 BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
|
BluePink XHost |
Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink |
Nadejde si-ntarire
si zid de mantuire
pe tine castigandu-te,
ingenunchem rugandu-te:
de chinuri ce ne bantuie,
Marie, tu ne mantuie!
O, Sfanta Marie!
Tu, maica durerilor,
regina tariilor,
taria soliilor,
izvoru-ndurarilor
luceafar al marilor,
indura-te, pleaca-te,
nadejdea corabiei,
invingerea sabiei,
limanul sarmanilor
si soarele anilor,
balsamul ranitilor,
norocul iubitilor,
o, da-ne tarie,
Sfanta Marie!
Iisuse Hristoase,
de oameni iubitorule,
Mantuitorule,
izvor mantuirilor,
de acum si pururea
si-n vecii vecilor!
Când holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Lasara o chita de spice în picioare
Legand-o cucernic cu fir de cicoare;
Iar spicele-n soare sclipeau matasos
Sa-nchipuie barba lui Domnu Cristos.
Când painea-n cuptor semana cu arama,
Bunica si mama
Scotand-o sfielnic cu semnele crucii,
Purtau parca moaste cinstite si lucii
Ca painea, dand abur cu dulce miros,
Parea ca e barba lui Domnu Cristos.
Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, tu jertfa pe cruce,
Hraneste-ma mama de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu painea de-a pururi a neamului meu.
Din coarda de vita ce-nfasura crama
Bunica si mama
Mi-au rupt un ciorchine, spunandu-mi povestea;
Copile, graira, broboanele-acestea
Sunt lacrimi de mama varsate prinos
La casnele Domnului nostru Cristos.
Apoi, când culesul de struguri fu gata,
Bunicul si tata
In joc de calcaie jucand nestemate
Ce lasa ca rana siroaie-nspumate,
Copile, graira, e must sangeros
Din inima Domnului nostru Cristos.
Si iata potirul la gura te-aduce,
Iisuse Cristoase, Tu jertfa pe cruce;
Adapa-ma, seva de sfant Dumnezeu.
Ca bobul în spice si mustu-n ciorchine
Esti totul în toate si toate prin tine,
Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Podgorii bogate si lanuri manoase,
Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,
E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.
Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane
Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,
Tu, viata de-a pururi a neamului meu.
Un gând smerit si simplu, o lumina,
Spre Tine se înalta lin din mina
Si sufletul înlacrimat se roaga:
„O, vino, de pacate ne dezleaga”.
Refren: Iisuse, Doamne, vino-n zori!
Te cheama cei din închisori.
O, vino, mina lumineaza,
Pe noi ne binecuvânteaza!
Pe fruntea mea senina mâna-Ti pune
Si cheama-ma încetisor pe nume
Cum Ti-ai chemat prietenul din groapa…
Te rog, Iisuse, da-mi un pic de apa.
Pe umeri ma apasa greu o cruce
Si sânger… Da-mi putere s-o pot duce,
Da-mi Pâine, Apa vie da-mi din Vita,
Sa simt pulsând viata în mladita.
* Poem dedicat lui Marin Naidim
În Noaptea Sfânta viu lumineaza
Luceafarul zorilor vietii cei noi
Coboara Iisus în noi,
Vesteste viata de-apoi
Si steaua deasupra vegheaza.
Refren: Si nasterea Ta minunata
O cânta pastorii si pruncii
Iar cerul deschis se arata
Cu portile în chipul Crucii.
Trei magi calatori au venit de departe
Cu dar de tamâie, de aur si smirna,
Cu fruntile de lumina
'Ngenunche si se-nchina
Cu inimi smerite, plecate.
Un Prunc Sfânt Se naste
În noaptea-nstelata
Din Sfânta Fecioara si Duhul cel Sfânt;
Al Tatalui drept Cuvânt
Coboara azi pe pamânt
Faclie pe veci luminata.
În noaptea Craciunului alb si senin
O Mama cu Pruncul la sân,
Curata-n iubire,
Porneste-n uimire,
Plinindu-se Buna-Vestire,
Pe cai troienite de viscol si vânt.
Cu sufletul plin de avânt
Veniti de departe
Cu inimi plecate
Se-nchina Împaratului Sfânt.
O stea calatoare de la rasarit
Cu iepele albe, de-argint,
Aluneca lin
Pe-albastrul senin
Al cerului viu înflorit.
Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.
Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.
Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.
Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.
Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
ingerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaier,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -
Vantul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
in buhai de luna plina
leganat in ger.
Patru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde-ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -
N-au venit cu grau la poarta,
ci au rupt din ger
stele mari ca sa le-mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -
Si-n Florar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi campul cer de stele
tolanit sub cer?
Numai tu astepti in tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete ce n-ai colinda
si nu stii Prier.
Nici un cantec alb nu vine
falfaind mister,
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler -
Doamne, fa din suferinta,
Pod de aur, pod înalt,
Fa din lacrima velinta
Ca intr-un pat adânc si cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri faca-se si vin.
Din infrângeri, scari si trepte,
Din caderi, urcus alpin.
Din veninul pus in cana
Fa miresme ce nu pier.
Fa din fiecare rana
o cadelnita spre cer;
Si din fiece dezastru
si crepuscul stins în piept,
Doamne, fa lastun albastru
si fa zâmbet întelept.
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.
Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.
Uimit am sarit de sub patura sura :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a facut semn ca sa tac.
S-a asezat langa mine pe rogojina :
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.
Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.
Parea celula munte, parea capatâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…
Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…
Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…
- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.
Acum, ca niciodata
Treziti-va, români!
Având credinta-n suflet
Si arma sfânta-n mâini.
În rodul nascocirii
Sa nu nadajduiti,
Ci arma mântuirii
Mereu s-o mânuiti!
Uniti-va în cuget
Prin simturi crestinesti
La sânul “Maicii voastre”
Celei duhovnicesti!
În pavaza credintei
Fiind adapostiti,
La vreme de razboaie
Veti fi nebiruiti.
Tot neamul de pe lume
Si cel de sub pamânt
De s-ar scula-mpotriva,
Va fi de voi înfrânt.
Plecati-va la Domnul
Grumazul umilit,
Sa va înalte fruntea
În “plaiul” cel dorit.
De somnul nesimtirii
Sa nu mai dormitati,
Ca “zorii mântuirii”
Se-arata la Carpati
Ca fratii petrecând,
Sa nu stirbim onoarea
Si graiul nostru sfânt!
Trezindu-ne simtirea
Din suflet crestinesc,
Sa punem semnul Crucii
Pe steagul românesc!
Pe tronul cel din suflet
S-avem necontenit
Icoana preacinstita
A Regelui Marit!
De vom pazi unirea
Si “Crezul din stramosi”,
Vom fi si jos, în lume,
Si-n ceruri gloriosi!
În scumpa noastra tara
Atunci vor creste iar
Virtutile strabune
Cu nume secular.
Din groapa stricaciunii,
Sapata de “tiran”,
Se va scula cu slava
“Rasadul lui Traian”.
Deci azi, ca niciodata,
Sa ne vadim crestini,
Pastrând neprihanita
Credinta, prin straini!
Aruncându-ne în urma
Ochii nostrii sufletesti
Catre anii din vechime
A vietii crestinesti,
Mintea noastra se uimeste
De sfintenia de-atunci,
Limba fara grai ramâne,
Ne simtim ca niste prunci.
Caci vedem pagânatatea
Dând razboi necontenit
Adunarile crestine
Din Apus si Rasarit.
Si aflam credinta sfânta
Ca un foc atunci arzând
Iar Biserica în culmea
Biruintelor sezând.
Adâncindu-ne mai tare
În trecutul departat
Al Bisericii crestine
Gândul nostru sta mirat:
Uriasi vedem în fata
Pe strabunii credinciosi,
Noi suntem pe lânga dânsii
Toti, pitici neputniciosi
Fruntea lor având cununa
Razelor dumnezeiesti
Ni se apleaca de rusine
Ochii nostri cei trupesti.
Mici la suflet, mari la patimi,
Noi aproape nu-ndraznim
Sa mai cugetam la Slava
Noului Ierusalim!
Despre viata minunata
A celor “întâi nascuti”
Lumea astazi nu mai stie,
Sfintii stau necunoscuti!
Astazi traistele stiintei
S-au umplut cu nascociri,
Iar de tainele credintei
Lumea nu mai are stiri!
Toata straduinta lumii
Este spre a dovedi
Ca “Materia e totul,
Duhul n-are unde fi”!
Cât de mult se mai înseala
Cel numit “Cuvântator”
Oare cearca numai “firea”
Nestiind pe “Facator”!
1
Parintii mei, sarmanii,
De timpuriu s-au stins
Si eu fiind prea fraged
Atuncea nu i-am plans.
2
Dar a venit si vremea
Sa-i plang eu mau tarziu,
Cand ma aflam alaturi
De alt cinsit sicriu.
3
Caci Domnul randuise
Bunica sa ma creasca,
Sa-mi fie ea si tata
Si maica pamanteasca
4
Iar cand s-a dus batrana
Cu sufletul la cer,
Atunci in lumea asta
Eu am ramas stingher
5
Pe ea amar plangand-o
Cu lacrimi prea fierbinti,
Atunci eu dimpreuna
Plingeam si pe parinti
6
La inima durerea
A fost asa de grea,
Incat simteam dea pururi
Cum rana sangera.
7
Si rana asta veche
Abia s-a vindecat,
Cand Domnul intru slujba
Cea sfanta m-a chemat!
1
Omule, faptura Mea,
Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?
2
Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”
3
Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.
4
Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut
5
Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari
6
Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!
7
Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.
8
Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.
9
Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit
10
Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului
11
Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .
12
Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.
13
Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.
14
Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!
15
Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.
16
Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?
17
Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor
18
Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.
19
Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.
20
De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.
21
Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.
22
La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.
23
Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”
24
Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.
25
Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.
26
Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.
27
La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.
28
De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat
29
Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.
30
Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat
31
Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.
32
Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!
33
Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.
34
Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.
35
Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.
36
Daca tu cutezi sa vii,
(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.
37
Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! -
Fii pripegi ai tarii mele
Necajiti printre straini
Nu uitati menirea noastra
De Romani si de Crestini!
Cu dragoste curata
Ca fratii petrecand,
Pastrand neprihanita
Credinta prin straini!
Uniti-va in cuget
Prin simturi crestinesti,
La “sanul Maicii Noastre”
Calei duhovnicesti!
In rodul nascocirii
Sa nu nadajduiti,
Ci arma mantuirii
Mereu s-o manuiti!
Trezindu-ne simtirea
Din suflet crestinesc,
Sa punem semnul Crucii
Pe steagul românesc!
1
Singur lucrul meu din lume
Este mantuirea mea,
Dac eu nu vad de dansa,
Cine altul va vedea?
2
Trup si suflet dimpreuna
De la Domnul mi s-au dat,
Deci eu singur voi da seama
Pentru cele ce-am lucrat.
3
Lucrul mantuirii mele
Este pentru vesnicie,
Si nu este dat a-l face
Decat numai sigur mie.
4
Hotararea este data;
“Trebueste ca sa mor!”
Nu stiu cand, poate chiar maine
Sau in ceasul […]
I.
Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.
II.
Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.
III.
Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.
IV.
Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.
V.
Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !