele usi si perdeaua.

Strana: Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintã si nedespãrtitã.

Rugãciunile de sfintire a Cinstitelor Daruri:

Preotul: Cu vrednicie si cu dreptate este a-ti cânta tie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lãuda, tie a-ti multumi, tie a ne închina, în tot locul stãpânirii Tale; cãci Tu esti Dumnezeu negrãit si necuprins cu gândul, nevãzut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind: Tu si Unul-Nãscut Fiul Tãu si Duhul Tãu cel Sfânt. Tu din nefiintã la fiintã ne-ai adus pe noi, si cãzând noi, iarãsi ne-ai ridicat si nu Te-ai depãrtat, toate fãcându-le, pânã ce ne-ai suit la cer si ne-ai dãruit împãrãtia Ta ce va sã fie. Pentru toate acestea multumim tie si Unuia-Nãscut Fiului Tãu si Duhului Tãu celui Sfânt, pentru toate pe care le stim si pe care nu le stim; pentru binefacerile Tale cele arãtate si cele nearãtate, ce ni s-au fãcut nouã. Multumim tie si pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, desi stau înaintea Ta mii de arhangheli si zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi multi si se rafimii cei cu câte sase aripi, care se înaltã zburând...

Diaconul, sau dacã nu este diacon, preotul face cu sfânta stelutã semnul crucii deasupra sfântului disc, atingând cu ea în cele patru pãrti ale sfântului disc, când preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cântare de biruintã cântând, strigând, glas înãltând si grãind:

Preotul sãrutã sfânta stelutã si o pune deoparte.

Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul si pãmântul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Diaconul stã în dreapta preotului, apãrã Cinstitele Daruri cu un acoperãmânt. Preotul zice în tainã:

Preotul: Cu aceste fericite Puteri si noi, Iubitorule de oameni, Stãpâne, strigãm si grãim: Sfânt esti si Preasfânt, Tu si Unul-Nãscut Fiul Tãu si Duhul Tãu cel Sfânt. Sfânt esti si Preasfânt si slava Ta este plinã de mãretie. Cãci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Nãscut Fiul Tãu L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul sã nu piarã, ci sã aibã viatã vesnicã. si Acesta venind si toatã rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut si mai vârtos Însusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii, luând pâinea cu sfintele si preacuratele si fãrã prihanã mâinile Sale, multumind si binecuvântând, sfintind si frângând, a dat Sfintilor Sãi Ucenici si Apostoli, zicând:

Diaconul, tinând orarul cu trei degete de la mâna dreaptã, aratã preotului sfântul disc, preotul, arãtând cu dreapta Sfântul Agnet, zice:

Preotul: Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea pãcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuã, zicând în tainã:

Preotul: Asemenea si paharul dupã cinã zicând:

Diaconul aratã cu orarul sfântul potir, când preotul, arãtând cu dreapta spre sfântul potir, zice:

Preotul: Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsã, spre iertarea pãcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuã zicând în tainã:

Preotul: Aducându-ne aminte, asadar, de aceastã poruncã mântuitoare si de toate cele ce s-au fãcut pentru noi: de cruce, de groapã, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta, si de cea de a doua si slãvitã iarãsi venire.

Diaconul pune acoperãmântul deoparte si stând în fata Sfântei Mese ia sfântul disc cu mâna dreaptã, si sfântul potir cu cea stângã, cu mâna dreaptã peste cea stângã în chip de cruce, le înaltã deasupra sfântului antimis la ...tie ti-aducem..., coborându-le, face semnul crucii cu ele deasupra antimisului, în timp ce preotul zice:

Dacã nu este diacon, preotul face el cele de mai sus.

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale, tie ti-aducem de toate si pentru toate.

Strana: Pe Tine Te lãudãm, pe Tine Te binecuvântãm, tie Îti multumim, Doamne, si ne rugãm tie, Dumnezeul nostru.

În timpul acestei cântãri preotul si diaconul se închinã de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând:

Clericii: Dumnezeule, curãteste-mã pe mine pãcãtosul si mã miluieste.

Apoi preotul ridicându-si mâinile zice troparul Ceasului al III-lea:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tãu Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tãi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste nouã, celor ce ne rugãm tie.

Diaconul: Stih 1: Inimã curatã zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlãuntru ale mele.

Preotul si diaconul se pleacã din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tãu Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tãi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste nouã, celor ce ne rugãm tie.

Diaconul: Stih 2: Nu mã lepãda de la fata Ta si Duhul Tãu cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Preotul si diaconul se pleacã din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tãu Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tãi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste nouã, celor ce ne rugãm tie.

Diaconul: Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Cuvintele diaconului care urmeazã nu se spun de cãtre preot când acesta este singur. Când sunt multi preoti, numai cel dintâi sfinteste Cinstitele Daruri.

Preotul zice în tainã:

Preotul: Încã aducem tie aceastã slujbã duhov niceascã si fãrã de sânge, si Te chemãm, Te rugãm si cu umilintã la Tine cãdem: Trimite Duhul Tãu cel Sfânt peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Diaconul îsi pleacã capul, aratã cu orarul sfânta pâine si zice încet:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, sfânta pâine.

Preotul binecuvânteazã peste Sfântul Agnet, zicând:

Preotul: si fã, adicã, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tãu.

Diaconul: Amin.

Diaconul aratã spre Sfântul Potir si zice:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, sfântul potir.

Preotul binecuvânteazã sfântul potir, zicând:

Preotul: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tãu.

Diaconul: Amin.

Diaconul aratã cãtre amândouã Sfintele, si zice:

Diaconul: Binecuvânteazã-le, pãrinte, pe amândouã.

Preotul face odatã semnul crucii asupra sfântului disc si asupra sfântului potir, zicând:

Preotul: Prefãcându-le cu Duhul Tãu cel Sfânt.

Diaconul: Amin, Amin, Amin.

Preotul si diaconul se pleacã de trei ori, pânã la pãmânt. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Pomeneste-mã, pãrinte, pe mine pãcãtosul.

Preotul: Sã te pomeneascã Domnul Dumnezeu întru împãrãtia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul apãrã Sfintele Taine cu acoperãmântul. Dacã este numai un preot, el acoperã sfântul potir cu un acoperãmânt mic. Apoi continuã:

Preotul: Pentru ca sã fie celor ce se vor împãrtãsi, spre trezirea sufletului, spre iertarea pãcatelor, spre împãrtãsirea cu Sfântul Tãu Duh, spre plinirea împãrãtiei cerurilor, spre îndrãznirea cea cãtre Tine, iar nu spre judecatã sau spre osândã.

Încã aducem tie aceastã slujbã duhovniceascã pentru cei adormiti întru credintã: strãmosi, pãrinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovãduitori, evanghelisti, mucenici, mãrturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept, care s-a sãvârsit întru credintã.

Preotul si diaconul cad în genunchi privind spre dumneze iescul Trup si Sânge al Domnului. Terminându-se la stranã imnul Pe Tine Te lãudãm..., preotul ridicã perdeaua usilor împãrãtesti si tãmâind Sfintele Taine zice:

Preotul: Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mãrita stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria:

Preotul dã cãdelnita diaconului care cãdeste Sfânta Masã împrejur, proscomidiarul, altarul, pe preot si pe cei din altar. Dacã preotul slujeste singur, el cãdeste numai în fata Sfintei Mese. Diaconul pune cãdelnita la o parte si citeste pomelnicul bisericii pentru cei adormiti. În acest timp la stranã se cântã Axionul.

Axionul Nãscãtoarei de Dumnezeu

La praznicele împãrãtesti, axionul poate fi altul.

Strana: Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim Nãscã toare de Dumnezeu, cea pururea feri ci tã si prea nevinovatã si maica Dum nezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstitã decât heruvimii si mai mãritã fãrã de ase mãnare decât se rafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai nãscut, pe tine cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu te mãrim.

Înainte de terminarea Axionului Nãscãtoarei de Dumnezeu se sãvârseste sfintirea anafurei. Luând de la diacon vasul cu anafurã, preotul îl atinge de sfântul disc si de sfântul potir, zicând în tainã:

Preotul: Binecuvântatã este anafura sfintilor Tãi, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Trebuie stiut cã: anfura se taie de obicei din prescura din care s-a scos Sfântul Agnet. Dacã sunt credinciosi multi si nu ajunge numai o prescurã, se poate tãia si prescura a doua, din care s-a scos pãrticica întru cinstea si pomenirea Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste douã prescuri trebuie sã fie întregi si mai mari decât celelalte.

Preotul continuã:

Preotul: Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergãtorul si Botezãtorul, pentru Sfintii mãritii si întru tot lãudatii Apostoli, pentru Sfântul (N), a cãrui pomenire o sãvârsim, si pentru toti sfintii Tãi; cu ale cãror rugãciuni, cerceteazã-ne pe noi, Dumnezeule. si pomeneste pe toti cei adormiti întru nãdejdea învierii si a vietii celei de veci si-i odihneste pe dânsii, Dumnezeul nostru, acolo unde strãluceste lumina fetei Tale.

Încã Te rugãm: Pomeneste, Doamne, pe toti episcopii ortodocsi, care drept învatã cuvântul adevãrului Tãu, toatã preotimea, cea întru Hristos diaconime si tot cinul preotesc si monahicesc.

Încã aducem tie aceastã slujbã duhovniceascã pentru toatã lumea, pentru sfânta soborniceascã si apostoleascã Bisericã; pentru cei ce în curãtie si în viatã cinstitã vietuiesc, pentru (aici se pomeneste cârmuirea tãrii, dupã îndrumãrile Sfântului Sinod). Dã lor, Doamne, pasnicã ocârmuire, ca si noi, întru linistea lor, viatã pasnicã si netulburatã sã trãim, în toatã cucernicia si curãtia.

Dacã este timp, preotul citeste încet pomelnicele viilor si mortilor. Pentru cei vii zice:

Pentru mântuirea si iertarea pãcatelor robilor lui Dumnezeu (N).

Iar pentru cei morti zice:

Pentru iertarea pãcatelor si odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N), în loc luminat, de unde a fugit toatã durerea, întristarea si suspinarea; odihneste-i, Dumnezeul nostru, si-i sãlãsluieste pe dânsii unde strãluceste lumina fetei Tale.

Acum preotul si diaconul se spalã pe mâini. Dupã terminarea axionului Nãscãtoarei de Dumnezeu, preotul spune cu glas tare:

Preotul: Întâi pomeneste, Doamne, pe Prea Fericitul Pãrintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)t, pe care-l dãruieste sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sãnãtos, îndelungat în zile, drept învãtând cuvântul adevãrului Tãu.

Strana: Pe toti si pe toate.

Diaconul pomeneste încet la proscomidiar pomelnicul bi sericii pentru cei vii. Preotul se roagã în tainã:

Preotul: Adu-ti aminte, Doamne, de orasul (sau: de satul, sau: de sfânt locasul) acesta, în care vietuim si de toate orasele si satele si de cei ce cu credintã vietuiesc într-însele. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce cãlãtoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pãtimesc, de cei robiti si de mântuirea lor. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri si fac bine în sfintele Tale biserici, si îsi aduc aminte de cei sãraci; si trimite peste noi toti milele Tale.

Cu glas tare preotul spune urmãtorul ecfonis:

Preotul: si ne dã nouã, cu o gurã si cu o inimã, a slãvi si a cânta preacinstitul si de mare cuviintã numele Tãu, al Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul înconjoarã Sfânta Masã spre coltul din stânga plecându-si capul si preotul îl binecuvânteazã. Apoi diaconul iese prin usa dinspre miazãnoapte, mergând în mijlocul bisericii pentru rostirea ecteniei.

Strana: Amin.

Preotul, stând în dreptul sfintelor usi se întoarce cãtre cre dinciosi si, binecuvântându-i cu mâna, zice ecfonisul:

Preotul: si sã fie milele marelui Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti.

Strana: si cu duhul tãu.

Se lasã perdeaua.

Ectenia de dinaintea Rugãciunii Domnesti

Diaconul: Pe toti sfintii pomenindu-i, iarã si iarã cu pace, Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus si s-au sfintit, Domnului sã ne rugãm.

Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri si duhov nicescul Sãu jertfelnic, întru miros de bunã mireasmã duhovniceascã, sã ne trimitã nouã dumneze iescul har si darul Sfântului Duh, sã ne rugãm.

Pentru ca sã fim izbãviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sã ne rugãm.

În timp ce diaconul îsi urmeazã ectenia, preotul zice în tainã rugãciunea de dinaintea Rugãciunii Domnesti:

Diaconul: Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste pe noi Dumnezeule cu harul Tãu.

Ziua toatã desãvârsitã, sfântã, în pace si fãrã de pãcat, la Domnul sã cerem.

Strana: Dã, Doamne.

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptãtor al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul sã cerem.

Milã si iertare de pãcatele si de greselile noastre, la Domnul sã cerem.

Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sã cerem.

Cealaltã vreme a vietii noastre în pace întru pocãintã a o sãvârsi, la Domnul sã cerem.

Sfârsit crestinesc vietii noastre, fãrã durere, neînfruntat, în pace si rãspuns bun la înfricosãtoarea judecatã a lui Hristos, sã cerem.

Unirea credintei si împãrtãsirea Sfântului Duh cerând, pe noi însine si unii pe altii si toatã viata noastrã lui Hristos Dumnezeu sã o dãm.

Strana: tie, Doamne.

Rugãciunea de dinaintea Rugãciunii Domnesti

Preotul: tie, Stãpâne, Iubitorule de oameni, Îti încredintãm toatã viata si nãdejdea noastrã si cerem si ne rugãm si cu umilintã cãdem înaintea Ta: Învredniceste-ne sã ne împãrtãsim cu cuget curat, cu cerestile si înfricosãtoarele Tale Taine ale acestor sfinte si duhovnicesti mese, spre lãsarea pãcatelor, spre iertarea greselilor spre împãrtãsirea cu Sfântul Duh, spre mostenirea împãrãtiei cerurilor, spre îndrãznirea cea cãtre Tine, iar nu spre judecatã, sau spre osândã.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul:

Preotul: si ne învredniceste pe noi, Stãpâne, cu îndrãznire, fãrã de osândã, sã cutezãm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tatã, si a zice:

Cel mai mare sau strana zice rar si deslusit (dacã nu o cântã credinciosii) rugãciunea:

Rugãciunea Domneascã

În timpul rugãciunii, diaconul îsi pune orarul crucis peste piept.

Toti: Tatãl nostru, Care esti în ceruri, sfinteascã-se numele Tãu, vie împãrãtia Ta, facã-se voia Ta, precum în cer asa si pe pãmânt; pâinea noastrã cea spre fiintã dã-ne-o nouã astãzi, si ne iartã nouã greselile noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveste de cel rãu.

Preotul zice ecfonisul:

Preotul: Cã a Ta este împãrãtia si puterea si slava, a Tatãlui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Ridicând putin perdeaua, preotul zice:

Preotul: Pace tuturor.

Strana: si duhului tãu.

Diaconul: Capetele voastre, Domnului sã le plecati.

Strana: tie, Doamne.

Preotul zice în tainã rugãciunea de dupã Rugãciunea Domneascã:

Preotul: Multumim tie, Împãrate nevãzut, Cel ce toate le-ai fãcut cu puterea Ta cea nemãsuratã si cu multimea milei Tale din nefiintã la fiintã toate le-ai adus. Însuti, Stãpâne, cautã din cer spre cei ce si-au plecat tie capetele lor; cã nu le-au plecat trupului si sângelui, ci tie, înfricosãtorului Dumnezeu. Tu deci, Stãpâne, cele puse înainte nouã tuturor, spre bine le întocmeste, dupã trebuinta deosebitã a fiecãruia: cu cei ce cãlãtoresc pe ape, pe uscat si prin aer împreunã cãlãtoreste, pe cei bolnavi îi tãmãduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre.

Preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cu harul si cu îndurãrile si cu iubirea de oameni a Unuia-Nãscut Fiului Tãu, cu Care esti binecuvântat, împreunã cu Preasfântul si bunul si de viatã fãcãtorul Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul se roagã în tainã:

Preotul: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locasul Tãu si de pe scaunul slavei împãrãtiei Tale si vino ca sã ne sfintesti pe noi, Cel ce sus împreunã cu Tatãl sezi si aici în chip nevãzut, împreunã cu noi esti. si ne învredniceste, prin mâna Ta cea puternicã, a ni se da nouã Preacuratul Tãu Trup si Scumpul Tãu Sânge si prin noi la tot poporul.

Preotul si diaconul se închinã de trei ori, zicând în tainã de fiecare datã:

Clericii: Dumnezeule, curãteste-mã pe mine pãcãtosul si mã miluieste.

Diaconul sau, dacã nu este diacon, preotul zice cu glas tare:

Diaconul: Sã luãm aminte...

Preotul, luând Sfântul Trup cu amândouã mâinile, Îl înaltã în semnul Sfintei Cruci, deasupra sfântului disc, zicând :

Preotul: ...Sfintele, sfintilor.

Strana: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatãl. Amin.

Sfânta Împãrtãsanie

Aceastã cântare se schimbã în functie de zilele sãptãmânii si se pot zice acum si alte cântãri.

Strana: Lãudati-l pe Domnul din ceruri; lãudati-L pe El întru cele înalte. Aliluia, aliluia, aliluia!

Diaconul intrã în sfântul altar si stã în dreapta preotului care ia Sfântul Trup în mâini. Diaconul zice:

Diaconul: Sfãrâmã, pãrinte, Sfântul Trup.

Preotul sfãrâmã Sfântul Trup în patru pãrti, cu luare-aminte si cu evlavie, zicând:

Preotul: Se sfãrâmã si se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfãrâmã si nu se desparte, Cel ce se mãnâncã pururea si niciodatã nu se sfârseste, ci pe cei ce se împãrtãsesc îi sfinteste.

Aseazã cele patru pãrti pe sfântul disc în semnul crucii astfel:

Diaconul aratã cu orarul sfântul potir, zicând:

Diaconul: Plineste, pãrinte, sfântul potir.

Preotul ia pãrticica, însemnatã cu IS, face cu dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir, si zice:

Preotul: Plinirea potirului credintei Sfântului Duh.

Pune pãrticica în sfântul potir. Apoi îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc.

Diaconul: Amin.

Diaconul ia cãldura si zice:

Diaconul: Binecuvânteazã, pãrinte, cãldura.

Preotul binecuvânteazã cãldura, zicând:

Preotul: Binecuvântatã este cãldura sfintilor Tãi, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul, sau dacã nu este diacon, preotul zice:

Diaconul: Amin

Diaconul toarnã apoi în chipul Sfintei Cruci atât cât chibzuieste cã ajunge sã încãlzescã Sfintele, zicând:

Diaconul: Cãldura credintei plinã de Duhul Sfânt. Amin.

Preotul împarte cu copia pãrticica HS în tot atâtea pãrticele câti clerici împreunã-slujitori sunt. El le pune pe partea de jos a sfântului disc. Cei prezenti fac trei închinãciuni si cer apoi iertare unul de la altul. Apoi preotul zice:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul trecând prin partea de rãsãrit a Sfintei Mese, vine la stânga preotului. tinând palmele întinse crucis, dreapta peste stânga, zice:

Diaconul: Dã-mi mie, pãrinte, Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Preotul, având buretele între degetele de la mâna stângã, ia una din bucãtile din pãrticica HS si tinând-o deasupra buretelui, o dã diaconului, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dã tie diaconului (N), spre iertarea pãcatelor tale si spre viata de veci.

Diaconul, primind pãrticica din Sfântul Trup în palma dreaptã, rãspunde:

Diaconul: Amin. Hristos în mujlocul nostru.

Preotul: Este si va fi.

Diaconul sãrutã dreapta preotului si se duce în partea de rãsãrit a Sfintei Mese si plecându-si capul asteaptã sã ia si preotul pãrticica din Sfântul Trup. Preotul pune buretele sub degetul mijlociu al mâinii drepte, între arãtãtor si inelar, iar cu stânga ridicã pãrticica sa si o pune în palma dreaptã, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dã mie preotului (N), spre iertarea pãcatelor mele si spre viata de veci.

Îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc si asezând palma stânga sub mâna dreaptã, se pleacã înaintea Sfintei Mese si împreunã cu diaconul zic în tainã rugãciunile dinaintea împãrtãsirii:

Rugãciunile dinaintea Împãrtãsaniei

Cred, Doamne, si mãrturisesc cã Tu esti cu adevãrat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume sã mântuiesti pe cei pãcãtosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încã cred cã Acesta este însusi Preacurat Trupul Tãu si Acesta este însusi Scump Sângele Tãu. Deci mã rog tie: Miluieste-mã si-mi iartã greselile mele cele de voie si cele fãrã de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru stiintã si întru nestiintã. si mã învredniceste, fãrã osândã, sã mã împãrtãsesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea pãcatelor si spre viata de veci. Amin.

Cinei Tale celei de tainã, Fiul lui Dumnezeu, astãzi, pãrtas mã primeste, cã nu voi spune vrãjmasilor Tãi, Taina Ta, nici sãrutare Îti voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mãrturisindu-mã strig tie: Pomeneste-mã, Doamne, în împãrãtia Ta.

Nu spre judecatã sau spre osândã sã-mi fie mie împãrtãsirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tãmãduirea sufletului si a trupului.

Preotul si diaconul se împãrtãsesc, cu pãrticelele pe care le tin în mâini, cu fricã si cu toatã evlavia, stergându-si dupã aceea mâna cu buretele deasupra sfântului antimis.

Preotul, luând cu amândouã mâinile si cu un acoperãmânt sfântul potir, se împãrtãseste de trei ori dintr-însul, zicând:

Preotul: Mã împãrtãsesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor mele si spre viata de veci. Amin.

Apoi îsi sterge preotul buzele sale si sfântul potir cu aco perãmântul si zice:

Preotul: Iatã S-a atins de buzele mele si va sterge fãrãdelegile mele si de pãcatele mele mã va curãti.

Încã tinând sfântul potir cu un acoperãmânt, cheamã pe diacon, zicând:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul vine, se închinã si zice:

Diacon: Iatã vin la nemuritorul Împãrat.

Diaconul ia cu stânga coltul liber al acoperãmântului si îl aseazã sub bãrbie, iar cu dreapta apucã de marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni preotului lucrarea, iar preotul îl împãrtãseste de trei ori, zicând:

Preotul: Se împãrtãseste robul lui Dumnezeu, diaconul (N), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântui to rului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor sale si spre viata de veci.

si diaconul zice:

Diaconul: Amin.

Dupã ce s-a împãrtãsit diaconul, preotul zice:

Preotul: Iatã s-a atins de buzele tale si va sterge fãrãdelegile tale si de pãcatele tale te va curãti.

Diaconul îsi sterge apoi buzele si sfântul potir cu aco perãmântul.

(Tipicul american) Când sunt mai multi credinciosi pregãtiti sã se împãrtãseascã, sfãrâmã cu grijã cele douã sfinte pãrti NI si KA în sfântul potir. Pãrticica Preasfintei Nãscãtoarei de Dumnezeu, a sfintilor, a viilor si a mortilor nu se pun în potir ci se lasã pe sfântul disc, pânã ce se vor cumineca toti credinciosii. Când diaconul pune pãrticelele NI si KA în potir, zice:

(Tipicul românesc) Punând întâi pãrticelele NI si KA una dupã alta în sfântul potir, diaconul (sau dacã nu este diacon, preotul), zice:

Diaconul: Învierea lui Hristos vãzând, sã ne închinãm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fãrã de pãcat. Crucii Tale ne închinãm, Hristoase, si sfântã Învierea Ta o lãudãm si o slãvim; cã Tu esti Dumnezeul nostru, afarã de Tine pe altul nu stim, numele Tãu numim. Veniti toti credinciosii sã ne închinãm sfintei Învierii lui Hristos, cã iatã a venit prin cruce bucurie la toatã lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lãudãm Învierea Lui, cã rãstignire rãbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir pãrticica Nãscãtoarei de Dumnezeu, diaconul (dacã nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: Lumineazã-te, lumineazã-te, noule Ierusalime, cã slava Domnului peste tine a rãsãrit. Saltã acum si te bucurã, Sioane, iar tu, Curatã, Nãscãtoare de Dumnezeu, veseleste-te întru Învierea Celui nãscut al tãu.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir, pãrticelele pentru cele nouã cete ale sfintilor, diaconul (sau dacã nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, Întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Dã-ne nouã sã ne împãrtãsim cu Tine, mai cu adevãrat, în ziua cea neînseratã a Împãrãtiei Tale.

(Tipicul românesc) Diaconul sau preotul trage dupã aceea usor cu buretele miridele pentru vii si pentru morti, si le pune în sfântul potir, zicând:

Diaconul: Spalã, Doamne, pãcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tãu, pentru rugãciunile sfintilor Tãi.

Diaconul sau preotii, stergând apoi bine sfântul disc si sfântul antimis, ia pãrticelele rãmase si le pune în sfântul potir pe care dupã aceea îl acoperã. Pune apoi pe sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta stelutã, iar peste ea acoperãmântul. Dupã aceea, preotul citeste în tainã rugãciunea de multumire.

* Adesea, predica se tine acum.

Rugãciunea de multumire

Preotul: Multumim tie, Stãpâne, Iubitorule de oa meni, Dãtãtorule de bine al sufletelor noastre, cã si în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cerestile si nemuritoarele Tale Taine. Îndrepteazã calea noastrã, întãreste-ne pe noi, pe toti, întru frica Ta; pãzeste viata noas trã, întãreste pasii nostri, pentru rugã ciunile si mijlocirile mãritei Nãscãtoarei de Dum nezeu si pururea Fecioarei Maria si pentru ale tuturor sfintilor Tãi.

Preotul si diaconul îsi spalã mâinile. Când se terminã pre dica, se ridicã perdeaua si se deschid sfintele usi, iar diaconul, închinându-se o datã, primeste sfântul potir de la preot si, stând între sfintele usi, înaltã potirul si zice:

Diaconul: Cu fricã de Dumnezeu, cu credintã si cu dragoste sã vã apropiati.

Strana: Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si s-a arãtat nouã!

În Sãptãmâna Luminatã strana cântã: Hristos a înviat... (o datã).

Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul dã sfântul potir preotului. Credinciosii se apropie, unul câte unul, sã se împãrtãseascã cu Sfintele Daruri. Preotul, stând cu fata cãtre ei si tinând în mâini sfântul potir, zice rugãciunile dinaintea împãrtãsaniei:

Preotul: Cred, Doamne, si mãrturisesc..., Cinei Tale celei de tainã..., Nu spre judecatã sau spre osândã...,

Credinciosii vin unul dupã altul cu umilintã si cu fricã, închinându-se si tinând mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecãruia:

Preotul: Se împãrtãseste robul lui Dumnezeu (N) cu Cinstitul si Sfântul Trup si Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pãcatelor lui si spre viata de veci.

În timpul împãrtãsirii credinciosilor, strana cântã: Trupul lui Hristos primiti..., Cinei Tale celei de tainã... sau alte cântãri.

Strana: Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fãrã de moarte gustati. Aliluia, aliluia, aliuluia!

Cei împãrtãsiti îsi sterg buzele cu sfântul acoperãmânt si sãrutã sfântul potir închinându-se.

La încheierea împãrtãsirii credinciosilor, preotul, tinând cu amândouã mâinile sfântul potir (sau, de nu este nimeni de împãrtãsit, luându-l de la diacon) îi binecuvânteazã pe cre dinciosi cu sfântul potir si zice

Preotul: Mântuieste, Dumnezeule, poporul Tãu si binecuvânteazã mostenirea Ta.

Strana: Am vãzut lumina cea adevãratã, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea adevãratã, nedespãrtitei Treimi închi nându-ne, cã Aceasta ne-a mântuit pe noi.

De la Pasti pânã la Înãltare: Hristos a înviat... (o datã)

De la Înãltare pânã la Rusalii: Înãltatu-Te-ai întru mãrire...

În timpul cântãrii, preotul pune sfântul potir pe sfântul antimis si diaconul pune în sfântul potir celelalte pãrticele de pe sfântul disc.

Preotul tãmâiazã Sfintele Daruri de trei ori, zicând:

Preootul: Înaltã-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pãmântul slava Ta.

Preotul dã cãdelnita diaconului, care le ridicã deasupra capului si, trecând prin fata Sfintei Mese, se întoarce spre credinciosi arãtându-le sfântul disc, apoi îl duce la proscomidiar si-l pune acolo.

Preotul se închinã de trei ori în fata Sfintei Mese si zice în tainã:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Dacã nu este diacon, preotul se închinã de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia sfântul disc cu mâna stângã si sfântul potir cu mâna dreaptã si tinând sfântul potir deasupra sfântului disc, zice în tainã: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Sfârsindu-se de cântat la stranã: Am vãzut Lumina cea adevãratã..., preotul se întoarce cãtre credinciosi, zicând cu glas mare:

Preotul: ...totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sã se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca sã lãudãm mãrirea Ta; cã ne-ai învrednicit pe noi sã ne împãrtãsim cu sfintele, dumnezeiestile, nemuritoarele, preacuratele si de viatã fãcãtoarele Tale Taine. Întãreste-ne pe noi întru sfintenia Ta, toatã ziua sã ne învãtãm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

În timpul acestei cântãri, preotul merge la proscomidiar si pune sfântul potir acolo (iar dacã nu este diacon, duce si sfântul disc). Preotul cãdeste Sfintele de trei ori, nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în fata sfintelor usi si zice ectenia (dacã nu este diacon, urmãtoarea ectenie se zice de cãtre preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masã si strânge sfântul antimis, începând cu partea de rãsãrit si continuând cu cea de apus, cea de miazãzi si în urmã cea de miazãnoapte.

Ectenia de multumire

Diaconul: Drepti, primind dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viatã fãcãtoarele, înfricosãtoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sã multumim Domnului.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Apãrã, mântuieste, miluieste si ne pãzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Ziua toatã desãvârsitã, sfântã, în pace si fãrã de pãcat cerând, pe noi însine si unii pe altii si toatã viata noastrã, lui Hristos Dumnezeu, sã o dãm.

Strana: tie, Doamne.

Diaconul merge înaintea icoanei Mântuitorului si asteaptã acolo cu capul plecat, pânã la sfârsitul rugãciunii amvonului.

Preotul face cruce peste sfântul antimis cu Sfânta Evanghelie, zicând ecfonisul:

Preotul: Cã Tu esti sfintirea noastrã si tie slavã înãltãm, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Aseazã Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masã, asa cum era la începutul Sfintei Liturghii.

Strana: Amin.

Preotul, având capul acoperit si privind spre credinciosi zice:

Preotul: Cu pace sã iesim.

Strana: Întru numele Domnului.

Diaconul: Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, luându-si Liturghierul, iese prin sfintele usi, merge în mijlocul bisericii, face o închinãciune cãtre altar si zice rugãciunea amvonului.

Rugãciunea amvonului

Preotul: Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvânteazã, Doamne, si sfintesti pe cei ce nãdãjduiesc întru Tine, mântuieste poporul Tãu si binecuvânteazã mostenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o pãzeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe acestia îi preamãreste cu dumnezeiascã puterea Ta; si nu ne lãsa pe noi cei ce nãdãjduim întru Tine. Pace lumii Tale dãruieste, bisericilor Tale, preotilor, (aici se pomeneste Cârmuirea tãrii, dupã îndrumãrile Sfântului Sinod) si la tot poporul Tãu. Cã toatã darea cea bunã si tot darul desãvârsit de sus este, pogorând de la Tine, Pãrintele luminilor, si tie slavã si multumire si închinãciune înãltãm, Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Dacã credinciosii aduc daruri întru cinstirea si pomenirea Sfântului sau pentru sãrbãtoare (colivi, brânzã si ouã, struguri, pârgã de poame, ori alte roade), se cântã la stranã troparele si condacul sãrbãtorii.

Strana: (Cântarea cuvenitã)

Preotul tãmâind zice:

Preotul: Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, stând lângã daruri, zice cu glas mare rugãciunea potrivitã cu felul de daruri (rugãciunile de acest fel se gãsesc mai departe în Liturghier).

Preotul: (Zice rugãciunea potrivitã din Liturghier)

Strana: Amin.

Strana cântã:

Strana: Fie numele Domnului binecuvântat... (de 3 ori)

În Sãptãmâna Luminatã... Hristos a înviat... (de trei ori)

Strana continuã cu Psalmul 33 (de trei ori):

Strana: Bine voi cuvânta pe Domnul...

Preotul se pleacã spre credinciosi, în dreapta si în stânga, si intrã prin sfintele usi. Diaconul intrã prin usa dinspre miazãnoapte. Merg cãtre proscomidiar unde îsi descoperã si îsi pleacã capetele amândoi. Preotul zice urmãtoarea rugãciune:

Preotul: Plinirea Legii si a proorocilor Tu însuti fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toatã rânduiala pãrinteascã, umple de bucurie si de veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, din sfintele usi, zice:

Diaconul: Domnului sã ne rugãm.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul îsi descoperã capul, se întoarce la proscomidiar si consumã ce a rãmas din Sfintele Taine. El curãtã sfântul potir cu vin si apã. Apoi îl sterge cu un stergar anume pregãtit si pune sfântul potir cu celelalte obiecte liturgice.

Preotul, acoperindu-si capul, binecuvânteazã pe credinciosi dintre sfintele usi:

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi toti cu al Sãu har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Otpustul

Preotul se pleacã cãtre icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Slavã tie, Hristoase Dumnezeule, nãdejdea noastrã, slavã tie.

Strana: Slavã. Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Întru numele Domnului, pãrinte, binecuvânteazã.

Preotul: Cel ce a înviat din morti...; iar de nu va fi duminicã zice: Hristos, Adevãratul Dumnezeul nostru, pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfintilor, mãritilor si întru tot lãudatilor Apostoli, ale Sfântului (N) (al cãrui hram îl poartã biserica), ale celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului (N), a cãrui pomenire o sãvârsim, ale Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Pãrinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor, sã ne miluiascã si sã ne mântuiascã pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce cu fata spre icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Pentru rugãciunile sfintilor pãrintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce în altar si închide sfintele usi si perdeaua. Iesind prin usa diaconului, el (sau altcineva anume rânduit) împarte anafura credinciosilor. Când se terminã aceasta, se întoarce în altar si, dacã nu este diacon, el însusi consumã Sfintele Taine. Preotul si diaconul îsi scot vesmintele si zic rugãciunile de multumire.

RugÃciunile

Înainte de ÎmpÃrtÃsIRE

Rugãciunea întâi

a Sfântului Vasile cel Mare

Stãpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti izvorul vietii si al nemuririi, Fãcãtorul a toatã fãptura vãzutã si nevãzutã, Fiul Tatãlui Celui fãrã de început, Cel ce esti împreunã-vesnic cu Dânsul si împreunã fãrã de început, Care pentru multa bunãtate, în zilele cele din urmã, ai purtat Trup si Te-ai rãstignit, si Te-ai jertfit pentru noi cei nemultumitori si nerecunoscãtori si cu Sângele Tãu ai înnoit firea noastrã cea stricatã prin pãcat, Însuti Împãrate, Cel ce esti fãrã de moarte, primeste si pocãinta mea, a pãcãtosului, si pleacã urechea Ta cãtre mine si ascultã graiurile mele, cã am gresit, Doamne; gresit-am la cer si înaintea Ta si nu sunt vrednic a cãuta spre înãltimea slavei Tale. Cã am mâniat bunãtatea Ta, cãlcând învãtãturile Tale si neascultând poruncile Tale. Ci tu, Doamne, fãrã rãutate fiind, îndelung-rãbdãtor si mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine sã pier cu fãrãdelegile mele, în tot chipul asteptând întoarcerea mea. Cã Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tãu: "Cu vrere nu voiesc moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã si sã fie viu". Cã nu vrei, Stãpâne, sã pierzi fãptura mâinilor Tale, nici nu voiesti pierderea oamenilor, "ci vrei ca toti sã se mântuiascã si la cunostinta adevãrului sã vinã". Pentru aceasta si eu, desi sunt nevrednic cerului si pãmântului si acestei vieti trecãtoare, pentru cã m-am supus cu totul pãcatului si m-am fãcut rob dezmierdãrilor si am necinstit chipul Tãu, dar fiind fãptura si zidirea Ta, nu deznãdãjduiesc de a mea mântuire, eu ticãlosul, ci nãdãjduind în milostivirea Ta cea fãrã de margini, vin cãtre Tine: Primeste-mã deci si pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata si ca pe tâlharul, ca pe vamesul si ca pe fiul cel pierdut, si ridicã sarcina cea grea a pãcatelor mele, Cel ce ridici pãcatul lumii si tãmãduiesti neputintele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniti si împovãrati si le dai odihnã; Cel ce n-ai venit sã chemi la pocãintã pe cei drepti, ci pe cei pãcãtosi, si mã curãteste de toatã necurãtia trupului si a sufletului. Învatã-mã sã sãvârsesc sfintenie întru frica Ta, ca, întru curatã mãrturisirea cugetului meu primind pãrticica Sfintelor Tale Taine, sã mã unesc cu Sfântul Tãu Trup si Sânge, si sã Te am pe Tine locuind si petrecând întru mine împreunã cu Tatãl si cu Sfântul Duh. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, sã nu-mi fie mie spre osândã împãrtãsirea preacuratelor si de viatã fãcãtoarelor Tale Taine, nici sã ajung neputincios cu sufletul si cu trupul, împãrtãsindu-mã cu nevrednicie; ci dã-mi, pânã la suflarea mea cea mai de pe urmã, fãrã de osândã sã primesc pãrticica Sfintelor Tale Taine, spre împãrtãsirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viata de veci si rãspuns bineprimit la înfricosãtorul Tãu scaun de judecatã, ca si eu, dimpreunã cu toti alesii Tãi, sã fiu pãrtas bunãtãtilor Tale celor nestricãcioase, pe care le-ai gãtit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care esti preaslãvit în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a doua

a Sfântului Ioan Gurã de Aur

Doamne, Dumnezeul meu, stiu cã nu sunt vrednic, nici în stare ca sã intri sub acoperãmântul casei sufletului meu, pentru cã este cu totul pustiu si surpat si nu afli în mine loc potrivit ca sã-ti pleci capul. Ci, precum din înãltime Te-ai plecat pentru noi, pleacã-Te si acum spre smerenia mea. si precum ai binevoit a Te culca în pesterã si în ieslea necuvântãtoarelor, asa binevoieste a intra si în ieslea necuvântãtorului meu suflet si în întinatul meu trup. si precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra si a cina împreunã cu pãcãtosii în casa lui Simon cel lepros, asa binevoieste a intra în casa smeritului, leprosului si pãcãtosului meu suflet. si precum n-ai îndepãrtat pe desfrânata cea pãcãtoasã, cea asemenea mie, care a venit si s-a atins de Tine, asa Te milostiveste si de mine pãcãtosul, care vin sã mã ating de Tine. si precum nu Te-ai scârbit de întinata si necurata ei gurã, ce Te-a sãrutat, asa nu Te scârbi nici de întinata si mai necurata mea gurã, nici de buzele mele cele necurate si pângãrite si de limba mea cea cu totul necuratã. Ci sã-mi fie mie cãrbunele preasfântului Tãu Trup si al scumpului Tãu Sânge, spre sfintire si spre luminare, spre însãnãtosirea smeritului meu suflet si trup, spre usurarea greutãtii greselilor mele celor multe, spre pazã de toatã lucrarea diavoleascã, spre îndepãrtarea si mutarea rãului si vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adãugirea dumnezeiescului Tãu har si spre dobândirea împãrãtiei Tale. Cã nu vin la Tine ca un nepãsãtor, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mã în bunãtatea Ta cea nespusã si ca nu cumva rãmânând departe prea multã vreme de împãrtãsirea Ta, sã fiu prins de lupul cel întelegãtor. Pentru aceasta mã rog tie, Cel ce singur esti sfânt, Stãpâne: Sfinteste-mi sufletul si trupul, mintea si inima, rãrunchii si mãruntaiele; înnoieste-mã tot si înrãdãcineazã frica Ta întru mãdularele mele si sfintenia Ta fã-o nestearsã de la mine. si-mi fii mie ajutãtor si folositor, îndreptând în pace viata mea si învrednicindu-mã a sta de-a dreapta Ta, cu sfintii Tãi, pentru rugãciunile si mijlocirile Preacuratei Maicii Tale si ale slujitorilor Tãi celor fãrã de trup, ale preacuratelor puteri, si pentru ale tuturor sfintilor, care din veac au bineplãcut tie. Amin.

Rugãciunea a treia

a Sfântului Simeon Metafrastul

Doamne, Cel ce singur esti curat si fãrã stricãciune, Care pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toatã firea noastrã din curatele si feciorestile sângiuiri ale celei ce Te-a nãscut pe Tine mai presus de fire, cu venirea Dumnezeiescului Duh si cu bunãvoirea Tatãlui Celui de-a pururea vesnic, Hristoase Iisuse, întelepciunea lui Dumnezeu, pacea si puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tãu patimile cele de viatã fãcãtoare si mântuitoare: crucea, piroanele, sulita, moartea, omoarã-mi patimile cele trupesti, care îmi stricã sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prãdat împãrãtia iadului, îngroapã-mi sfaturile mele cele viclene prin gânduri bune si risipeste duhurile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi si de viatã purtãtoare ai ridicat pe strãmosul cel cãzut, ridicã-mã si pe mine cel ce am alunecat în pãcat, punându-mi înainte chipuri de pocãintã. Cel ce cu preaslãvitã înãltarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat si L-ai cinstit cu sederea de-a dreapta Tatãlui, învredniceste-mã prin împãrtãsirea Sfintelor Tale Taine sã dobândesc partea de-a dreapta a celor mântuiti. Cel ce prin pogorârea Mângâ ietorului Duh ai fãcut vase de cinste pe sfintii Tãi ucenici, aratã-mã si pe mine a fi locas al venirii Lui. Cel ce vei veni iarãsi sã judeci toatã lumea întru dreptate, binevoieste sã Te întâmpin si eu pe nori, pe Tine, Judecãtorul si Fãcãtorul meu, împreunã cu toti sfintii Tãi, ca neîncetat sã Te slãvesc si sã Te laud pe Tine, împreunã cu Pãrintele Tãu cel fãrã de început si cu Preasfântul si bunul si de viatã fãcãtorul Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a patra

a Sfântului Simeon Metafrastul

Precum voi sta înaintea înfricosãtorului si nefãtarnicului Tãu scaun de judecatã, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare si dând rãspuns de relele ce am fãcut, asa si astãzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tãu altar, înaintea Ta si înaintea înfricosãtorilor si sfintilor Tãi îngeri, fiind înduplecat de mãrturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele si fãrãdelegile, dându-le pe fatã si vãdindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea si-mi iartã toate pãcatele mele; vezi, cã s-au înmultit mai mult decât perii capului meu fãrãdelegile mele. Cãci ce rãu n-am sãvârsit? Ce pãcat n-am fãcut? Ce rãu nu mi-am închipuit în sufletul meu? Cã iatã si cu faptele am fãcut desfrânare si preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocurã, hulã, vorbã desartã, înfierbântare la râs, betie, lãcomie a pântecelui, mâncare fãrã mãsurã, rãutate, pizmã, iubire de argint, iubire de avutie, cãmãtãrie, iubire de mine însumi, iubire de mãrire, hrãpire, nedreptate, agonisire de rusine, invidie, grãire de rãu, fãrãdelege; toate simtirile si toate mãdularele mi le-am întinat si le-am stricat si de nici o treabã le-am fãcut, ajungând cu totul sãlas diavolului. si stiu, Doamne, cã fãrãdelegile mele au covârsit capul meu, dar multimea îndurãrilor Tale este neasemãnatã, si mila bunãtãtii Tale cea fãrã de rãutate este nespusã si nu este nici un pãcat care sã biruiascã iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, preaminunate Împãrate, fãrã de rãutate Doamne, fã minunate milele Tale spre mine pãcãtosul; aratã-mi puterea bunãtãtii Tale, aratã-mi tãria milostivirii Tale celei îndurate si mã primeste pe mine pãcãtosul, cel ce mã întorc; primeste-mã cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul si pe desfrânata. Primeste-mã pe mine cel ce peste mãsurã ti-am gresit si cu cuvântul si cu lucrul si cu pofta cea fãrã de cale si cu gândul cel dobitocesc. si precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, asa mã primeste si pe mine, pãcãtosul; cã mult am gresit si m-am spurcat si am scârbit Duhul Tãu cel Sfânt si am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul si cu gândul, noaptea si ziua, pe fatã si într-ascuns, cu voie si fãrã de voie. si stiu cã vei pune înaintea mea pãcatele mele în acelasi chip în care le-am fãcut si mã vei întreba de cele ce cu stiintã, fãrã de iertare, am gresit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptã, nici cu mânia Ta sã mã mustri pe mine si nici cu urgia Ta sa mã pedepsesti. Miluieste-mã, Doamne, cã nu sunt numai neputincios, ci si zidirea Ta sunt. Cã Tu, Doamne, ai întãrit peste mine frica Ta, dar eu am fãcut rãutate înaintea Ta. tie Unuia am gresit; dar Te rog sã nu intri la judecatã cu robul Tãu. Cã de vei cãuta la fãrãdelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Cã eu sunt adâncul pãcatului si nu sunt vrednic, nici în stare a cãuta si a privi înãltimea cerului, din pricina multimii pãcatelor mele, celor fãrã de numãr; cã toate lucrurile rele si închipuirile si mestesugirile diavolesti, toatã rãutatea iadului, îndemnurile spre pãcat, dezmierdãrile si alte patimi nenumãrate n-au lipsit de la mine. Cãci, cu ce fel de pãcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot pãcatul l-am fãcut, toatã desfãtarea neiertatã am lãsat sã intre în sufletul meu. Netrebnic m-am fãcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, si înaintea oamenilor. Cine mã va ridica pe mine, cel ce am cãzut întru atâtea pãcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nãdãjduiesc. De mai este pentru mine nãdejde de mântuire, de biruieste iubirea Ta de oameni multimea fãrãdelegilor mele, fii mie Mântuitor si dupã îndurãrile si milele Tale slãbeste, lasã, iartã toate câte am gresit tie; cã s-a umplut de multe rele sufletul meu si nu aflu întru mine nãdejde de mântuire. Miluieste-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta, si sã nu-mi rãsplãtesti mie dupã faptele mele, ci întoarce-mã, sprijineste-mã, izbãveste sufletul meu de relele ce au crescut într-însul si de agonisirile lui cele cumplite. Miluieste-mã pentru mila Ta, ca unde s-a înmultit pãcatul sã prisoseascã harul Tãu, si sã Te laud si sã Te slãvesc în toate zilele vietii mele. Cã Tu esti Dumnezeul celor ce se pocãiesc si Mântuitorul celor ce gresesc si tie slavã înãltãm, împreunã si Pãrintelui Tãu Celui fãrã de început si Preasfântului si bunului si de viatã fãcãtorului Tãu Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a cincea

a Sfântului Ioan Damaschin

Stãpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta pãcatele oamenilor, ca un bun si iubitor de oameni, treci cu vederea toate greselile mele cele cu stiintã si cu nestiintã, si mã învredniceste sã mã împãrtãsesc, fãrã de osândã, cu dumnezeiestile, preaslãvitele, preacuratele si de viatã fãcãtoarele Tale Taine, nu spre osândã, nici spre adãugirea pãcatelor, ci spre curãtire si sfintire si spre dobândirea vietii si împãrãtiei ce va sã fie, spre zid si ajutor, spre izgonirea celor potrivnici si spre pierderea greselilor mele celor multe; cã Tu esti Dumnezeul milei si al îndurãrilor si al iubirii de oameni si tie slavã înãltãm, împreunã si Tatãlui si Duhului Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a sasea

a Sfântului Vasile cel Mare

stiu, Doamne, cã mã împãrtãsesc cu nevrednicie cu preacuratul Tãu Trup si scump Sângele Tãu, si vinovat sunt, si osândã mie însumi mãnânc si beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul si Sângele Tãu, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci îndrãznind spre îndurãrile Tale, mã apropii de Tine, Cel ce ai zis: "Cel ce mãnâncã Trupul Meu si bea Sângele Meu întru Mine rãmâne si Eu întru dânsul". Deci, milostiveste-Te, Doamne, si nu mã pedepsi pe mine pãcãtosul, ci fã cu mine dupã mila Ta. si sã-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tãmãduire si curãtire, spre luminare si pazã, spre mântuirea si sfintirea sufletului si a trupului; spre izgonirea a toatã nãlucirea, a faptei celei rele si a lucrãrii diavolesti, care se lucreazã cu gândul întru mãdularele mele; spre îndrãznirea si dragostea cea cãtre Tine, spre îndreptarea si întãrirea vietii, spre înmultirea faptei celei bune si a desãvârsirii, spre plinirea poruncilor si spre împãrtãsirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viata de veci si spre rãspuns bine primit la înfricosãtorul Tãu scaun de judecatã, iar nu spre certare sau spre osândã.

Rugãciunea a saptea

a Sfântului Simeon Noul Teolog

Din buze spurcate, din inimã pângãritã, din limbã necuratã, din suflet spurcat, primeste-mi rugãciunea, Hristoase al meu, si neînlãturându-mi nici cuvintele, nici obisnuintele, nici nerusinarea, dã-mi mie a grãi cu îndrãznealã cele ce voiesc, Hristoase al meu, si mai vârtos mã si învatã ce mi se cuvine a face si a grãi. Gresit-am mai mult decât desfrânata, care aflând unde sãlãsluiesti, cumpãrând mir, cu îndrãznealã a venit sã ungã picioarele Tale, ale Stãpânului meu Hristos si Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimã, n-ai lepãdat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dã-mi sã tin si sã sãrut picioarele Tale si cu izvor de lacrimi, ca si cu niste mir de mult pret, cu îndrãznealã sã le ung. Spalã-mã cu lacrimile mele, curãteste-mã cu ele, Cuvinte. Iartã-mi greselile si îmi dã îndreptare. stii multimea rãutãtilor mele, stii si bubele mele si rãnile mele le vezi, dar si credinta mi-o stii, vointa mi-o vezi si suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Fãcãtorul si Izbãvitorul meu, nici picãtura de lacrimi nici din picãturã vreo parte. Cele încã nesãvârsite de mine le-au cunoscut ochii Tãi si în cartea Ta se aflã scrise si cele încã nefãcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtã este si toate pãcatele mi le iartã, Dumnezeule a toate; încât cu inima curatã, cu gândul înfricosat si cu sufletul smerit sã mã împãrtãsesc cu Tainele Tale cele preacurate si preasfinte, cu care se îndumnezeieste si se face viu tot cel ce mãnâncã si bea din ele cu inimã curatã; cã Tu ai zis, Stãpânul meu: "Cel ce mãnâncã Trupul Meu si bea Sângele Meu întru Mine rãmâne si Eu întru dânsul". Cu totul adevãrat este cuvântul Stãpânului si Dumnezeului meu, cã cel ce se împãrtãseste cu Darurile cele dumnezeiesti si îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce esti din Lumina cea cu trei strãluciri, Care lumineazã lumea. Deci, pentru ca sã nu rãmân singur, fãrã de Tine, Dãtãtorule de viatã, suflarea mea, viata mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi si cu sufletul umilit. Mã rog sã iau izbãvire de greselile mele si sã mã împãrtãsesc fãrã de osândã cu Tainele Tale cele dãtãtoare de viatã si fãrã de prihanã, ca sã rãmâi precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticãlos, ca sã nu mã rãpeascã cu viclesug înselãtorul, aflându-mã depãrtat de harul Tãu, si înselându-mã sã mã depãrteze si de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta si cu cãldurã strig cãre Tine: Precum pe fiul cel pierdut si pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, asa mã primeste si pe mine, desfrânatul si spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. stiu, Mântuitorule, cã altul ca mine n-a gresit tie, nici a fãcut faptele pe care le-am fãcut eu. Dar si aceasta stiu, cã mãrimea greselilor mele si multimea pãcatelor mele nu covârsesc rãbdarea cea multã a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltã; ci pe cei ce fierbinte se pocãiesc, cu mila îndurãrii îi curãtesti si îi luminezi si cu lumina îi unesti, pãrtasi Dumnezeirii Tale fãcându-i fãrã pizmuire; si lucru strãin de gândurile îngeresti si omenesti vorbesti cu ei, de multe ori, ca si cu niste prieteni ai Tãi adevãrati. Acestea mã fac îndrãznet, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, si punându-mi nãdejdea în multele Tale binefaceri fatã de noi, bucurându-mã si cutremurându-mã, cu focul mã împãrtãsesc, iarbã uscatã fiind eu, si - strãinã minune! - mã rãcoresc nears, ca rugul de demult care aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând multumitor si cu multumitoare inimã, cu multumitoare mãdulare ale sufletului si ale trupului meu mã închin si Te mãresc si Te preaslãvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevãrat esti binecuvântat, acum si în veci. Amin.

Rugãciunea a opta

a Sfântului Ioan Gurã de Aur

Dumnezeule, slãbeste, lasã, iartã-mi toate greselile câte ti-am gresit tie, sau cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fãrã de voie, cu stiintã sau cu nestiintã, toate mi le iartã ca un bun si de oameni iubitor. si pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tãi îngeri, ale sfintelor Puteri si ale tuturor sfintilor care ti-au bineplãcut tie din veac, binevoieste ca fãrã de osândã sã primesc sfântul si preacuratul Tãu Trup si scumpul Tãu Sânge spre tãmãduirea sufletului si a trupului si spre curãtirea gândurilor mele celor rele. Cã a Ta este împãrãtia si puterea si slava, a Tatãlui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a noua

a Sfântului Ioan Gurã de Aur

Nu sunt vrednic, Stãpâne Doamne, sã intri sub acoperãmântul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei sã locuiesti întru mine, îndrãznind mã apropii. Porunceste-mi si voi deschide usile pe care Tu Însuti le-ai zidit si intrã cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intrã si lumineazã cugetul meu cel întunecat. si cred cã aceasta vei face; cã n-ai îndepãrtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vamesul care s-a pocãit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împãrãtia Ta, nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel, care s-a pocãit, nu l-ai lãsat cum era; ci pe toti care au venit la Tine cu pocãintã i-ai rânduit în ceata prietenilor Tãi, cel ce singur esti binecuvântat, totdeauna, acum si în vecii nesfârsiti. Amin.

Rugãciunea a zecea

a Sfântului Ioan Gurã de Aur

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slãbeste, lasã, milostiveste-Te si-mi iartã mie pãcãtosului, netrebnicului si nevrednicului robului Tãu cãderile în pãcat, smintelile si greselile mele toate câte am pãcãtuit fatã de Tine, din tineretile mele pânã în ziua si ceasul de acum, fie cu stiintã, fie din nestiintã, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile si cu toate simturile mele. si, pentru rugãciunile Celei ce fãrã de prihanã Te-a nãscut pe Tine, ale Preacuratei si pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nãdejde neînfruntatã si ocrotitoare si izbãvitoare a mea, învredniceste-mã fãrã de osândã sã mã împãrtãsesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viatã fãcãtoarele si înfricosãtoarele Tale Taine, spre iertarea pãcatelor si spre viata de veci, spre sfintire, spre luminare, spre tãrie, spre vindecare si spre sãnãtatea sufletului si a trupului si spre stergerea si pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor si a deprinderilor mele celor rele, si a nãlucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene si întunecate. Cã a Ta este împãrãtia si puterea, slava, cinstea si închinãciunea, împreunã cu Tatãl si cu Duhul Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a unsprezecea

a Sfântului Ioan Damaschin

Înaintea usilor casei Tale stau si de gândurile cele rele nu mã depãrtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vamesul si ai miluit pe cananeanca si ai deschis tâlharului usile raiului, deschide-mi si mie îndurãrile iubirii Tale de oameni si mã primeste pe mine cel ce vin sã mã ating de Tine, ca pe desfrânata si ca pe cea cu scurgerea de sânge. Cã aceasta atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tãmãduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de pãcate. Iar eu, ticãlosul, întreg trupul Tãu cutezând a-L primi, sã nu fiu ars, ci mã primeste ca si pe dânsele si-mi lumineazã simtirile cele sufletesti, arzând nelegiuirile pãcatelor mele, pentru rugãciunile Celei ce fãrã de sãmântã Te-a nãscut pe Tine, si ale puterilor ceresti, cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a douãsprezecea

a Sfântului Ioan Gurã de Aur

Cred, Doamne, si mãrturisesc cã Tu esti cu adevãrat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume sã mântuiesti pe cei pãcãtosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încã cred cã acesta este însusi preacurat Trupul Tãu si acesta este însusi scump Sângele Tãu. Deci, mã rog tie: Miluieste-mã si-mi iartã greselile mele cele de voie si cele fãrã de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu stiintã si cu nestiintã. si mã învredniceste fãrã de osândã, sã mã împãrtãsesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea pãcatelor si spre viata de veci. Amin.

RugÃciunile de multumire dupÃ

dumnezeiasca ÎmpÃrtÃsire

Rugãciunea Sfântului Vasile cel Mare

Multumesc tie, Doamne Dumnezeul meu, cã nu m-ai lepãdat pe mine pãcãtosul, ci pãrtas a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Multumesc tie cã pe mine, nevrednicul, a mã împãrtãsi cu preacuratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stãpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai înviat si ai dãruit nouã aceste înfricosãtoare si de viatã fãcãtoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, dã sã-mi fie si mie acestea spre tãmãduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împãcarea sufletestilor mele puteri, spre credintã neînfruntatã, spre dragoste nefãtarnicã, spre desãvârsirea întelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adãugirea dumnezeiescului Tãu har si spre dobândirea împãrãtiei Tale. Ca întru sfintenia Ta cu acestea fiind pãzit, sã pomenesc harul Tãu pururea si sã nu mai viez mie, ci tie, Stãpânului si Binefãcãtorului nostru. si asa, iesind dintru aceastã viatã întru nãdejdea vietii celei vesnice, sã ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudã si dulceata cea fãrã de sfârsit a celor ce vãd frumusetea cea nespusã a fetei Tale. Cã Tu esti dorirea cea adevãratã si veselia cea nespusã a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, si pe Tine Te laudã toatã fãptura în veci. Amin.

Rugãciunea a doua a Sfântului Vasile cel Mare

Stãpâne, Hristoase Dumnezeule, Împãratul veacurilor si Fãcãtorul tuturor, multumesc tie pentru toate bunãtãtile câte mi-ai dat mie si pentru împãrtãsirea cu preacuratele si de viatã fãcãtoarele Tale Taine. Deci, mã rog tie, Bunule si Iubitorule de oameni, pãzeste-mã sub acoperãmântul Tãu si sub umbra aripilor Tale, si-mi dãruieste pânã la suflarea cea mai de pe urmã cu cuget curat si cu vrednicie sã mã împãrtãsesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea pãcatelor si spre viata de veci. Cã Tu esti Pâinea vietii, Izvorul sfintirii, Dãtãtorul bunãtãtilor si tie slavã înãltãm, împreunã si Pãrintelui si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugãciunea a treia,

a Sfântului Simeon Metafrastul

Cel ce de bunãvoie mi-ai dat mie spre hranã Trupul Tãu, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, sã nu mã arzi pe mine, Fãcãtorul meu, ci mai vârtos intrã în alcãtuirea mãdularelor mele si întru toate încheieturile, în rãrunchi si în inimã si arde spinii tuturor pãcatelor mele; curãteste-mi sufletul; sfinteste-mi gândurile si oasele; numãrul deplin al celor cinci simturi îl lumineazã; peste tot mã pãtrunde cu frica Ta; pururea mã acoperã si mã apãrã si mã pãzeste de tot lucrul si cuvântul pierzãtor de suflet; curãteste-mã, spalã-mã si mã îndrepteazã; întelepteste-mã si mã lumineazã; aratã-mã locas numai al Duhului Tãu si sã nu mai fiu sãlas pãcatului, ci tie casã, prin primirea Împãrtãsaniei. Ca de foc sã fugã de mine tot lucrul rãu, toatã patima. Rugãtori aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai-marii cetelor celor fãrã de trup, pe Înaintemergãtorul Tãu, pe înteleptii Apostoli si cu acestia si pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale cãror rugãciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, si pe mine, slujitorul Tãu, fiu al luminii mã fã; cã Tu însuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si tie, dupã cuviintã, ca unui Dumnezeu si Stãpân, toti slavã Îti înãltãm în toate zilele. Amin.

Rugãciunea Sfântului Chiril al Alexandriei

Trupul Tãu cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, sã-mi fie mie spre viata de veci, si Sângele Tãu cel scump, spre iertarea pãcatelor. si sã-mi fie mie Euharistia aceasta spre bucurie, spre sãnãtate si spre veselie. si la înfricosãtoarea si a doua venire a Ta, învredniceste-mã pe mine pãcãtosul sã stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugãciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tãi. Amin.

Rugãciunea cãtre

Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu

Preasfântã Stãpânã, Nãscãtoare de Dumnezeu, care esti lumina întunecatului meu suflet, nãdejdea, acoperãmântul, scãparea, mângâierea si bucuria mea, multumesc tie, cã m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, sã fiu pãrtas preacuratului Trup si scumpului Sânge al Fiului tãu. Ci tu, care ai nãscut Lumina cea adevãratã, lumineazã-mi ochii cei întelegãtori ai inimii. Ceea ce ai nãscut izvorul nemuririi, înviazã-mã pe mine, cel omorât de pãcat. Ceea ce esti Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv, miluieste-mã si dã umilintã si zdrobire inimii mele si smerenie gândurilor mele si ridicare din robia cugetelor mele. si mã învredniceste pânã la sfârsitul vietii fãrã de osândã sã primesc sfintirea Preacuratelor Taine, spre tãmãduirea sufletului si a trupului. si-mi dã, Stãpânã, lacrimi de pocãintã si de mãrturisire, ca sã te laud si sã te mãresc pe tine în toate zilele vietii mele, cã binecuvântatã si preamãritã esti în veci. Amin.

Rugãciunea Sfântului Simeon

Acum libereazã pe robul Tãu, Stãpâne, în pace, dupã cuvântul Tãu, cãci vãzurã ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gãtit-o înaintea fetei tuturor popoarelor; luminã spre descoperirea neamurilor si slavã poporului Tãu Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte miluieste-ne pe noi.

(de trei ori, cu o metanie de fiecare datã)

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preasfântã Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curãteste pãcatele noastre. Stãpâne, iartã fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã si vindecã neputintele noastre pentru numele Tãu.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecilor. Amin.

Tatãl nostru care esti în Ceruri, sfinteascã-se numele Tãu. Vie Împãrãtia Ta. Facã-se voia Ta, precum în cer asa si pe pãmânt. Pâinea noastrã cea spre fiintã dã-ne-o nouã astãzi. si ne iartã nouã greselile noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveste de cel rãu.

Preotul: Cã a Ta este împãrãtia si puterea si slava, a Tatãlui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Cititorul continuã cu troparul potrivit din cele arãtate mai jos; totusi, dacã rugãciunile sunt citite în tainã încheiem Rugãciunea Domneascã cu:

Pentru rugãciunile sfintilor pãrintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Ioan Gurã de Aur - glasul 8

Din gura ta ca o luminã de foc strãlucind harul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câstigat, înãltimea gândului smerit nouã ne-a arãtat. Ci cu cuvintele Tale învãtându-ne, Pãrinte Ioane Gurã de Aur, roagã pe Cuvântul Hristos Dumnezeu, sã mântuiascã sufletele noastre.

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecilor. Amin.

Condacul - glas 5

Din cer ai primit dumnezeiescul har si cu buzele tale pe toti îi înveti sã se închine unui Dumnezeu în Treime, Ioane Gurã de Aur, preafericite cuvioase; dupã vrednicie te lãudãm deci pe tine, cã esti învãtãtor, ca cel ce arãti cele dumnezeiesti.

si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Condacul pentru Nãscãtoarea de Dumnezeu

Ceea ce esti crestinilor ocrotitoare neînfruntatã si mijlocitoare stãruitoare cãtre Fãcãtorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugãciune ale pãcãtosilor, ci sârguieste, ca o bunã, spre ajutorul nostru, care cu credintã strigãm cãtre tine: Grãbeste spre rugãciune si te nevoieste spre mijlocire, apãrând pururea Nãscãtoare de Dumnezeu, pe cei ce cinstesc pe tine.

Doamne miluieste... (de 12 ori)

Ceea ce esti mai cinstitã decât heruvimii si mai mãritã fãrã de ase mãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai nãscut, pe tine cea cu adevãrat Nãscãtoare de Dumnezeu te mãrim.

Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecilor. Amin.