Liturghier

RUGĂCIUNILE ÎNCEPĂTOARE

Pregătindu-se pentru Dumnezeiasca Liturghie, preotul trebuie să fie împăcat cu toti oamenii, să aibă inima curată si să postească din seara precedentă. Când soseste vremea preotul si diaconul intră în biserică si, stând în mijlocul ei, se pleacă de trei ori către Sfânta Masă si diaconul începe zicând:

Diaconul: Binecuvântează, părinte.

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Preotul : Slavă tie Dumnezeul nostru, slavă tie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul ade vărului, care pretutindenea esti si toate le împlinesti, Vistierul bunătătilor si Dătă to rule de viată, vino si Te sălăsluieste întru noi si ne curăteste pe noi de toată întinăciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre.

Diaconul: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. (de trei ori, cu câte o metanie de fiecare dată)

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curăteste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează si vindecă neputintele noastre pentru sfânt numele Tău.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin

Tatăl nostru, Care esti în Ceruri, sfintească-se numele Tău. Vie Împărătia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer asa si pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiintă dă-ne-o nouă astăzi. si ne iartă nouă greselile noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveste de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărătia si puterea si slava, a Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem tie, ca unui Stăpân, noi, păcătosii robii Tăi, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne, miluieste-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută si acum ca un Milostiv si ne izbăveste pe noi de vrăjmasii nostri, că Tu esti Dumnezeul nostru si noi suntem poporul Tău, toti lucrul mâinilor Tale si numele Tău chemăm.

si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Usa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu esti mântuirea neamului crestinesc.

Cu capetele descoperite ei merg la icoana Mântuitorului, zicând troparul:

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare gresealelor noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce, ca să scapi din robia vrăjmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumire strigăm tie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiesti lumea.

Se închină în fata icoanei si o sărută. Trec după aceea la icoana Născătoarei de Dumnezeu, zicând troparul:

Ceea ce esti izvorul milei, învredniceste-ne pe noi milostivirii, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos; arată, precum de-a pururea; pu terea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm tie: Bucură-te, ca si oarecând Gavriil, mai-marele voievod al celor fără de trup.

Apoi, în acelasi chip, zicând troparul sau condacul potri vit, ei se închină icoanei hramului bisericii si icoanei hramului sărbătorit în ziua aceea. Ei se pot închina si la celelalte icoane de pe iconostas. Dacă icoana hramului este aceea a Învierii, ei zic troparul Învierii, glas 6:

Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri si pe noi, pe pâmânt, ne învredniceste cu inimă curată să Te slăvim.

Apoi mergând în mijlocul bisericii ei stau înaintea sfintelor usi cu capetele descoperite si diaconul zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul: Doamne, trimite mâna Ta dintru înăltimea locasului Tău si mă întăreste spre slujba Ta ce-mi este pusă înainte, ca neosândit stând înaintea înfricosătorului Tău altar, să săvârsesc Jertfa cea fără de sânge. Că a Ta este puterea si slava în vecii vecilor. Amin.

Îsi acoperă capetele si diaconul zice:

Diaconul: Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste. Părinte binecu vântează.

Preotul: (Duminica): Cel ce a înviat din morti, (în alte zile): Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinti Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (sau: ale celui între sfinti Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) si pentru ale tuturor sfintilor, să ne miluiască si să ne mântuiască pe noi ca un bun si de oameni iubitor.

Diaconul: Amin.

Se întorc si se pleacă spre străni si apoi intră în altar: preotul prin usa dinspre miazăzi (în dreapta sa), iar diaconul prin usa dinspre miazănoapte (în stânga sa). Când intră ei zic:

Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povătuieste-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmasii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.

După ce intră în altar, se duc înaintea Sfintei Mese si fac trei metanii. Preotul sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce si Sfânta Masă, în timp ce diaconul sărută numai marginea dinspre sud-vest a Sfintei Mese.

ÎMBRĂCAREA vesmintelor

Luând în mâini, fiecare vesmintele sale, preotul si diaconul, făcând trei închinăciuni către răsărit, zic:

Dumnezeule, curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste.

Învesmântarea diaconului

Apoi diaconul îsi tine vesmintele în mâna dreaptă, si merge la preot plecându-si capul si zice

Diaconul: Binecuvântează, părinte, stiharul dimpreună cu orarul si mânecutele.

Preotul, binecuvântând, zice:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul sărută mâna dreaptă a preotului si se îmbracă în stihar, zicând:

Diaconul: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în vesmântul mântuirii si cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună si ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.

Sărutând semnul Sfintei Cruci de pe orar si punându-l pe umărul stâng zice:

Diaconul: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este Cerul si pământul de slava Ta! Osana întru înăltime! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru înăltime!

Apoi se îmbracă complet cu orarul. După aceasta ia mânecuta dreaptă, sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea si o pune la mână zicând:

Diaconul: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a sfărâmat pe vrăjmasi si cu multimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.

Apoi luând mânecuta stângă sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea si zice:

Diaconul: Mâinile Tale m-au făcut si m-au zidit; întelepteste-mă si mă voi învăta poruncile Tale.

Diaconul merge la proscomidiar si pune sfântul disc în stânga lui, potirul în dreapta si pe celelalte la îndemână. Îl asteaptă pe preot.

Învesmântarea preotului

Luând stiharul în mâna stângă preotul face trei metanii spre răsărit si îl binecuvântează, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

După ce sărută semnul Sfintei Cruci de pe el, se îmbracă cu el zicând:

Preotul: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în vesmântul mântuirii si cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună si ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă.

Luând epitrahilul, îl binecuvântează, sărută crucea de pe gulerul epitrahilului si îl pune pe după gât, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preotii Săi, ca mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea vesmintelor lui.

Luând brâul, îl binecuvântează, sărută crucea de la mijlocul lui si se încinge cu el, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere si a făcut fără prihană calea mea, Cel ce întocmeste picioarele mele ca ale cerbului si peste cele înalte mă pune.

Luând mânecuta dreaptă, sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea si o pune la mână zicând:

Preotul: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a sfărâmat pe vrăjmasi si cu multimea slavei Tale ai zdrobit pe cei potrivnici.

Apoi luând mânecuta stângă sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea si zice:

Preotul: Mâinile Tale m-au făcut si m-au zidit; întelepteste-mă si mă voi învăta poruncile Tale.

Dacă este protosinghel sau are vreun alt rang bisericesc, luând bedernita, o binecuvântează si, sărutând-o, o pune zicând:

Preotul: Încinge sabia Ta peste coapsa Ta, Puternice, cu podoaba Ta si cu frumusetea Ta si încordează si bine sporeste si stăpâneste pentru adevăr, blândete si dreptate. si minunat Te va povătui dreapta Ta, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Luând apoi felonul (sfita), îl binecuvântează, sărută crucea de pe el, se îmbracă, zicând:

Preotul: Preotii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate si cuviosii Tăi întru bucurie se vor bucura, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

La sfârsit, îsi spală mâinile, zicând:

Preotul: Spăla-voi între cei nevinovati mâinile mele si voi înconjura altarul Tău, Doamne, ca să aud glasul laudei Tale si să spun toate minunile Tale. Doamne, iubit-am bună-cuviinta casei Tale si locul sălăsluirii slavei Tale. Să nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu si cu vărsătorii de sânge viata mea, în mâinile cărora sunt fărădelegile; dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru nerăutatea mea am umblat. Izbăveste-mă, Doamne, si mă miluieste. Piciorul meu a stat întru dreptate; în biserici Te voi binecuvânta, Doamne.

RâNDUIALA DUMNEZEIEsTII

PROSCOMIDII

Preotul si diaconul vin la proscomidiar cu capul descoperit si se închină de trei ori înaintea lui, zicând de fiecare dată:

Dumnezeule, curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste.

Preotul ia întâia prescură si copia cu amândouă mâinile, le ridică până în dreptul fruntii si zice:

Preotul: Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău. Pe Cruce fiind răstignit si cu sulita împuns, nemu rire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă tie.

Diaconul: Binecuvântează, părinte.

Preotul tine prescura si copia în mâna stângă, le binecuvântează cu dreapta făcând semnul crucii, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin. Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Apoi, având prescura în mâna stângă, iar în mâna dreaptă copia, preotul însemnează cu copia semnul crucii de trei ori deasupra prescurii , zicând de fiecare dată:

Preotul: Întru pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Punând prescura pe tavă, preotul o taie în partea pecetii cu literele IC si NI, zicând:

Preotul: Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus.

Apoi preotul taie pecetea în partea cu semnele XC si KA si zice:

Preotul: si ca o oaie, fără de glas împotriva celui ce-o tunde, asa nu si-a deschis gura Sa.

Tăind în partea de sus a pecetii, preotul zice:

Preotul: Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Apoi, tăind în partea de jos a pecetii, preotul zice:

Preotul: Iar neamul Lui cine-l va spune?

Diaconul privind cu evlavie la această lucrare, tinând capătul orarului în mâna dreaptă, îl îndreaptă către prescură zicând la fiecare tăietură:

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Îndreptând orarul către Sfântul Agnet, diaconul zice:

Diaconul: Ridică, părinte.

Înfigând copia în prescură, în coltul drept al pecetii, si tăind deoparte coaja de jos, ridică Sfântul Agnet, zicând:

Preotul: Că s-a luat de pe pământ viata Lui.

Preotul pune Sfântul Agnet cu pecetea în jos pe sfântul disc:

Diaconul: Junghie, părinte.

Preotul taie Sfântul Agnet în semnul crucii, având grijă să nu străpungă pecetea, zicând:

Preotul: Junghie-se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viata si pentru mântuirea lumii.

Preotul întoarce Sfântul Agnet astfel încât pecetea să fie în sus

Diaconul: Împunge, părinte.

Preotul împunge cu sfânta copie Sfântul Agnet, în partea cu semnul IC, zicând:

Preotul: si unul din ostasi cu sulita coasta Lui a împuns.

Diaconul ia în mâna dreaptă vasul cu vin si în stânga vasul cu apă si toarnă în sfântul potir deodată vin si apă. Preotul continuă, zicând:

Preotul: si îndată a iesit sânge si apă; si cel ce a văzut a mărturisit si adevărată este mărturia lui.

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta amestecare.

Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând:

Preotul: Binecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Sfântul potir este acum acoperit cu acoperământul său întocmit (nedesfăcut).

Preotul ia în mână a doua prescură si taie din ea o părticică în formă triunghiulară, zicând:

Preotul: Întru cinstea si pomenirea preabinecuvântatei, măritei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei si pururea Fecioarei Maria, pentru ale cărei rugăciuni primeste, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.

si scotând părticica, o pune de-a dreapta Sfântului Agnet (în stânga sa), zicând:

Preotul: De fată a stătut împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată si preaînfrumusetată.

Luând a treia prescură, scoate dintr-însa părticele pentru cele nouă cete. Aceste părticele sunt mai mici decât părticica pentru Sfânta Fecioară.

Luând întâia părticică, el zice:

Preotul: A Cinstitului, măritului prooroc, Înaintemergătorului si Botezătorului Ioan.

Pune părticica sus, în partea stângă a Sfântului Agnet (în dreapta sa), în partea cu semnul XC, astfel făcând începutul cetei celei dintâi.

Tăind a doua părticică, zice:

Preotul: A Sfintilor, măritilor prooroci: Moise si Aaron, Ilie si Elisei, David si Iesei; a sfintilor trei tineri si a lui Daniel proorocul, si a tuturor sfintilor prooroci.

Aceasta se asează lângă Sfântul Agnet, sub cea dintâi părticică.

Tăind a treia părticică, zice:

Preotul: A Sfintilor, măritilor si întru tot lăudatilor Apostoli Petru si Pavel, a celor doi sprezece, a celor saptezeci si a tuturor Sfintilor Apostoli.

Aceasta este pusă sub a doua părticică, încheind rândul cel dintâi:

Tăind a patra părticică, preotul zice:

Preotul: A celor între sfinti Părinti ai nostri si ai lumii mari dascăli si ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dum nezeu si Ioan Gură de Aur, Atanasie si Chiril, Nicolae cel din Mira, Spiridon al Trimitundei; Calinic Cernicanul, Nifon de la Craiova, Iosif cel Nou, Iorest si Sava, si a tuturor sfintilor ierarhi.

Aceasta se pune lângă părticica cea dintâi, începând astfel al doilea rând de sus în jos.

Tăind a cincea părticică, preotul zice:

Preotul: A Sfântului întâiului Mucenic si Arhidiacon stefan, a sfintilor Marilor Mucenici Dimitrie, Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Ioan cel Nou, Serghie si Vach, Ioan Valahul si Oprea si a tuturor sfintilor mucenici si a Sfintelor Mucenite: Tecla, Varvara, Paraschiva, Ecaterina, Filoteea si a tuturor sfintelor mucenite.

Aceasta se pune sub prima părticică din rândul al doilea.

Tăind a sasea părticică, zice:

Preotul: A Cuviosilor si purtătorilor de Dumnezeu Părintilor nostri: Antonie, Eftimie, Sava, Onufrie, Atanasie cel din Aton, Dimitrie cel Nou, Grigorie Decapolitul, Nicodim de la Tismana, Visarion si Sofronie si a tuturor preacuviosilor părinti si Preacuvioaselor maici: Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria Egipteanca, Parascheva si a tuturor sfintelor preacuvioaselor maici.

Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei. Astfel rândul al doilea este terminat.

Tăind a saptea părticică, zice:

Preotul: A Sfintilor si făcătorilor de minuni, doctori fără de arginti: Cosma si Damian, Chir si Ioan, Pantelimon si Ermolae, si a tutu ror sfintilor fără de arginti.

Aceasta se pune deasupra, în dreapta rândului al doilea, începând al treilea rând.

Tăind a opta părticică, preotul zice:

Preotul: A Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Părinti Ioachim si Ana, a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârsim, si a tuturor sfintilor, pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule.

Această părticică se pune sub cea de dinaintea ei.

Tăind a noua si ultima părticică pentru cete, zice:

Preotul: A celui între sfinti Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhi epis copul Con stan tinopolului (de se face Liturghia lui; iar de se face Liturghia Marelui Vasile, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, îl pomeneste pe acesta)

Aceasta se pune sub părticica de dinaintea ei, împlinind astfel rândul al treilea.

Luând a patra prescură, scoate o părticică din ea si îl aminteste pe ierarhul locului, zicând:

Preotul: Pomeneste, Stăpâne, Iubitorule de oameni, pe toti episcopii ortodocsi si pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, si pe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul nostru) (N), (Preotul îl pomeneste apoi pe arhiereul care l-a hirotonit - dacă este în viată - după care continuă:), cinstita preotime, cea întru Hristos diaconime si toată ceata preotească, spe staretul nostru (N)t, pe fratii si slujitorii cei dimpreună cu noi, preoti si diaconi si pe toti fratii nostri, pe care i-ai chemat la împărtăsirea Ta, prin milostivirea Ta Preabunule Stăpâne.

Această părticică este asezată apoi sub Sfântul Agnet, spre coltul din dreapta acestuia, (în stânga preotului), în partea cu semnul NI.

După aceasta taie altă părticică din prescură si o pune în stânga celei de dinaintea ei (în dreapta lui), zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne si pe (aici se pomeneste Cârmuirea tării după îndrumările Sfântului Sinod).

Preotul scoate apoi o părticică pentru ctitorii si binefăcătorii bisericii, asezând-o (în dreapta sa), lângă părticica de dinaintea ei, sub partea cu semnul KA si zice:

Preotul: Pomeneste, Doamne, si pe ctitorii si bine fă că torii sfântului locasului acestuia (N).

Taie părticele mai mici din a patra prescură si le pune, toate la un loc, sub părticica pentru arhierei, în partea cu semnul NI. Apoi el zice următoarea rugăciune:

Preotul: Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea păcatelor tuturor fratilor celor întru Hristos si pentru tot sufletul crestinesc cel necăjit si întristat, care are trebuintă de mila si de ajutorul Tău; pentru apărarea tării acesteia si a celor ce vietuiesc într-însa si pentru pacea si bună asezarea întregii lumi; pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, pentru mântuirea si ajutorul celor ce cu osârdie si cu frică de Dumnezeu se ostenesc si slujesc: părinti si frati ai nostri; pentru cei trimisi; pentru cei ce sunt în călătorie; pentru tămăduirea celor ce zac în boli; pentru izbăvirea celor robiti; pentru cei ce sunt în judecăti, în ocne, în izgoniri, în necazuri si strâmtorare; pentru cei ce ne urăsc si pentru cei ce ne iubesc pe noi; pentru cei ce ne miluiesc si slujesc nouă si pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor; să ne rugăm pentru dânsii; pentru fratii nostri care sunt în slujbe, si pentru toti cei ce slujesc si au slujit în sfânt locasul acesta.

Apoi preotul pomeneste pe cei pe care va voi dintre cei vii. La fiecare nume ia cu copia câte o părticică mică, zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul (roaba) lui Dumnezeu (N).

El pune aceste părticelele sub Sfântul Agnet, la un loc cu cele scoase mai înainte pentru cei vii.

Apoi preotul ia a cincea prescură, taie părticele mici pentru pomenirea celor care au adormit întru Domnul si le pune, toate la un loc, pe sfântul disc în dreapta sa, sub părticica pentru ctitori,în partea cu semnul KA, zicând:

Preotul: Pentru pomenirea si iertarea păcatelor tuturor celor din veac adormiti întru dreapta credintă: ale strămosilor, ale mosilor, ale părintilor, ale maicilor, ale fratilor, ale surorilor, ale fiilor si fiicelor, ale celor dintr-o rudenie si ale celor dintr-o semintie cu noi si ale tuturor celor ce au adormit întru nădejdea învierii si a vietii vesnice; ale ctitorilor sfântului locasului acestuia (aici pomeneste pe ctitorii răposati); ale miluitorilor si făcătorilor de bine; ale tuturor celor ce s-au ostenit si au slujit în sfânt locasul acesta: arhierei, arhimandriti, ieromonahi, preoti, ierodiaconi, diaconi, monahi, monahii si slujitori; ale preabinecinstitorilor împărati, domnitori si dregători; ale fericitilor patriarhi, ale ortodocsilor arhierei si preoti; ale dreptmăritorilor crestini, pe care i-au acoperit apa, marea, râurile, izvoarele, băltile, puturile, sau războiul i-a secerat si cutremurul i-a cuprins, tâlharii i-au ucis si focul i-a ars, sau fiarelor, păsărilor, jigăniilor si la toată firea celor din mare s-au făcut mâncare; ale celor răpiti fără de veste; ale celor arsi de trăsnete si ale celor înghetati în munti, pe cale, în loc pustiu si în sihăstrie; ale celor sfârsiti de întristare sau de bucurie; ale celor ce au pătimit în zile bune si în nenorocire; ale celor pe care i-a ucis calul, sau grindina, zăpada, ploaia înmultită, cărămida si tărâna i-au îm presurat si de năprasnă au căzut; ale celor pe care i-au omorât băuturile otrăvitoare, înecările cu oase; ale celor loviti de tot felul de aruncare: a fierului, a lemnului si a oricărui fel de piatră; ale celor sfârsiti de chiotul tare, de alergarea grabnică, de palmă, de pumn, de lovitură cu piciorul, de ciumă, de foame, de sete, de muscături înve ninate, de înghitirea serpilor, de căl carea cailor, de sugrumare de cel de aproa pe, sau marea sau pământul desfăcându-se i-a înghitit; si de toată vârsta: bătrâni, tineri, voinici, copilandri, copii, prunci fără de vreme, parte bărbătească si femeiască; si pe care nu i-am pomenit, din nestiintă sau din uitare, sau din pricina multimii numelor, Însuti îi pomeneste, Dumnezeule, Cel ce stii numele si vârsta fiecăruia.

Preotul îl pomeneste pe episcopul care l-a hirotonit - dacă a trecut la Domnul - si pe toti cei adormiti, punând o părticică pentru fiecare pe sfântul disc laolaltă cu părticelele pentru cei adormiti de dinaintea lor, zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne, pe robul lui Dumnezeu (N).

Terminând pomenirea mortilor, preotul zice:

Preotul: si pe toti, care întru nădejdea învierii si a vietii de veci, cu împărtăsirea Ta au adormit, dreptmăritori părinti si frati ai nostri, Iubitorule de oameni, Doamne.

Preotul ia din nou a patra prescură pentru vii; scoate o părticică si o pune la cele vii, zicând:

Preotul: Pomeneste, Doamne, după multimea îndurărilor Tale, si a mea nevrednicie; iartă-mi toată greseala cea de voie si cea fără de voie si să nu opresti, pentru păcatele mele, harul Preasfântului Tău Duh, de la darurile ce sunt puse înainte.

Preotul ia buretele si aranjează cu grijă părticelele de pe marginea discului, ca să nu cadă jos ceva dintr-însele. Diaconul pune cădelnita înaintea preotului si zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, tămâia.

Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Preotul binecuvântează tămâia si zice rugăciunea tămâiei:

Preotul: Tămâie Îti aducem tie, Hristoase Dumnezeul nostru întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Prea sfântului Tău Duh.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Preotul ia steluta, o tine deasupra tămâiei apoi o pune deasupra Sfântului Agnet pe sfântul disc, zicând:

Preotul: si venind steaua, a stătut deasupra, unde era Pruncul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Acoperă, părinte.

Preotul ia acoperământul sfântului disc, îl tine deasupra tămâiei, apoi acoperă discul, zicând:

Preotul: Domnul a împărătit, întru podoabă S-a îmbrăcat ; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere si S-a încins, pentru că a întărit lumea, care nu se va clinti. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac esti Tu. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, ridica-vor râurile valurile lor cu glasuri de ape multe. Minunate sunt înăltările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au încredintat foarte. Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne, întru lungime de zile.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Acoperă, părinte.

Preotul tine acoperământul sfântului potir deasupra tămâiei si apoi acoperă potirul zicând:

Preotul: Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, si de lauda Ta este plin pământul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Acoperă, părinte.

Preotul tine acoperământul mare (Aerul) deasupra tămâiei si apoi acoperă cu el sfântul disc si potir laolaltă, zicând:

Preotul: Acoperă-ne pe noi cu acoperământul ari pilor Tale; depărtează de la noi pe tot vrăjmasul si potrivnicul; împacă viata noastră, Doamne; miluieste-ne pe noi si lumea Ta si mântuieste sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitor.

Luând cădelnita, preotul tămâiază de trei ori Darurile asezate la proscomidiar.

Preotul: Bine esti cuvântat, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit asa, slavă tie.

Diaconul încheie de fiecare dată, zicând:

Diaconul: Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se închină amândoi cu toată cucernicia de trei ori. Diaconul, luând cădelnita, zice:

Diaconul: Pentru punerea înainte a Cinstitelor Daruri, Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Preotul zice rugăciunea punerii înainte:

Preotul: Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos L-ai trimis mântuitor si izbăvitor si binefăcător, Care ne binecuvântează si ne sfinteste pe noi, Însuti, binecuvântează (preotul binecuvântează cu mâna) această punere înainte si o primeste pe dânsa întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri. Pomeneste, ca un bun si de oameni iubitor, pe cei ce au adus-o si pe cei pentru care s-a adus, iar pe noi ne păzeste neosânditi întru sfintita lucrare a Dumnezeiestilor Tale Taine. Că s-a sfintit si s-a preaslăvit preacinstitul si de mare cuviintă numele Tău, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

si după aceasta, preotul face apolisul, zicând:

Preotul: Slavă tie Hristoase, Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă tie.

Diaconul: Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

În numele Domnului, Părinte, binecuvântează.

Otpustul

Preotul face otpustul potrivit fiecărei zile.

Preotul: (Duminica) Cel ce a înviat din morti... (în celelalte zile ale săptămânii, zice numai) Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinti Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (de se săvârseste Liturghia Marelui Vasile zice: ale celui între sfinti Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capa dociei) si ale tuturor sfintilor, să ne miluiască si să ne mântuiască pe noi ca un bun si de oameni iubitor.

Diaconul: Amin.

Preotul merge si stă înaintea Sfintei Mese. Diaconul tămâiază Darurile asezate la proscomidiar, apoi tămâiază în cele patru laturi ale Sfintei Mese si altarul, zicând încet:

Diaconul: În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost, Hristoase pe toate umplându-le, Cel ce esti necuprins.

Diaconul continuă să tămâieze întreagă biserică zicând psalmul 50: Miluieste-mă Dumnezeule... .

După ce tămâiază toată biserica, intră în sfântul altar si tămâiază Sfânta Masă si pe preot si apoi pune cădelnita la locul ei.

RUGĂCIUNILE DE DINAINTEA LITURGHIEI

După otpustul Utreniei si după tămâiere încheindu-se Proscomidia , preotul si diaconul vin în fata Sfintei Mese, cu capetele descoperite. Diaconul stă în dreapta preotului. Împreună se închină de trei ori, rugându-se în taină si zicând următoarea rugăciune. Preotul ridică mâinile în rugăciune, diaconul ridică orarul în mâna dreaptă.

Preotul: Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea esti si toate le plinesti; Vistierul bunătătilor si Dătătorule de viată, vino si Te sălăsluieste întru noi si ne curăteste pe noi de toată întinăciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre (de trei ori).

Preotul: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pământ pace, între oameni bunăvoire (de două ori).

Preotul: Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta (o dată).

Iar din Duminica Învierii si până la sărbătoarea Sfintei Înăltări, în loc de Împărate ceresc..., se zice de trei ori:

Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte călcând si celor din morminte viată dăruindu-le.

Iar de la sărbătoarea Sfintei Înăltări si până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh se zice numai: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu si Doamne, buzele mele vei deschide...

Preotul sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce si Sfânta Masă, iar diaconul numai marginea Sfintei Mese. si după aceasta, plecându-si capul său către preot, tinând si orarul cu trei degete ale mâinii drepte, diaconul zice:

Diaconul: Vremea este a face Domnului, binecuvântează, părinte.

Preotul îl binecuvântează, zicând:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Roagă-te pentru mine, părinte.

Preotul: Să îndrepteze Domnul pasii tăi spre tot lucrul bun.

Diaconul: Pomeneste-mă, părinte.

Preotul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Preotul îl binecuvântează pe diacon pe cap.

Diaconul: Amin.

Dacă nu este diacon, preotul nu zice cele ale diaconului ci numai cele ale preotiei.

Diaconul se închină o dată si iese din altar prin usa dinspre miazănoapte, luându-si locul obisnuit, cu fata spre sfintele usi, se închină cu cucernicie de trei ori, zicând întru sine :

Diaconul: Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.

Dumnezeiasca Liturghie începe imediat.

DUMNEZEIASCA

LITURGHIE

a celui Între sfinti

pĂrintelui nostru

IOAN GURĂ DE AUR

Arhiepiscopul Constantinopolului

Liturghia Catehumenilor

Sfintele usi sunt deschise si perdeaua ridicată. Diaconul, stând în fata usilor împărătesti zice cu glas mare:

Diaconul: Binecuvântează, părinte.

Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândouă mâinile, o ridică putin si face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capătul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga si la dreapta zicând:

Preotul: Binecuvântată este împărătia Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Preotul închide sfintele usi, iar diaconul zice ectenia mare. Dacă nu este diacon o zice preotul din altar.

Ectenia Mare

Diaconul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

În timpul ecteniei mari strana răspunde după fiecare ectenie de cerere.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta si pentru cei ce cu credintă, cu evlavie si cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N), pentru cinstita preotime si cea întru Hristos diaconime, si pentru tot clerul si poporul, Domnului să ne rugăm.

Pentru (aici se pomeneste Cârmuirea tării, după îndrumările Sfântului Sinod), Domnului să ne rugăm.

Pentru sfânt locasul acesta, tara aceasta si pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credintă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru buna-întocmire a văzduhului, pentru îmbelsugarea roadelor pământului si pen tru vremuri pasnice, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiti si pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Aici se pot adăuga si alte ectenii pentru felurite cereri.

Pentru ca să fim izbăviti noi, de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii să o pomenim.

Când strana cântă Preasfântă Născătoare..., preotul zice încet rugăciunea antifonului întâi.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: tie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului întâi

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, a Cărui stăpânire este neasemănată si slavă neajunsă, a Cărui milă este nemăsurată si iubire de oameni negrăită, Însuti Stăpâne, după milostivirea Ta, caută spre noi si spre sfântă biserica aceasta, si fă bogate milele Tale si îndurările Tale cu noi si cu cei ce se roagă împreună cu noi.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că tie se cuvine toată slava, cinstea si închinăciunea, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă acum antifonul întâi. La încheierea antifonului, diaconul stă din nou înaintea sfintelor usi, îsi ridică orarul si zice ectenia mică.

Ectenia Mică

Diaconul: Iară si iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne, miluieste.

Diaconul: Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii să o pomenim.

Când strana cântă Preasfântă Născătoare..., preotul zice încet rugăciunea antifonului îal doilea.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: tie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului al doilea

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, mântuieste poporul Tău si binecuvântează mostenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o păzeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe acestia îi prea măreste cu dumnezeiască puterea Ta si nu ne lăsa pe noi, cei ce nădăjduim întru Tine.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul.

Preotul: Că a Ta este stăpânirea si a Ta este împărătia si puterea si slava, a Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă acum antifonul al doilea. La încheierea antifonului, diaconul stă iarăsi în fata icoanei Născătoarei de Dumnezeu, ridică orarul si zice ectenia mică.

Ectenia Mică

Diaconul: Iară si iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne, miluieste

Diaconul: Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii să o pomenim.

Când diaconul intră în altar pe usa dinspre miazăzi, stă la locul său la sfânta masă si se înclină în fată preotului, în timp ce preotul zice rugăciunea antifonului al treilea.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: tie, Doamne.

Rugăciunea Antifonului al Treilea

Preotul: Cel ce ne-ai dăruit nouă aceste rugăciuni obstesti si împreună-glăsuite, Cel ce si la doi si la trei, care se unesc în numele Tău, ai făgăduit să le împlinesti cererile, Însuti, si acum, plineste cererile cele de folos ale robilor Tăi dându-ne nouă, în veacul de acum, cunostinta adevărului Tău, si în cel ce va să fie, viată vesnică dăruindu-ne.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că bun si iubitor de oameni esti si tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În timp ce strana cântă antifonul al treilea sau Fericirile, preotul si diaconul fac trei închinăciuni înaintea Sfintei Mese. Preotul ridică Sfânta Evanghelie si o dă diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe usa dinspre miazănoapte si se opresc în mijlocul bi sericii.

Intrarea mică

Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în fata preotului si putin în dreapta sa, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm. Doamne miluieste.

Preotul zice Rugăciunea Intrării:

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat în ceruri cetele si ostile înge rilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie si intrarea sfintilor îngeri, care slujesc împreună cu noi si împreună slăvesc bunătatea Ta. Că tie se cuvine toată slava, cinstea si închi nă ciunea, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

După rugăciune, diaconul, tinând orarul în mâna dreaptă, arată către răsărit cu mâna dreaptă si zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta intrare.

Preotul, binecuvântând către sfântul altar, zice încet:

Preotul: Binecuvântată este intrarea sfintilor Tăi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Ei se închină de două ori. Diaconul îi dă Sfânta Evanghelie preotului să o sărute. Amândoi mai fac o închinăciune. Dacă însă în biserică este arhiereu (sau la mănăstire, staret), ei îl înlocuiesc pe preot si diaconul duce Sfânta Evanghelie celui mai mare să o sărute, sărutând si el mâna acestuia. După ce se termină cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor usi, înaltă Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti!

Diaconul intră în sfântul altar prin sfintele usi. Preotul se pleacă către străni, intră în altar si, luând Sfânta Evanghelie, o asează pe Sfânta Masă.

Strana: Veniti să ne închinăm si să cădem la Hristos. Mântuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu,

(Duminica) Cel ce ai înviat din morti, pe noi, cei ce-ti cântăm tie: Aliluia.

(în zilele săptămânii) Cel ce esti minunat întru sfinti...

La praznicile împărătesti, în loc de Veniti să ne închinăm..., se cântă stihurile speciale.

După această cântare se cântă troparele si condacele potri vite.

După ce se cântă condacele, diaconul, stând între sfintele usi, cu fata către credinciosi si, tinând orarul în mâna dreaptă, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

si întorcându-se în dreapta preotului îsi pleacă capul către acesta.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul zice cu glas încet către preot:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, vremea cântării celei întreit-sfinte.

Preotul îl binecuvântează pe cap zicând:

Preotul: Că sfânt esti Dumnezeul nostru si tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea, - (Pauză)

La sărbătorile mai însemnate si mai cu seamă când slujba se face în sobor, preotul se opreste după cuvintele : ... acum si pururea, iar diaconul se apropie de sfintele usi si arătând cu orarul către icoana Mântuitorului, zice:

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi.

Cei care se află în altar cântă zicând aceleasi cuvinte.

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi (de două ori)

De fiecare dată, strana răspunde cu aceleasi cuvinte.

Diaconul: si ne auzi pe noi.

Este de asemenea obiceiul ca cei din altar să cânte si ne auzi pe noi.

După aceasta, diaconul, cu glas mare si înăltând orarul, zice:

Diaconul: si în vecii vecilor.

Când slujeste preotul singur, zice el însusi: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi. Apoi el cântă singur: si ne auzi pe noi, după care zice: si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

În zilele de praznic, se poate zice si altă cântare.

În timpul acestei cântări, preotul citeste în taină:

Rugăciunea Cântării celei Întreit-sfinte

Preotul: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas întreit-sfânt esti lăudat de serafimi si slăvit de heruvimi si de toată puterea cerească închinat; Cel ce dintru nefiintă întru fiintă ai adus toate; Care ai zidit pe om după chipul si asemănarea Ta si cu tot harul Tău l-ai împodobit; Cel ce dai întelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocăinta spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tăi, si în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tău jertfelnic si a-ti aduce datorita închinare si preaslăvire: Însuti Stăpâne, primeste si din gurile noastre, ale păcătosilor, întreit-sfânta cântare si ne cercetează pe noi întru bunătatea Ta. Iartă-ne nouă toată greseala cea de voie si cea fără de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne dă nouă să slujim tie cu cuviosie în toate zilele vietii noastre. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-plăcut tie. Că sfânt esti Dumnezeul nostru si tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se închină înaintea Sfintei Mese de fiecare dată când se cântă Sfinte Dumnezeule...

La Slavă... si acum..., diaconul, de la locul lui, arătând cu orarul spre proscomidiar, zice către preot:

Diaconul: Porunceste, părinte.

Preotul merge la proscomidiar îsi pleacă capul si zice:

Preotul: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi diaconul arată către scaunul de sus si zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, scaunul cel de sus.

Diaconul rămâne în dreptul coltului sfintei mese. Preotul, se întoarce către Sfânta Masă, apoi merge către scaunul cel de sus, zicând:

Preotul: Binecuvântat esti pe scaunul slavei împărătiei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul stă cu fata către credinciosi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc fiind rezervat episcopului.

După Slavă... si acum..., diaconul stând între sfintele usi zice:

Diaconul: Puternic.

si strana cântă Sfinte Dumnezeule....

Apostolul

După plinirea Cântării celei întreit-sfinte, diaconul venind între sfintele usi, cu fata spre credinciosi, zice:

Diaconul: Să luăm aminte.

Preotul: Pace tuturor.

Cititorul: si duhului tău.

Clericii merg si stau înaintea scaunului înalt.

Cititorul stă în mijlocul bisericii cu fata la altar si cântă prochimenul Apostolului. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Întelepciune.

si citetul: Din Epistola către...

Diaconul: Să luăm aminte.

Cititorul, cu fata la altar, citeste Epistola.

Diaconul ia cădelnita cu tămâie si vine către preot pentru a primi binecuvântarea , apoi cădeste Sfânta Masă împrejur si în sfântul altar si pe preot, apoi iese din altar si cădeste după rânduială icoanele, jetul arhieresc, strănile, pe citet si, din mijlocul bisericii, pe ceilalti credinciosi. Apoi, intră în sfântul altar, cădind.

Evanghelia

Întorcându-se către Sfânta Masă, preotul citeste încetisor rugăciunea dinaintea Evangheliei.

Preotul: Străluceste în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoasterii Dumnezeirii Tale si deschide ochii gândului nostru spre întelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcând, vietuire duhov nicească să petrecem, cugetând si făcând toate cele ce sunt spre bună-plăcerea Ta. Că Tu esti luminarea sufle te lor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumneze ule si tie slavă înăltăm, împreună si Celui fără de început al Tău Părinte si Preasfântului si bunului si de viată făcătorului Tău Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, isprăvind de cădit, pune cădelnita la locul ei, se apropie de preot si primeste de la el Sfânta Evanghelie si, închinându-se înaintea Sfintei Evanghelii, o ia cu amândouă mâinile si pune capătul orarului peste ea.

După citirea Apostolului, preotul stă între sfintele usi cu fata spre credinciosi si zice:

Preotul: Pace tie, cititorule.

Citetul: si duhului tău

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Diaconul iese cu Sfânta Evanghelie prin sfintele usi. Înaintea lui merg doi purtători cu sfesnice cu lumânări; diaconul zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol si Evanghelist (N)

Preotul, binecuvântându-l, zice:

Preotul: Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, întru tot lăudatului Apostol si Evanghelist (N) să-ti dea tie, celui ce binevestesti, cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Diaconul: Amin.

În zilele săptămânii, preotul binecuvântează pe diacon în taină.

După aceasta, diaconul (sau preotul dacă nu este diacon) stă între sfintele usi cu fata către credinciosi, si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Preotul stă între sfintele usi, cât timp diaconul citeste din Sfânta Evanghelie.

Strana: si duhului tău.

Diaconul: Din Sfânta Evanghelie de la (N) citire.

Strana: Slavă tie, Doamne, slavă tie.

Preotul sau diaconul al doilea zice:

Preotul: Să luăm aminte.

Dacă nu este diacon, preotul citeste Sfânta Evanghelie, dintre sfintele usi, având de-a dreapta si de-a stânga câte un sfesnic cu lumânare aprinsă.

După citirea Sfintei Evanghelii, diaconul îndreaptă cartea către preot care zice::

Preotul: Pace tie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slavă tie, Doamne, slavă tie.

Preotul, primind Sfânta Evanghelie de la diacon, o sărută si-i binecuvântează pe credinciosi cu ea în semnul crucii după care o asează pe Sfânta Masă deasupra sfântului antimis.

După citirea textului Evangheliei, urmează de obicei tâlcuirea ei (predica).

După predică, dacă se tine acum, se închid sfintele usi, iar diaconul stând în fata sfintelor usi, în mijlocul bisericii, zice:

Ectenia cererii stăruitoare

Diaconul: Să zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru să zicem.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părintilor nostri, rugămu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste.

Strana: Doamne miluieste (de 3 ori).

În acest timp, preotul zice în taină Rugăciunea cererii stăruitoare.

Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul, zice:

Diaconul: Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)t, si pentru toti fratii nostri întru Hristos.

Încă ne rugăm (aici se pomeneste Cârmuirea tării, după îndrumările Sfântului Sinod), pentru sănătatea si mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pentru toti cei întru Hristos frati ai nostri.

Încă ne rugăm pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfânt locasului acestuia si pentru toti cei mai dinainte adormiti părinti si frati ai nostri dreptmăritori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni.

Încă ne rugăm pentru mila, viata, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea si iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriasi, ctitori si binefăcători ai sfântului locasului acestuia.

Aici se pot pune ectenii pentru diferite cereri.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri si fac bine în sfânta si întru tot cinstită bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă si pentru poporul ce stă înainte si asteaptă de la Tine mare si multă milă.

Rugăciunea cererii stăruitoare

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, primeste această rugăciune stăruitoare de la robii Tăi si ne miluieste pe noi, după multimea milei Tale, si trimite îndurările Tale peste noi si peste tot poporul Tău, care asteaptă de la Tine mare si multă milă.

Preotul: Că milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

*

* *

Ectenia pentru pomenirea mortilor

Acum se poate zice ectenia pentru cei chemati, potrivit cerintelor parohiei. De obicei nu se zice în zilele de duminică, în sărbătoarea Învierii sau în zilele de sărbătoare:

Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne tie, auzi-ne si ne miluieste.

Strana: Doamne miluieste. (de 3 ori)

Diaconul: Încă ne rugăm pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu (N), si pentru ca să li se ierte lor toată greseala cea de voie si cea fără de voie.

Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)

Diaconul: Ca Domnul Dumnezeu să aseze sufletele lor unde dreptii se odihnesc.

Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)

Diaconul: Mila lui Dumnezeu, împărătia cerului si iertarea păcatelor lor, de la Hristos, Împăratul cel fără de moarte si Dumnezeul nostru, să cerem.

Strana: Dă Doamne.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, Care ai călcat moartea si pe diavolul l-ai surpat si ai dăruit viată lumii Tale, Însuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tăi (N), în loc luminat, în loc cu verdeată, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea si suspinarea. si orice greseală au săvârsit ei cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iartă-le lor. Că nu este om, care să fie viu si să nu gresească; numai Tu singur esti fără de păcat; dreptatea Ta este dreptate în veac si cuvântul Tău, adevărul.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Preotul: Că Tu esti învierea si viata si odihna robilor Tăi (N), Hristoase, Dumnezeul nostru, si tie slavă înăltăm, împreună si Celui fără de început al Tău Părinte si Preasfântului si bunului si de viată făcătorului Tău Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul:

Diaconul: Întru fericita adormire, vesnică odihnă dă, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tăi, celor ce s-au pomenit acum, si le fă lor vesnică pomenire.

si se cântă, în altar o dată, apoi la străni de două ori: Vesnică pomenire.

Strana: Vesnică pomenire.

Ectenia pentru cei chemati

Preotul începe să desfacă sfântul antimis. Totusi Ectenia si Rugăciunea pentru cei chemati pot fi omise în unele situatii. În acest caz antimisul se desface la zicerea Ecteniei Cererii Stăruitoare, înaintea ecfonisului. Dacă se omite Ectenia pentru cei chemati, diaconul zice acum Ectenia pentru credinciosi.

Diaconul: Rugati-vă cei chemati, Domnului.

Preotul desface partea din stânga sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Cei credinciosi, pentru cei chemati să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască pe dânsii.

Preotul desface partea din dreapta sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Să-i învete pe dânsii cuvântul adevărului .

Preotul desface partea de jos.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Să le descopere lor Evanghelia dreptătii.

Preotul desface pertea de sus.

Strana: Doamne miluieste.

Apoi preotul începe să steargă cu buretele sfântul antimis, din toate părtile, spre îndoitura din dreapta.

Diaconul: Să-i unească pe dânsii cu Sfânta Sa sobornicescă si apostolească Biserică.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Mântuieste, miluieste, apără si-i păzeste pe dânsii, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Cei chemati, capetele voastre Domnului să le plecati.

Strana: tie, Doamne.

Rugăciunea pentru cei chemati

Preotul citeste în taină:

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuiesti si spre cei smeriti privesti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Născut Fiul Tău si Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caută spre robii Tăi cei chemati, care si-au plecat grumajii înaintea Ta, si-i învredniceste pe dânsii, la vremea potrivită, de baia nasterii celei de a doua, de iertarea păcatelor si de vesmântul nestricăciunii; uneste-i pe dânsii cu sfânta Ta sobornicească si apostolească Biserică si-i numără pe dânsii cu turma Ta cea aleasă.

Preotul zice ecfonisul în timp ce însemnează crucis cu buretele deasupra sfântului antimis. Apoi îl sărută si îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.

Preotul: Ca si acestia împreună cu noi să slăvească preacinstitul si de mare cuviintă numele Tău, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul zice din mijlocul bisericii:

Diaconul: Câti sunteti chemati, iesiti.

Iar de este un al doilea diacon, zice si acesta, dintre sfintele usi:

Cei chemati, iesiti.

Apoi iarăsi diaconul, din mijlocul bisericii:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Diaconul, dintre sfintele usi:

Ca nimeni dintre cei chemati (să nu rămână).

Dacă este numai un singur diacon, ori de slujeste preotul singur, preotul zice tot dialogul:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Cei chemati, iesiti.

Câti sunteti chemati, iesiti.

Ca nimeni dintre cei chemati (să nu rămână).

Liturghia Credinciosilor

Prima ectenie pentru credinciosi

Diaconul, din mijlocul bisericii, zice:

Diaconul: Câti suntem credinciosi, iară si iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieste.

Se închide perdeaua de la sfintele usi. Strana cântă din nou:

Strana: Doamne miluieste.

Preotul citeste în taină Prima rugăciune pentru credinciosi

Diaconul: Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieste.

Rugăciunea întâi pentru credinciosi

Preotul: Multumim tie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta si acum înaintea sfântului Tău jertfelnic si a cădea la îndurările Tale, pentru păcatele noastre si pentru păcatele cele din nestiintă ale poporului. Primeste Dumnezeule, rugăciunea noastră; fă-ne să fim vrednici a-ti aduce rugăciuni, cereri si jertfe fără de sânge pentru tot poporul Tău; si ne învredniceste pe noi, pe care ne-ai pus întru această slujbă a Ta, cu puterea Duhului Tău celui Sfânt, ca fără de osândă si fără de sminteală, întru mărturia curată a cugetului nostru, să Te chemăm pe Tine în toată vremea si în tot locul si, auzindu-ne pe noi, milostiv să ne fii nouă, întru multimea bunătătii Tale.

Diaconul: Întelepciune!

Preotul: Că tie se cuvine toată slava, cinstea si închinăciunea, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

A Doua Ectenie pentru Credinciosi

Diaconul: Iară si iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieste. (acum si la urmă toa rele ectenii de cerere)

Următoarele ectenii de cerere se zic numai dacă slujeste si un diacon. Dacă preotul slujeste singur, el citeste în taină a doua Rugăciune pentru credinciosi.

Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta si pentru cei ce cu credintă, cu evlavie si cu frică de Dum nezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim noi izbăviti de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului să ne rugăm.

Dacă preotul slujeste singur el continuă de aici.

Diaconul : Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieste.

Rugăciunea a doua pentru credinciosi

Preotul: Iarăsi si de multe ori cădem la Tine si ne rugăm tie, Bunule si Iubitorule de oameni, ca privind spre rugăciunea noastră, să curătesti sufletele si trupurile noastre de toată necurătia trupului si a duhului si să ne dai nouă să stăm nevinovati si fără de osândă înaintea sfântului Tău jertfelnic. si dăruieste, Dumnezeule, si celor ce se roagă împreună cu noi spor în viată, în credintă si în întelegerea cea duhov nicească. Dă lor să-ti slujească totdeauna cu frică si cu dragoste si întru nevinovătie si fără osândă să se împărtăsească cu Sfintele Tale Taine si să se învrednicească de cereasca Ta împărătie.

Diaconul: Întelepciune.

Diaconul intră în altar prin usa dinspre miazănoapte.

Preotul: Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziti, tie slavă să înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă cântarea heruvimică până la: Ca pe împăratul...

Strana: Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim si făcătoarei de viată Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm.

Preotul citeste în taină Rugăciunea din timpul cântării heruvimice:

Rugăciunea din timpul

cântării heruvimice

Preotul: Nimeni din cei legati cu pofte si cu desfătări trupesti nu este vrednic să vină, să se apropie, sau să slujească tie, Împăratul slavei; căci a sluji tie este lucru mare si înfricosător chiar pentru puterile cele ceresti. Dar, totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negrăită si nemăsurată, fără mutare si fără schimbare Te-ai făcut om, si Arhiereu al nostru Te-ai făcut, si, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat slujba sfântă a acestei jertfe liturgice si fără sânge; că singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stăpânesti cele ceresti si cele pământesti, Care Te porti pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor si Împăratul lui Israel, Cel ce singur esti Sfânt si întru sfinti Te odihnesti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur esti bun si binevoitor, caută spre mine păcătosul si netrebnicul robul Tău, si-mi curăteste sufletul si inima de cugete viclene; si învredniceste-mă, cu puterea Sfântului Tău Duh, pe mine, cel ce sunt îmbrăcat cu harul preotiei, să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia si să jertfesc sfântul si preacuratul Tău Trup si scumpul Tău Sânge. Căci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei si mă rog tie: Să nu întorci fata Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi, ci binevoieste să-ti fie aduse darurile acestea de mine păcătosul si nevrednicul robul Tău. Că Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te împarti, Hristoase, Dumnezeul nostru, si tie slavă înăltăm, împreună si Celui fără de început al Tău Părinte si Preasfântului si bunului si de viată făcătorului Tău Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

După ce preotul a zis rugăciunea, el si diaconul zic în taină cântarea heruvimică de trei ori, făcând câte o închinăciune la fiecare sfârsit.

Cântarea heruvimică

Preotul: Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim si făcătoarei de viată Treimi întreit-sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească să o lepădăm...

Diaconul: ...Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

si de nu s-a făcut mai înainte acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face acum. Se ridică apoi perdeaua si se deschid sfintele usi. Diaconul dă cădelnita preotului, si, luând o lumânare aprinsă merge înaintea preotului care tămâiază Sfânta Masă împrejur, altarul tot si iesind prin sfintele usi, tămâiază icoanele si pe credinciosi. Preotul zice în taină Psalmul 50 până la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit.... Dacă este timp el poate zice si alte tropare de umilintă. Întorcându-se la Sfânta Masă, preotul dă cădelnita diaconului. Amândoi fac apoi două închinăciuni înaintea Sfintei Mese, zicând:

Preotul: Dumnezeule, curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste.

După aceea preotul sărută sfântul antimis, Sfânta Cruce si Sfânta Masă. Diaconul sărută numai Sfânta Masă. Mai fac apoi amândoi o închinăciune si se întorc plecându-se, dintre sfintele usi, către credinciosi. Merg după aceea la proscomidiar si închinându-se de trei ori, zic:

Dumnezeule curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste.

Diaconul: Ridică, părinte.

Preotul, luând Aerul îl pune pe umerii diaconului, zicând:

Preotul: Ridicati mâinile voastre la cele sfinte si binecuvântati pe Domnul.

El dă sfântul disc diaconului, care îl tine în dreptul fruntii. Preotul însusi ia sfântul potir. Diaconul iese înaintea preotului prin usa dinspre miazănoapte făcând Iesirea cu Cinstitele Daruri sau Vohodul. Dacă sunt doi diaconi, preotul pune mai întâi pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi cădelnita. Al doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeste numai preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna dreaptă si discul în mâna stângă.

Când sunt mai multi preoti si diaconi, cel dintâi dintre preoti, împreună cu diaconii, se pleacă către credinciosi. Apoi vin si ceilalti preoti începând de la cei cu rang mai mare, care se închină după rânduială si vin în fata proscomidiarului, având în mâna dreaptă fiecare câte o sfântă cruce, si, la nevoie, chiar cartea Dumnezeiestii Liturghii. Preotul care a făcut Proscomidia poartă copia si lingurita. si fac Vohodul, mergând unul după altul în urma preotului celui dintâi si când ajung în mijlocul bisericii, se întorc cu fata spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât si sfântul potir se iau de către întâiul dintre preoti.

Iesind deci din sfântul altar, întâiul dintre diaconi zice cu glas mare:

Iesirea cu Cinstitele Daruri

Diaconul: Pe voi pe toti, dreptmăritorilor crestini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin. (Acum si la următoarele ectenii de cerere)

Al doilea diacon, mergând înaintea primului diacon, se opreeste în fata icoanei Sfintei Fecioare. Primul dintre diaconi intra în altar si stă în dreapta, asteptându-l pe preot să intre cu Sfântul Potir. Când preotul intră în altar, al doilea diacon îl cădeste si apoi intră si el prin usa dinspre miazănoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice următoarele ectenii de cerere:

Preotul: Pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)t, să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Pe (aici se pomeneste Cârmuirea tării, după îndrumările Sfântului Sinod), să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pe toti cei din clerul bisericesc să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru înpărătia Sa.

Pe adormitii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian si Iustin, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfântului locasului acestuia si pe alti ctitori, miluitori si făcători de bine, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Pe ostasii români căzuti pe câmpurile de luptă pentru apărarea tării, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si morti să-i pomenască Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, strămosi, mosi, părinti, frati, surori si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Nu se citesc acum pomelnice.

Întâiul dintre preoti zice, făcând semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credinciosi:

Preotul: si pe voi pe toti, dreptmăritorilor crestini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cântă mai departe cântarea heruvimică de la Ca pe Împăratul... până la sfârsit.

Strana: ...Ca pe Împăratul tuturor, să primim pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Când preotii intră în altar, întâiul dintre diaconi zice către preotul care duce sfântul potir:

Diaconul: Preotia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Preotul zice către diacon:

Preotul: Diaconia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

si pune sfântul potir pe antimis si ia sfântul disc de la diacon, îl asează pe Sfânta Masă în stânga sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins.

Ca un purtător de viată si mai înfrumusetat decât raiul cu adevărat si decât toată cămara împărătească mai luminat s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Se închid sfintele usi si perdeaua lor. Preotul ia aco-perămintele de pe sfântul disc si de pe sfântul potir, le pune pe Sfânta Masă. După ce a luat Aerul de pe umerii diaconului, îl cădeste, apoi îl asează peste Cinstitele Daruri, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Luând cădelnita, preotul cădeste Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:

Preotul: Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sio nului, si să se zidească zidurile Ierusalimului.

Diaconul: Atunci vei binevoi jertfa dreptătii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tău vitei.

Preotul dă înapoi cădelnita. Plecându-si capul, zice către diacon:

Preotul: Pomeneste-mă, frate si împreună-slujitorule.

Diaconul: Preotia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa.

Apoi diaconul îsi pleacă capul si tinând orarul cu trei degete ale mâinii drepte, zice:

Diaconul: Roagă-te pentru mine, părinte.

Preotul: Duhul Sfânt să vină peste tine si puterea Celui preaînalt să te umbrească.

Diaconul: Acelasi Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vietii noastre. Pomeneste-mă, părinte.

Preotul îl binecuvântează pe diacon si zice:

Diaconul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul sărută dreapta preotului, iese prin usa dinspre miazănoapte si mergând la locul cel obisnuit, înaintea sfintelor usi, zice:

Diaconul: Să plinim rugăciunea noastră Domnului.

Strana: Doamne miluieste. (Acum si la urmă toarele ectenii de cerere)

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.

Pentru sfântă biserica aceasta si pentru cei ce cu credintă, cu evlavie si cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

După asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă, diaconul îsi urmează ectenia, în timp ce preotul zice în taină Rugăciunea punerii-înainte.

Dacă sunt mai multi preoti, Sărutul Păcii poate să înceapă în timpul acestei ectenii de cerere.

Diaconul: Ziua toată desăvârsită, sfântă, în pace si fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana: Dă Doamne. (Acum si la următoarele ectenii de cerere)

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă si iertare de păcatele si de greselile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vietii noastre în pace si întru pocăintă a o săvârsi, la Domnul să cerem.

Sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricosătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii să o pomenim.

Strana: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: tie, Doamne.

Rugăciunea punerii - înainte

Preotul: Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sfânt, Care primesti jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă pe Tine cu toată inima, primeste si rugăciunea noastră a păcătosilor si o du la sfântul Tău jertfelnic; fă-ne vrednici a-ti aduce tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru păcatele noastre si pentru cele din nestiintă ale poporului. si ne învredniceste să aflăm har înaintea Ta, ca să fie bineprimită jertfa noastră si să se sălăsluiască Duhul cel bun al harului Tău peste noi, peste aceste daruri puse înainte si peste tot poporul Tău.

Preotul: Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care esti binecuvântat, împreună cu Preasfântul si bunul si de viată făcătorul Tău Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul stă cu fata spre credinciosi si îi binecuvântează.

Sărutul păcii

Preotul: Pace tuturor.

Strana: si duhului tău.

Diaconul: Să ne iubim unii pe altii, ca într-un gând să mărturisim.

Strana: Pe Tatăl, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiintă si nedespărtită.

Preotul se închină de trei ori, zicând de fiecare dată:

Preotul: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea, Domnul este întărirea mea si scăparea mea si izbăvitorul meu.

Imnul aceasta îl poate cânta clerul din altar, corul sau un cântăret.

Preotul sărută sfântul disc, sfântul potir si marginea Sfintei Mese. Diaconul, face semnul crucii si sărută crucea de pe orarul său.

De vor sluji mai multi preoti, cel dintâi dintre preotii împreună-slujitori, după ce s-a închinat Cinstitele Daruri, trece în partea dinspre miazăzi a altarului. Al doilea preot sărută si el Cinstitele Daruri si merge la cel dintâi care zice: Hristos în mijlocul nostru! Al doilea preot răspunde: Este si va fi! Se sărută unul pe altul pe umeri si cel dintâi zice: Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. Cel de-al doilea preot trece în dreapta celui dintâi si asteaptă amândoi până ce ceilalti preoti sărută Sfintele Daruri si vin la ei să schimbe sărutul păcii.

Dacă sunt mai multi diaconi, ei nu sărută Cinstitele Daruri, ci fiecare sfânta cruce de pe orarul său si apoi unul pe altul, rostind aceleasi cuvinte si făcând întocmai ca si preotii.

Diaconul care a zis ectenia zice de la locul său cu glas tare:

Diaconul: Usile, usile, cu întelepciune să luăm aminte!

Se ridică perdeaua sfintelor usi. Preotul ridică Aerul deasupra Cinstitelor Daruri si îl clatină singur, ori cu ceilalti preoti împreună-slujitori, dacă sunt mai multi. El zice, împreună cu credinciosii, Simbolul credintei si după cuvintele si a înviat a treia zi sărută Aerul si îl asează la o parte împreună cu celelalte acoperăminte.

Simbolul credintei (Crezul)

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atottiitorul, Făcătorul cerului si al pământului, al tuturor celor văzute si nevăzute.

si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toti vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiintă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi oamenii si pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a făcut om;

si S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat si a pătimit si S-a îngropat;

si a înviat a treia zi, după Scripturi;

si S-a înăltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatălui;

si iarăsi va să vină cu slavă să judece viii si mortii, a Cărui împărătie nu va avea sfârsit.

si întru Duhul Sfânt, Domnul de viată Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică;

Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor;

Astept învierea mortilor;

si viata veacului ce va să fie. Amin.

Pregătirea pentru Sfintirea

Cinstitelor Daruri

Diaconul: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfă cu pace a o aduce.

Strana: Mila păcii, jertfa laudei.

Diaconul îsi face semnul crucii, intră în sfântul altar, ia un acoperământ si apără cu evlavie Cinstitele Daruri. Se deschid sfintele usi. Preotul, luând în mână o cruce de pe Sfânta Masă, si stând între sfintele usi, îi binecuvântează pe credinciosi zicând:

Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatăl si împăr tăsirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toti.

Strana: si cu duhul tău.

Preotul, înăltând Sfânta Cruce, zice tot cu fata spre credinciosi:

Preotul: Sus să avem inimile.

Strana: Avem către Domnul.

Preotul se întoarce către icoana Mântuitorului, se pleacă si zice:

Preotul: Să multumim Domnului.

Preotul se întoarce apoi la Sfânta Masă. Se închid sfintele usi si perdeaua.

Strana: Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintă si nedespărtită.

Rugăciunile de sfintire a Cinstitelor Daruri:

Preotul: Cu vrednicie si cu dreptate este a-ti cânta tie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lăuda, tie a-ti multumi, tie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale; căci Tu esti Dumnezeu negrăit si necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind: Tu si Unul-Născut Fiul Tău si Duhul Tău cel Sfânt. Tu din nefiintă la fiintă ne-ai adus pe noi, si căzând noi, iarăsi ne-ai ridicat si nu Te-ai depărtat, toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer si ne-ai dăruit împărătia Ta ce va să fie. Pentru toate acestea multumim tie si Unuia-Născut Fiului Tău si Duhului Tău celui Sfânt, pentru toate pe care le stim si pe care nu le stim; pentru binefacerile Tale cele arătate si cele nearătate, ce ni s-au făcut nouă. Multumim tie si pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, desi stau înaintea Ta mii de arhangheli si zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi multi si se rafimii cei cu câte sase aripi, care se înaltă zburând...

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul face cu sfânta stelută semnul crucii deasupra sfântului disc, atingând cu ea în cele patru părti ale sfântului disc, când preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cântare de biruintă cântând, strigând, glas înăltând si grăind:

Preotul sărută sfânta stelută si o pune deoparte.

Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul si pământul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Diaconul stă în dreapta preotului, apără Cinstitele Daruri cu un acoperământ. Preotul zice în taină:

Preotul: Cu aceste fericite Puteri si noi, Iubitorule de oameni, Stăpâne, strigăm si grăim: Sfânt esti si Preasfânt, Tu si Unul-Născut Fiul Tău si Duhul Tău cel Sfânt. Sfânt esti si Preasfânt si slava Ta este plină de măretie. Căci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Născut Fiul Tău L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viată vesnică. si Acesta venind si toată rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut si mai vârtos Însusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii, luând pâinea cu sfintele si preacuratele si fără prihană mâinile Sale, multumind si binecuvântând, sfintind si frângând, a dat Sfintilor Săi Ucenici si Apostoli, zicând:

Diaconul, tinând orarul cu trei degete de la mâna dreaptă, arată preotului sfântul disc, preotul, arătând cu dreapta Sfântul Agnet, zice:

Preotul: Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuă, zicând în taină:

Preotul: Asemenea si paharul după cină zicând:

Diaconul arată cu orarul sfântul potir, când preotul, arătând cu dreapta spre sfântul potir, zice:

Preotul: Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsă, spre iertarea păcatelor.

Strana: Amin.

Preotul continuă zicând în taină:

Preotul: Aducându-ne aminte, asadar, de această poruncă mântuitoare si de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta, si de cea de a doua si slăvită iarăsi venire.

Diaconul pune acoperământul deoparte si stând în fata Sfântei Mese ia sfântul disc cu mâna dreaptă, si sfântul potir cu cea stângă, cu mâna dreaptă peste cea stângă în chip de cruce, le înaltă deasupra sfântului antimis la ...tie ti-aducem..., coborându-le, face semnul crucii cu ele deasupra antimisului, în timp ce preotul zice:

Dacă nu este diacon, preotul face el cele de mai sus.

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale, tie ti-aducem de toate si pentru toate.

Strana: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, tie Îti multumim, Doamne, si ne rugăm tie, Dumnezeul nostru.

În timpul acestei cântări preotul si diaconul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând:

Clericii: Dumnezeule, curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste.

Apoi preotul ridicându-si mâinile zice troparul Ceasului al III-lea:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste nouă, celor ce ne rugăm tie.

Diaconul: Stih 1: Inimă curată zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlăuntru ale mele.

Preotul si diaconul se pleacă din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste nouă, celor ce ne rugăm tie.

Diaconul: Stih 2: Nu mă lepăda de la fata Ta si Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Preotul si diaconul se pleacă din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste nouă, celor ce ne rugăm tie.

Diaconul: Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Cuvintele diaconului care urmează nu se spun de către preot când acesta este singur. Când sunt multi preoti, numai cel dintâi sfinteste Cinstitele Daruri.

Preotul zice în taină:

Preotul: Încă aducem tie această slujbă duhov nicească si fără de sânge, si Te chemăm, Te rugăm si cu umilintă la Tine cădem: Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Diaconul îsi pleacă capul, arată cu orarul sfânta pâine si zice încet:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta pâine.

Preotul binecuvântează peste Sfântul Agnet, zicând:

Preotul: si fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău.

Diaconul: Amin.

Diaconul arată spre Sfântul Potir si zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfântul potir.

Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând:

Preotul: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău.

Diaconul: Amin.

Diaconul arată către amândouă Sfintele, si zice:

Diaconul: Binecuvântează-le, părinte, pe amândouă.

Preotul face odată semnul crucii asupra sfântului disc si asupra sfântului potir, zicând:

Preotul: Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt.

Diaconul: Amin, Amin, Amin.

Preotul si diaconul se pleacă de trei ori, până la pământ. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Pomeneste-mă, părinte, pe mine păcătosul.

Preotul: Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul apără Sfintele Taine cu acoperământul. Dacă este numai un preot, el acoperă sfântul potir cu un acoperământ mic. Apoi continuă:

Preotul: Pentru ca să fie celor ce se vor împărtăsi, spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăsirea cu Sfântul Tău Duh, spre plinirea împărătiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Încă aducem tie această slujbă duhovnicească pentru cei adormiti întru credintă: strămosi, părinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelisti, mucenici, mărturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept, care s-a săvârsit întru credintă.

Preotul si diaconul cad în genunchi privind spre dumneze iescul Trup si Sânge al Domnului. Terminându-se la strană imnul Pe Tine Te lăudăm..., preotul ridică perdeaua usilor împărătesti si tămâind Sfintele Taine zice:

Preotul: Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria:

Preotul dă cădelnita diaconului care cădeste Sfânta Masă împrejur, proscomidiarul, altarul, pe preot si pe cei din altar. Dacă preotul slujeste singur, el cădeste numai în fata Sfintei Mese. Diaconul pune cădelnita la o parte si citeste pomelnicul bisericii pentru cei adormiti. În acest timp la strană se cântă Axionul.

Axionul Născătoarei de Dumnezeu

La praznicele împărătesti, axionul poate fi altul.

Strana: Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născă toare de Dumnezeu, cea pururea feri ci tă si prea nevinovată si maica Dum nezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai mărită fără de ase mănare decât se rafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Înainte de terminarea Axionului Născătoarei de Dumnezeu se săvârseste sfintirea anafurei. Luând de la diacon vasul cu anafură, preotul îl atinge de sfântul disc si de sfântul potir, zicând în taină:

Preotul: Binecuvântată este anafura sfintilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Trebuie stiut că: anfura se taie de obicei din prescura din care s-a scos Sfântul Agnet. Dacă sunt credinciosi multi si nu ajunge numai o prescură, se poate tăia si prescura a doua, din care s-a scos părticica întru cinstea si pomenirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste două prescuri trebuie să fie întregi si mai mari decât celelalte.

Preotul continuă:

Preotul: Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergătorul si Botezătorul, pentru Sfintii măritii si întru tot lăudatii Apostoli, pentru Sfântul (N), a cărui pomenire o săvârsim, si pentru toti sfintii Tăi; cu ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. si pomeneste pe toti cei adormiti întru nădejdea învierii si a vietii celei de veci si-i odihneste pe dânsii, Dumnezeul nostru, acolo unde străluceste lumina fetei Tale.

Încă Te rugăm: Pomeneste, Doamne, pe toti episcopii ortodocsi, care drept învată cuvântul adevărului Tău, toată preotimea, cea întru Hristos diaconime si tot cinul preotesc si monahicesc.

Încă aducem tie această slujbă duhovnicească pentru toată lumea, pentru sfânta sobornicească si apostolească Biserică; pentru cei ce în curătie si în viată cinstită vietuiesc, pentru (aici se pomeneste cârmuirea tării, după îndrumările Sfântului Sinod). Dă lor, Doamne, pasnică ocârmuire, ca si noi, întru linistea lor, viată pasnică si netulburată să trăim, în toată cucernicia si curătia.

Dacă este timp, preotul citeste încet pomelnicele viilor si mortilor. Pentru cei vii zice:

Pentru mântuirea si iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu (N).

Iar pentru cei morti zice:

Pentru iertarea păcatelor si odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu (N), în loc luminat, de unde a fugit toată durerea, întristarea si suspinarea; odihneste-i, Dumnezeul nostru, si-i sălăsluieste pe dânsii unde străluceste lumina fetei Tale.

Acum preotul si diaconul se spală pe mâini. După terminarea axionului Născătoarei de Dumnezeu, preotul spune cu glas tare:

Preotul: Întâi pomeneste, Doamne, pe Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)t, pe care-l dăruieste sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile, drept învătând cuvântul adevărului Tău.

Strana: Pe toti si pe toate.

Diaconul pomeneste încet la proscomidiar pomelnicul bi sericii pentru cei vii. Preotul se roagă în taină:

Preotul: Adu-ti aminte, Doamne, de orasul (sau: de satul, sau: de sfânt locasul) acesta, în care vietuim si de toate orasele si satele si de cei ce cu credintă vietuiesc într-însele. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiti si de mântuirea lor. Adu-ti aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri si fac bine în sfintele Tale biserici, si îsi aduc aminte de cei săraci; si trimite peste noi toti milele Tale.

Cu glas tare preotul spune următorul ecfonis:

Preotul: si ne dă nouă, cu o gură si cu o inimă, a slăvi si a cânta preacinstitul si de mare cuviintă numele Tău, al Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul înconjoară Sfânta Masă spre coltul din stânga plecându-si capul si preotul îl binecuvântează. Apoi diaconul iese prin usa dinspre miazănoapte, mergând în mijlocul bisericii pentru rostirea ecteniei.

Strana: Amin.

Preotul, stând în dreptul sfintelor usi se întoarce către cre dinciosi si, binecuvântându-i cu mâna, zice ecfonisul:

Preotul: si să fie milele marelui Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti.

Strana: si cu duhul tău.

Se lasă perdeaua.

Ectenia de dinaintea Rugăciunii Domnesti

Diaconul: Pe toti sfintii pomenindu-i, iară si iară cu pace, Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus si s-au sfintit, Domnului să ne rugăm.

Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri si duhov nicescul Său jertfelnic, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, să ne trimită nouă dumneze iescul har si darul Sfântului Duh, să ne rugăm.

Pentru ca să fim izbăviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului să ne rugăm.

În timp ce diaconul îsi urmează ectenia, preotul zice în taină rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domnesti:

Diaconul: Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste pe noi Dumnezeule cu harul Tău.

Ziua toată desăvârsită, sfântă, în pace si fără de păcat, la Domnul să cerem.

Strana: Dă, Doamne.

Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptător al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul să cerem.

Milă si iertare de păcatele si de greselile noastre, la Domnul să cerem.

Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul să cerem.

Cealaltă vreme a vietii noastre în pace întru pocăintă a o săvârsi, la Domnul să cerem.

Sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricosătoarea judecată a lui Hristos, să cerem.

Unirea credintei si împărtăsirea Sfântului Duh cerând, pe noi însine si unii pe altii si toată viata noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Strana: tie, Doamne.

Rugăciunea de dinaintea Rugăciunii Domnesti

Preotul: tie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Îti încredintăm toată viata si nădejdea noastră si cerem si ne rugăm si cu umilintă cădem înaintea Ta: Învredniceste-ne să ne împărtăsim cu cuget curat, cu cerestile si înfricosătoarele Tale Taine ale acestor sfinte si duhovnicesti mese, spre lăsarea păcatelor, spre iertarea greselilor spre împărtăsirea cu Sfântul Duh, spre mostenirea împărătiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Tine, iar nu spre judecată, sau spre osândă.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul:

Preotul: si ne învredniceste pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, si a zice:

Cel mai mare sau strana zice rar si deslusit (dacă nu o cântă credinciosii) rugăciunea:

Rugăciunea Domnească

În timpul rugăciunii, diaconul îsi pune orarul crucis peste piept.

Toti: Tatăl nostru, Care esti în ceruri, sfintească-se numele Tău, vie împărătia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer asa si pe pământ; pâinea noastră cea spre fiintă dă-ne-o nouă astăzi, si ne iartă nouă greselile noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveste de cel rău.

Preotul zice ecfonisul:

Preotul: Că a Ta este împărătia si puterea si slava, a Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Ridicând putin perdeaua, preotul zice:

Preotul: Pace tuturor.

Strana: si duhului tău.

Diaconul: Capetele voastre, Domnului să le plecati.

Strana: tie, Doamne.

Preotul zice în taină rugăciunea de după Rugăciunea Domnească:

Preotul: Multumim tie, Împărate nevăzut, Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată si cu multimea milei Tale din nefiintă la fiintă toate le-ai adus. Însuti, Stăpâne, caută din cer spre cei ce si-au plecat tie capetele lor; că nu le-au plecat trupului si sângelui, ci tie, înfricosătorului Dumnezeu. Tu deci, Stăpâne, cele puse înainte nouă tuturor, spre bine le întocmeste, după trebuinta deosebită a fiecăruia: cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat si prin aer împreună călătoreste, pe cei bolnavi îi tămăduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre.

Preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cu harul si cu îndurările si cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care esti binecuvântat, împreună cu Preasfântul si bunul si de viată făcătorul Tău Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul se roagă în taină:

Preotul: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locasul Tău si de pe scaunul slavei împărătiei Tale si vino ca să ne sfintesti pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl sezi si aici în chip nevăzut, împreună cu noi esti. si ne învredniceste, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da nouă Preacuratul Tău Trup si Scumpul Tău Sânge si prin noi la tot poporul.

Preotul si diaconul se închină de trei ori, zicând în taină de fiecare dată:

Clericii: Dumnezeule, curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste.

Diaconul sau, dacă nu este diacon, preotul zice cu glas tare:

Diaconul: Să luăm aminte...

Preotul, luând Sfântul Trup cu amândouă mâinile, Îl înaltă în semnul Sfintei Cruci, deasupra sfântului disc, zicând :

Preotul: ...Sfintele, sfintilor.

Strana: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

Sfânta Împărtăsanie

Această cântare se schimbă în functie de zilele săptămânii si se pot zice acum si alte cântări.

Strana: Lăudati-l pe Domnul din ceruri; lăudati-L pe El întru cele înalte. Aliluia, aliluia, aliluia!

Diaconul intră în sfântul altar si stă în dreapta preotului care ia Sfântul Trup în mâini. Diaconul zice:

Diaconul: Sfărâmă, părinte, Sfântul Trup.

Preotul sfărâmă Sfântul Trup în patru părti, cu luare-aminte si cu evlavie, zicând:

Preotul: Se sfărâmă si se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă si nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea si niciodată nu se sfârseste, ci pe cei ce se împărtăsesc îi sfinteste.

Asează cele patru părti pe sfântul disc în semnul crucii astfel:

Diaconul arată cu orarul sfântul potir, zicând:

Diaconul: Plineste, părinte, sfântul potir.

Preotul ia părticica, însemnată cu IS, face cu dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir, si zice:

Preotul: Plinirea potirului credintei Sfântului Duh.

Pune părticica în sfântul potir. Apoi îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc.

Diaconul: Amin.

Diaconul ia căldura si zice:

Diaconul: Binecuvântează, părinte, căldura.

Preotul binecuvântează căldura, zicând:

Preotul: Binecuvântată este căldura sfintilor Tăi, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul, sau dacă nu este diacon, preotul zice:

Diaconul: Amin

Diaconul toarnă apoi în chipul Sfintei Cruci atât cât chibzuieste că ajunge să încălzescă Sfintele, zicând:

Diaconul: Căldura credintei plină de Duhul Sfânt. Amin.

Preotul împarte cu copia părticica HS în tot atâtea părticele câti clerici împreună-slujitori sunt. El le pune pe partea de jos a sfântului disc. Cei prezenti fac trei închinăciuni si cer apoi iertare unul de la altul. Apoi preotul zice:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul trecând prin partea de răsărit a Sfintei Mese, vine la stânga preotului. tinând palmele întinse crucis, dreapta peste stânga, zice:

Diaconul: Dă-mi mie, părinte, Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Preotul, având buretele între degetele de la mâna stângă, ia una din bucătile din părticica HS si tinând-o deasupra buretelui, o dă diaconului, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dă tie diaconului (N), spre iertarea păcatelor tale si spre viata de veci.

Diaconul, primind părticica din Sfântul Trup în palma dreaptă, răspunde:

Diaconul: Amin. Hristos în mujlocul nostru.

Preotul: Este si va fi.

Diaconul sărută dreapta preotului si se duce în partea de răsărit a Sfintei Mese si plecându-si capul asteaptă să ia si preotul părticica din Sfântul Trup. Preotul pune buretele sub degetul mijlociu al mâinii drepte, între arătător si inelar, iar cu stânga ridică părticica sa si o pune în palma dreaptă, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se dă mie preotului (N), spre iertarea păcatelor mele si spre viata de veci.

Îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc si asezând palma stânga sub mâna dreaptă, se pleacă înaintea Sfintei Mese si împreună cu diaconul zic în taină rugăciunile dinaintea împărtăsirii:

Rugăciunile dinaintea Împărtăsaniei

Cred, Doamne, si mărturisesc că Tu esti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiesti pe cei păcătosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că Acesta este însusi Preacurat Trupul Tău si Acesta este însusi Scump Sângele Tău. Deci mă rog tie: Miluieste-mă si-mi iartă greselile mele cele de voie si cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru stiintă si întru nestiintă. si mă învredniceste, fără osândă, să mă împărtăsesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor si spre viata de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtas mă primeste, că nu voi spune vrăjmasilor Tăi, Taina Ta, nici sărutare Îti voi da ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig tie: Pomeneste-mă, Doamne, în împărătia Ta.

Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăsirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului si a trupului.

Preotul si diaconul se împărtăsesc, cu părticelele pe care le tin în mâini, cu frică si cu toată evlavia, stergându-si după aceea mâna cu buretele deasupra sfântului antimis.

Preotul, luând cu amândouă mâinile si cu un acoperământ sfântul potir, se împărtăseste de trei ori dintr-însul, zicând:

Preotul: Mă împărtăsesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor mele si spre viata de veci. Amin.

Apoi îsi sterge preotul buzele sale si sfântul potir cu aco perământul si zice:

Preotul: Iată S-a atins de buzele mele si va sterge fărădelegile mele si de păcatele mele mă va curăti.

Încă tinând sfântul potir cu un acoperământ, cheamă pe diacon, zicând:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul vine, se închină si zice:

Diacon: Iată vin la nemuritorul Împărat.

Diaconul ia cu stânga coltul liber al acoperământului si îl asează sub bărbie, iar cu dreapta apucă de marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni preotului lucrarea, iar preotul îl împărtăseste de trei ori, zicând:

Preotul: Se împărtăseste robul lui Dumnezeu, diaconul (N), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântui to rului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor sale si spre viata de veci.

si diaconul zice:

Diaconul: Amin.

După ce s-a împărtăsit diaconul, preotul zice:

Preotul: Iată s-a atins de buzele tale si va sterge fărădelegile tale si de păcatele tale te va curăti.

Diaconul îsi sterge apoi buzele si sfântul potir cu aco perământul.

(Tipicul american) Când sunt mai multi credinciosi pregătiti să se împărtăsească, sfărâmă cu grijă cele două sfinte părti NI si KA în sfântul potir. Părticica Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, a sfintilor, a viilor si a mortilor nu se pun în potir ci se lasă pe sfântul disc, până ce se vor cumineca toti credinciosii. Când diaconul pune părticelele NI si KA în potir, zice:

(Tipicul românesc) Punând întâi părticelele NI si KA una după alta în sfântul potir, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul), zice:

Diaconul: Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, si sfântă Învierea Ta o lăudăm si o slăvim; că Tu esti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu stim, numele Tău numim. Veniti toti credinciosii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir părticica Născătoarei de Dumnezeu, diaconul (dacă nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum si te bucură, Sioane, iar tu, Curată, Născătoare de Dumnezeu, veseleste-te întru Învierea Celui născut al tău.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir, părticelele pentru cele nouă cete ale sfintilor, diaconul (sau dacă nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, Întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăsim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărătiei Tale.

(Tipicul românesc) Diaconul sau preotul trage după aceea usor cu buretele miridele pentru vii si pentru morti, si le pune în sfântul potir, zicând:

Diaconul: Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfintilor Tăi.

Diaconul sau preotii, stergând apoi bine sfântul disc si sfântul antimis, ia părticelele rămase si le pune în sfântul potir pe care după aceea îl acoperă. Pune apoi pe sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta stelută, iar peste ea acoperământul. După aceea, preotul citeste în taină rugăciunea de multumire.

* Adesea, predica se tine acum.

Rugăciunea de multumire

Preotul: Multumim tie, Stăpâne, Iubitorule de oa meni, Dătătorule de bine al sufletelor noastre, că si în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cerestile si nemuritoarele Tale Taine. Îndreptează calea noastră, întăreste-ne pe noi, pe toti, întru frica Ta; păzeste viata noas tră, întăreste pasii nostri, pentru rugă ciunile si mijlocirile măritei Născătoarei de Dum nezeu si pururea Fecioarei Maria si pentru ale tuturor sfintilor Tăi.

Preotul si diaconul îsi spală mâinile. Când se termină pre dica, se ridică perdeaua si se deschid sfintele usi, iar diaconul, închinându-se o dată, primeste sfântul potir de la preot si, stând între sfintele usi, înaltă potirul si zice:

Diaconul: Cu frică de Dumnezeu, cu credintă si cu dragoste să vă apropiati.

Strana: Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si s-a arătat nouă!

În Săptămâna Luminată strana cântă: Hristos a înviat... (o dată).

Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul dă sfântul potir preotului. Credinciosii se apropie, unul câte unul, să se împărtăsească cu Sfintele Daruri. Preotul, stând cu fata către ei si tinând în mâini sfântul potir, zice rugăciunile dinaintea împărtăsaniei:

Preotul: Cred, Doamne, si mărturisesc..., Cinei Tale celei de taină..., Nu spre judecată sau spre osândă...,

Credinciosii vin unul după altul cu umilintă si cu frică, închinându-se si tinând mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecăruia:

Preotul: Se împărtăseste robul lui Dumnezeu (N) cu Cinstitul si Sfântul Trup si Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor lui si spre viata de veci.

În timpul împărtăsirii credinciosilor, strana cântă: Trupul lui Hristos primiti..., Cinei Tale celei de taină... sau alte cântări.

Strana: Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fără de moarte gustati. Aliluia, aliluia, aliuluia!

Cei împărtăsiti îsi sterg buzele cu sfântul acoperământ si sărută sfântul potir închinându-se.

La încheierea împărtăsirii credinciosilor, preotul, tinând cu amândouă mâinile sfântul potir (sau, de nu este nimeni de împărtăsit, luându-l de la diacon) îi binecuvântează pe cre dinciosi cu sfântul potir si zice

Preotul: Mântuieste, Dumnezeule, poporul Tău si binecuvântează mostenirea Ta.

Strana: Am văzut lumina cea adevărată, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea adevărată, nedespărtitei Treimi închi nându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.

De la Pasti până la Înăltare: Hristos a înviat... (o dată)

De la Înăltare până la Rusalii: Înăltatu-Te-ai întru mărire...

În timpul cântării, preotul pune sfântul potir pe sfântul antimis si diaconul pune în sfântul potir celelalte părticele de pe sfântul disc.

Preotul tămâiază Sfintele Daruri de trei ori, zicând:

Preootul: Înaltă-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pământul slava Ta.

Preotul dă cădelnita diaconului, care le ridică deasupra capului si, trecând prin fata Sfintei Mese, se întoarce spre credinciosi arătându-le sfântul disc, apoi îl duce la proscomidiar si-l pune acolo.

Preotul se închină de trei ori în fata Sfintei Mese si zice în taină:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Dacă nu este diacon, preotul se închină de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia sfântul disc cu mâna stângă si sfântul potir cu mâna dreaptă si tinând sfântul potir deasupra sfântului disc, zice în taină: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Sfârsindu-se de cântat la strană: Am văzut Lumina cea adevărată..., preotul se întoarce către credinciosi, zicând cu glas mare:

Preotul: ...totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta; că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtăsim cu sfintele, dumnezeiestile, nemuritoarele, preacuratele si de viată făcătoarele Tale Taine. Întăreste-ne pe noi întru sfintenia Ta, toată ziua să ne învătăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

În timpul acestei cântări, preotul merge la proscomidiar si pune sfântul potir acolo (iar dacă nu este diacon, duce si sfântul disc). Preotul cădeste Sfintele de trei ori, nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în fata sfintelor usi si zice ectenia (dacă nu este diacon, următoarea ectenie se zice de către preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masă si strânge sfântul antimis, începând cu partea de răsărit si continuând cu cea de apus, cea de miazăzi si în urmă cea de miazănoapte.

Ectenia de multumire

Diaconul: Drepti, primind dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viată făcătoarele, înfricosătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să multumim Domnului.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Apără, mântuieste, miluieste si ne păzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Ziua toată desăvârsită, sfântă, în pace si fără de păcat cerând, pe noi însine si unii pe altii si toată viata noastră, lui Hristos Dumnezeu, să o dăm.

Strana: tie, Doamne.

Diaconul merge înaintea icoanei Mântuitorului si asteaptă acolo cu capul plecat, până la sfârsitul rugăciunii amvonului.

Preotul face cruce peste sfântul antimis cu Sfânta Evanghelie, zicând ecfonisul:

Preotul: Că Tu esti sfintirea noastră si tie slavă înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Asează Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masă, asa cum era la începutul Sfintei Liturghii.

Strana: Amin.

Preotul, având capul acoperit si privind spre credinciosi zice:

Preotul: Cu pace să iesim.

Strana: Întru numele Domnului.

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, luându-si Liturghierul, iese prin sfintele usi, merge în mijlocul bisericii, face o închinăciune către altar si zice rugăciunea amvonului.

Rugăciunea amvonului

Preotul: Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, si sfintesti pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuieste poporul Tău si binecuvântează mostenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe acestia îi preamăreste cu dumnezeiască puterea Ta; si nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruieste, bisericilor Tale, preotilor, (aici se pomeneste Cârmuirea tării, după îndrumările Sfântului Sinod) si la tot poporul Tău. Că toată darea cea bună si tot darul desăvârsit de sus este, pogorând de la Tine, Părintele luminilor, si tie slavă si multumire si închinăciune înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Dacă credinciosii aduc daruri întru cinstirea si pomenirea Sfântului sau pentru sărbătoare (colivi, brânză si ouă, struguri, pârgă de poame, ori alte roade), se cântă la strană troparele si condacul sărbătorii.

Strana: (Cântarea cuvenită)

Preotul tămâind zice:

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, stând lângă daruri, zice cu glas mare rugăciunea potrivită cu felul de daruri (rugăciunile de acest fel se găsesc mai departe în Liturghier).

Preotul: (Zice rugăciunea potrivită din Liturghier)

Strana: Amin.

Strana cântă:

Strana: Fie numele Domnului binecuvântat... (de 3 ori)

În Săptămâna Luminată... Hristos a înviat... (de trei ori)

Strana continuă cu Psalmul 33 (de trei ori):

Strana: Bine voi cuvânta pe Domnul...

Preotul se pleacă spre credinciosi, în dreapta si în stânga, si intră prin sfintele usi. Diaconul intră prin usa dinspre miazănoapte. Merg către proscomidiar unde îsi descoperă si îsi pleacă capetele amândoi. Preotul zice următoarea rugăciune:

Preotul: Plinirea Legii si a proorocilor Tu însuti fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată rânduiala părintească, umple de bucurie si de veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, din sfintele usi, zice:

Diaconul: Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul îsi descoperă capul, se întoarce la proscomidiar si consumă ce a rămas din Sfintele Taine. El curătă sfântul potir cu vin si apă. Apoi îl sterge cu un stergar anume pregătit si pune sfântul potir cu celelalte obiecte liturgice.

Preotul, acoperindu-si capul, binecuvântează pe credinciosi dintre sfintele usi:

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi toti cu al Său har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Otpustul

Preotul se pleacă către icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Slavă tie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă tie.

Strana: Slavă. Tatălui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Întru numele Domnului, părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morti...; iar de nu va fi duminică zice: Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfintilor, măritilor si întru tot lăudatilor Apostoli, ale Sfântului (N) (al cărui hram îl poartă biserica), ale celui între sfinti Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârsim, ale Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Părinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor, să ne miluiască si să ne mântuiască pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce cu fata spre icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Pentru rugăciunile sfintilor părintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce în altar si închide sfintele usi si perdeaua. Iesind prin usa diaconului, el (sau altcineva anume rânduit) împarte anafura credinciosilor. Când se termină aceasta, se întoarce în altar si, dacă nu este diacon, el însusi consumă Sfintele Taine. Preotul si diaconul îsi scot vesmintele si zic rugăciunile de multumire.

RugĂciunile

Înainte de ÎmpĂrtĂsIRE

Rugăciunea întâi

a Sfântului Vasile cel Mare

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce esti izvorul vietii si al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută si nevăzută, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel ce esti împreună-vesnic cu Dânsul si împreună fără de început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup si Te-ai răstignit, si Te-ai jertfit pentru noi cei nemultumitori si nerecunoscători si cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuti Împărate, Cel ce esti fără de moarte, primeste si pocăinta mea, a păcătosului, si pleacă urechea Ta către mine si ascultă graiurile mele, că am gresit, Doamne; gresit-am la cer si înaintea Ta si nu sunt vrednic a căuta spre înăltimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învătăturile Tale si neascultând poruncile Tale. Ci tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung-răbdător si mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele, în tot chipul asteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: "Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă si să fie viu". Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voiesti pierderea oamenilor, "ci vrei ca toti să se mântuiască si la cunostinta adevărului să vină". Pentru aceasta si eu, desi sunt nevrednic cerului si pământului si acestei vieti trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului si m-am făcut rob dezmierdărilor si am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura si zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul, ci nădăjduind în milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primeste-mă deci si pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata si ca pe tâlharul, ca pe vamesul si ca pe fiul cel pierdut, si ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii si tămăduiesti neputintele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniti si împovărati si le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăintă pe cei drepti, ci pe cei păcătosi, si mă curăteste de toată necurătia trupului si a sufletului. Învată-mă să săvârsesc sfintenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisirea cugetului meu primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup si Sânge, si să Te am pe Tine locuind si petrecând întru mine împreună cu Tatăl si cu Sfântul Duh. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtăsirea preacuratelor si de viată făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul si cu trupul, împărtăsindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtăsirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viata de veci si răspuns bineprimit la înfricosătorul Tău scaun de judecată, ca si eu, dimpreună cu toti alesii Tăi, să fiu părtas bunătătilor Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care esti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua

a Sfântului Ioan Gură de Aur

Doamne, Dumnezeul meu, stiu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu si surpat si nu afli în mine loc potrivit ca să-ti pleci capul. Ci, precum din înăltime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te si acum spre smerenia mea. si precum ai binevoit a Te culca în pesteră si în ieslea necuvântătoarelor, asa binevoieste a intra si în ieslea necuvântătorului meu suflet si în întinatul meu trup. si precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra si a cina împreună cu păcătosii în casa lui Simon cel lepros, asa binevoieste a intra în casa smeritului, leprosului si păcătosului meu suflet. si precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit si s-a atins de Tine, asa Te milostiveste si de mine păcătosul, care vin să mă ating de Tine. si precum nu Te-ai scârbit de întinata si necurata ei gură, ce Te-a sărutat, asa nu Te scârbi nici de întinata si mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate si pângărite si de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele preasfântului Tău Trup si al scumpului Tău Sânge, spre sfintire si spre luminare, spre însănătosirea smeritului meu suflet si trup, spre usurarea greutătii greselilor mele celor multe, spre pază de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea si mutarea răului si vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har si spre dobândirea împărătiei Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezându-mă în bunătatea Ta cea nespusă si ca nu cumva rămânând departe prea multă vreme de împărtăsirea Ta, să fiu prins de lupul cel întelegător. Pentru aceasta mă rog tie, Cel ce singur esti sfânt, Stăpâne: Sfinteste-mi sufletul si trupul, mintea si inima, rărunchii si măruntaiele; înnoieste-mă tot si înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele si sfintenia Ta fă-o nestearsă de la mine. si-mi fii mie ajutător si folositor, îndreptând în pace viata mea si învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfintii Tăi, pentru rugăciunile si mijlocirile Preacuratei Maicii Tale si ale slujitorilor Tăi celor fără de trup, ale preacuratelor puteri, si pentru ale tuturor sfintilor, care din veac au bineplăcut tie. Amin.

Rugăciunea a treia

a Sfântului Simeon Metafrastul

Doamne, Cel ce singur esti curat si fără stricăciune, Care pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele si feciorestile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire, cu venirea Dumnezeiescului Duh si cu bunăvoirea Tatălui Celui de-a pururea vesnic, Hristoase Iisuse, întelepciunea lui Dumnezeu, pacea si puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viată făcătoare si mântuitoare: crucea, piroanele, sulita, moartea, omoară-mi patimile cele trupesti, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărătia iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene prin gânduri bune si risipeste duhurile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi si de viată purtătoare ai ridicat pe strămosul cel căzut, ridică-mă si pe mine cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte chipuri de pocăintă. Cel ce cu preaslăvită înăltarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat si L-ai cinstit cu sederea de-a dreapta Tatălui, învredniceste-mă prin împărtăsirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea de-a dreapta a celor mântuiti. Cel ce prin pogorârea Mângâ ietorului Duh ai făcut vase de cinste pe sfintii Tăi ucenici, arată-mă si pe mine a fi locas al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăsi să judeci toată lumea întru dreptate, binevoieste să Te întâmpin si eu pe nori, pe Tine, Judecătorul si Făcătorul meu, împreună cu toti sfintii Tăi, ca neîncetat să Te slăvesc si să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început si cu Preasfântul si bunul si de viată făcătorul Tău Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra

a Sfântului Simeon Metafrastul

Precum voi sta înaintea înfricosătorului si nefătarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare si dând răspuns de relele ce am făcut, asa si astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, înaintea Ta si înaintea înfricosătorilor si sfintilor Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele si fărădelegile, dându-le pe fată si vădindu-le. Ci vezi, Doamne, smerenia mea si-mi iartă toate păcatele mele; vezi, că s-au înmultit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârsit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată si cu faptele am făcut desfrânare si preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă desartă, înfierbântare la râs, betie, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avutie, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de rusine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simtirile si toate mădularele mi le-am întinat si le-am stricat si de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălas diavolului. si stiu, Doamne, că fărădelegile mele au covârsit capul meu, dar multimea îndurărilor Tale este neasemănată, si mila bunătătii Tale cea fără de răutate este nespusă si nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta, preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele Tale spre mine păcătosul; arată-mi puterea bunătătii Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate si mă primeste pe mine păcătosul, cel ce mă întorc; primeste-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul si pe desfrânata. Primeste-mă pe mine cel ce peste măsură ti-am gresit si cu cuvântul si cu lucrul si cu pofta cea fără de cale si cu gândul cel dobitocesc. si precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, asa mă primeste si pe mine, păcătosul; că mult am gresit si m-am spurcat si am scârbit Duhul Tău cel Sfânt si am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul si cu gândul, noaptea si ziua, pe fată si într-ascuns, cu voie si fără de voie. si stiu că vei pune înaintea mea păcatele mele în acelasi chip în care le-am făcut si mă vei întreba de cele ce cu stiintă, fără de iertare, am gresit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine si nici cu urgia Ta sa mă pedepsesti. Miluieste-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci si zidirea Ta sunt. Că Tu, Doamne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. tie Unuia am gresit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului si nu sunt vrednic, nici în stare a căuta si a privi înăltimea cerului, din pricina multimii păcatelor mele, celor fără de număr; că toate lucrurile rele si închipuirile si mestesugirile diavolesti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările si alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să intre în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, si înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine nădăjduiesc. De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruieste iubirea Ta de oameni multimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor si după îndurările si milele Tale slăbeste, lasă, iartă toate câte am gresit tie; că s-a umplut de multe rele sufletul meu si nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluieste-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, si să nu-mi răsplătesti mie după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijineste-mă, izbăveste sufletul meu de relele ce au crescut într-însul si de agonisirile lui cele cumplite. Miluieste-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmultit păcatul să prisosească harul Tău, si să Te laud si să Te slăvesc în toate zilele vietii mele. Că Tu esti Dumnezeul celor ce se pocăiesc si Mântuitorul celor ce gresesc si tie slavă înăltăm, împreună si Părintelui Tău Celui fără de început si Preasfântului si bunului si de viată făcătorului Tău Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincea

a Sfântului Ioan Damaschin

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oamenilor, ca un bun si iubitor de oameni, treci cu vederea toate greselile mele cele cu stiintă si cu nestiintă, si mă învredniceste să mă împărtăsesc, fără de osândă, cu dumnezeiestile, preaslăvitele, preacuratele si de viată făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curătire si sfintire si spre dobândirea vietii si împărătiei ce va să fie, spre zid si ajutor, spre izgonirea celor potrivnici si spre pierderea greselilor mele celor multe; că Tu esti Dumnezeul milei si al îndurărilor si al iubirii de oameni si tie slavă înăltăm, împreună si Tatălui si Duhului Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a sasea

a Sfântului Vasile cel Mare

stiu, Doamne, că mă împărtăsesc cu nevrednicie cu preacuratul Tău Trup si scump Sângele Tău, si vinovat sunt, si osândă mie însumi mănânc si beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul si Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: "Cel ce mănâncă Trupul Meu si bea Sângele Meu întru Mine rămâne si Eu întru dânsul". Deci, milostiveste-Te, Doamne, si nu mă pedepsi pe mine păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. si să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire si curătire, spre luminare si pază, spre mântuirea si sfintirea sufletului si a trupului; spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei celei rele si a lucrării diavolesti, care se lucrează cu gândul întru mădularele mele; spre îndrăznirea si dragostea cea către Tine, spre îndreptarea si întărirea vietii, spre înmultirea faptei celei bune si a desăvârsirii, spre plinirea poruncilor si spre împărtăsirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viata de veci si spre răspuns bine primit la înfricosătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.

Rugăciunea a saptea

a Sfântului Simeon Noul Teolog

Din buze spurcate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primeste-mi rugăciunea, Hristoase al meu, si neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obisnuintele, nici nerusinarea, dă-mi mie a grăi cu îndrăzneală cele ce voiesc, Hristoase al meu, si mai vârtos mă si învată ce mi se cuvine a face si a grăi. Gresit-am mai mult decât desfrânata, care aflând unde sălăsluiesti, cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos si Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să tin si să sărut picioarele Tale si cu izvor de lacrimi, ca si cu niste mir de mult pret, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curăteste-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greselile si îmi dă îndreptare. stii multimea răutătilor mele, stii si bubele mele si rănile mele le vezi, dar si credinta mi-o stii, vointa mi-o vezi si suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul si Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârsite de mine le-au cunoscut ochii Tăi si în cartea Ta se află scrise si cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtă este si toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate; încât cu inima curată, cu gândul înfricosat si cu sufletul smerit să mă împărtăsesc cu Tainele Tale cele preacurate si preasfinte, cu care se îndumnezeieste si se face viu tot cel ce mănâncă si bea din ele cu inimă curată; că Tu ai zis, Stăpânul meu: "Cel ce mănâncă Trupul Meu si bea Sângele Meu întru Mine rămâne si Eu întru dânsul". Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului si Dumnezeului meu, că cel ce se împărtăseste cu Darurile cele dumnezeiesti si îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce esti din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viată, suflarea mea, viata mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi si cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de greselile mele si să mă împărtăsesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viată si fără de prihană, ca să rămâi precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu viclesug înselătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău, si înselându-mă să mă depărteze si de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta si cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut si pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, asa mă primeste si pe mine, desfrânatul si spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. stiu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a gresit tie, nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar si aceasta stiu, că mărimea greselilor mele si multimea păcatelor mele nu covârsesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înaltă; ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curătesti si îi luminezi si cu lumina îi unesti, părtasi Dumnezeirii Tale făcându-i fără pizmuire; si lucru străin de gândurile îngeresti si omenesti vorbesti cu ei, de multe ori, ca si cu niste prieteni ai Tăi adevărati. Acestea mă fac îndrăznet, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, si punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri fată de noi, bucurându-mă si cutremurându-mă, cu focul mă împărtăsesc, iarbă uscată fiind eu, si - străină minune! - mă răcoresc nears, ca rugul de demult care aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând multumitor si cu multumitoare inimă, cu multumitoare mădulare ale sufletului si ale trupului meu mă închin si Te măresc si Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat esti binecuvântat, acum si în veci. Amin.

Rugăciunea a opta

a Sfântului Ioan Gură de Aur

Dumnezeule, slăbeste, lasă, iartă-mi toate greselile câte ti-am gresit tie, sau cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu stiintă sau cu nestiintă, toate mi le iartă ca un bun si de oameni iubitor. si pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor Puteri si ale tuturor sfintilor care ti-au bineplăcut tie din veac, binevoieste ca fără de osândă să primesc sfântul si preacuratul Tău Trup si scumpul Tău Sânge spre tămăduirea sufletului si a trupului si spre curătirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărătia si puterea si slava, a Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua

a Sfântului Ioan Gură de Aur

Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiesti întru mine, îndrăznind mă apropii. Porunceste-mi si voi deschide usile pe care Tu Însuti le-ai zidit si intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră si luminează cugetul meu cel întunecat. si cred că aceasta vei face; că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vamesul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cunoscut împărătia Ta, nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel, care s-a pocăit, nu l-ai lăsat cum era; ci pe toti care au venit la Tine cu pocăintă i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur esti binecuvântat, totdeauna, acum si în vecii nesfârsiti. Amin.

Rugăciunea a zecea

a Sfântului Ioan Gură de Aur

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbeste, lasă, milostiveste-Te si-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului si nevrednicului robului Tău căderile în păcat, smintelile si greselile mele toate câte am păcătuit fată de Tine, din tineretile mele până în ziua si ceasul de acum, fie cu stiintă, fie din nestiintă, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile si cu toate simturile mele. si, pentru rugăciunile Celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei si pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată si ocrotitoare si izbăvitoare a mea, învredniceste-mă fără de osândă să mă împărtăsesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viată făcătoarele si înfricosătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor si spre viata de veci, spre sfintire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare si spre sănătatea sufletului si a trupului si spre stergerea si pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor si a deprinderilor mele celor rele, si a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene si întunecate. Că a Ta este împărătia si puterea, slava, cinstea si închinăciunea, împreună cu Tatăl si cu Duhul Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a unsprezecea

a Sfântului Ioan Damaschin

Înaintea usilor casei Tale stau si de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vamesul si ai miluit pe cananeanca si ai deschis tâlharului usile raiului, deschide-mi si mie îndurările iubirii Tale de oameni si mă primeste pe mine cel ce vin să mă ating de Tine, ca pe desfrânata si ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primeste ca si pe dânsele si-mi luminează simtirile cele sufletesti, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile Celei ce fără de sământă Te-a născut pe Tine, si ale puterilor ceresti, că binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a douăsprezecea

a Sfântului Ioan Gură de Aur

Cred, Doamne, si mărturisesc că Tu esti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiesti pe cei păcătosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însusi preacurat Trupul Tău si acesta este însusi scump Sângele Tău. Deci, mă rog tie: Miluieste-mă si-mi iartă greselile mele cele de voie si cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu stiintă si cu nestiintă. si mă învredniceste fără de osândă, să mă împărtăsesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor si spre viata de veci. Amin.

RugĂciunile de multumire dupĂ

dumnezeiasca ÎmpĂrtĂsire

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Multumesc tie, Doamne Dumnezeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine păcătosul, ci părtas a fi Sfintelor Tale Taine m-ai învrednicit. Multumesc tie că pe mine, nevrednicul, a mă împărtăsi cu preacuratele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai înviat si ai dăruit nouă aceste înfricosătoare si de viată făcătoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, dă să-mi fie si mie acestea spre tămăduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufletestilor mele puteri, spre credintă neînfruntată, spre dragoste nefătarnică, spre desăvârsirea întelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har si spre dobândirea împărătiei Tale. Ca întru sfintenia Ta cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea si să nu mai viez mie, ci tie, Stăpânului si Binefăcătorului nostru. si asa, iesind dintru această viată întru nădejdea vietii celei vesnice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîncetat al celor ce Te laudă si dulceata cea fără de sfârsit a celor ce văd frumusetea cea nespusă a fetei Tale. Că Tu esti dorirea cea adevărată si veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, si pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Rugăciunea a doua a Sfântului Vasile cel Mare

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Împăratul veacurilor si Făcătorul tuturor, multumesc tie pentru toate bunătătile câte mi-ai dat mie si pentru împărtăsirea cu preacuratele si de viată făcătoarele Tale Taine. Deci, mă rog tie, Bunule si Iubitorule de oameni, păzeste-mă sub acoperământul Tău si sub umbra aripilor Tale, si-mi dăruieste până la suflarea cea mai de pe urmă cu cuget curat si cu vrednicie să mă împărtăsesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea păcatelor si spre viata de veci. Că Tu esti Pâinea vietii, Izvorul sfintirii, Dătătorul bunătătilor si tie slavă înăltăm, împreună si Părintelui si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a treia,

a Sfântului Simeon Metafrastul

Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele si întru toate încheieturile, în rărunchi si în inimă si arde spinii tuturor păcatelor mele; curăteste-mi sufletul; sfinteste-mi gândurile si oasele; numărul deplin al celor cinci simturi îl luminează; peste tot mă pătrunde cu frica Ta; pururea mă acoperă si mă apără si mă păzeste de tot lucrul si cuvântul pierzător de suflet; curăteste-mă, spală-mă si mă îndreptează; întelepteste-mă si mă luminează; arată-mă locas numai al Duhului Tău si să nu mai fiu sălas păcatului, ci tie casă, prin primirea Împărtăsaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Rugători aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe înteleptii Apostoli si cu acestia si pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, si pe mine, slujitorul Tău, fiu al luminii mă fă; că Tu însuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si tie, după cuviintă, ca unui Dumnezeu si Stăpân, toti slavă Îti înăltăm în toate zilele. Amin.

Rugăciunea Sfântului Chiril al Alexandriei

Trupul Tău cel sfânt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viata de veci, si Sângele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. si să-mi fie mie Euharistia aceasta spre bucurie, spre sănătate si spre veselie. si la înfricosătoarea si a doua venire a Ta, învredniceste-mă pe mine păcătosul să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tăi. Amin.

Rugăciunea către

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care esti lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul, scăparea, mângâierea si bucuria mea, multumesc tie, că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să fiu părtas preacuratului Trup si scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai născut Lumina cea adevărată, luminează-mi ochii cei întelegători ai inimii. Ceea ce ai născut izvorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce esti Maica iubitoare de milostivire a Dumnezeului celui milostiv, miluieste-mă si dă umilintă si zdrobire inimii mele si smerenie gândurilor mele si ridicare din robia cugetelor mele. si mă învredniceste până la sfârsitul vietii fără de osândă să primesc sfintirea Preacuratelor Taine, spre tămăduirea sufletului si a trupului. si-mi dă, Stăpână, lacrimi de pocăintă si de mărturisire, ca să te laud si să te măresc pe tine în toate zilele vietii mele, că binecuvântată si preamărită esti în veci. Amin.

Rugăciunea Sfântului Simeon

Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, în pace, după cuvântul Tău, căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea fetei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor si slavă poporului Tău Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieste-ne pe noi.

(de trei ori, cu o metanie de fiecare dată)

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curăteste păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează si vindecă neputintele noastre pentru numele Tău.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecilor. Amin.

Tatăl nostru care esti în Ceruri, sfintească-se numele Tău. Vie Împărătia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer asa si pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiintă dă-ne-o nouă astăzi. si ne iartă nouă greselile noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveste de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărătia si puterea si slava, a Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Cititorul continuă cu troparul potrivit din cele arătate mai jos; totusi, dacă rugăciunile sunt citite în taină încheiem Rugăciunea Domnească cu:

Pentru rugăciunile sfintilor părintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului Ioan Gură de Aur - glasul 8

Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câstigat, înăltimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele Tale învătându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecilor. Amin.

Condacul - glas 5

Din cer ai primit dumnezeiescul har si cu buzele tale pe toti îi înveti să se închine unui Dumnezeu în Treime, Ioane Gură de Aur, preafericite cuvioase; după vrednicie te lăudăm deci pe tine, că esti învătător, ca cel ce arăti cele dumnezeiesti.

si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Condacul pentru Născătoarea de Dumnezeu

Ceea ce esti crestinilor ocrotitoare neînfruntată si mijlocitoare stăruitoare către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătosilor, ci sârguieste, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credintă strigăm către tine: Grăbeste spre rugăciune si te nevoieste spre mijlocire, apărând pururea Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce cinstesc pe tine.

Doamne miluieste... (de 12 ori)

Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai mărită fără de ase mănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Slavă Tatălui si Fiului si Sfântului Duh. si acum si pururea si în vecilor. Amin.