Acesta era diacon la biserica din Singidunum, localitate situată pe Dunăre, aproape de cetatea Smirnum, unde a fost ucis cu puțin înainte, prin chinuri și înec, tânărul episcop Irineu. Din porunca împăraților Dioclețian și Galeriu, în aceste ținuturi s-au pornit mari prigoane împotriva creștinilor, în special a slujitorilor lui Hristos.
Printre cei prinși și arestați, din porunca întâistătătorului acestor ținuturi, Victorian, se afla și diaconul Donat. Astfel, a ajuns în fața lui Victorian, care a căutat să-l determine pe Donat să se lepede de credința sa și să jertfească zeilor romani. Donat însă îi arată lui Victorian că zeii romani nu sunt decât materie moartă, numai Hristos fiind adevăratul Dumnezeu. La auzul acestor cuvinte, Victorian i-a spus lui Donat că este nebun, dar acesta a replicat fulgerător, spunând: Tu și judecătorii voștri sunteți nebuni, căci el socotea o curată nebunie a nu vedea deșertăciune slujirii idolești. Aceste cuvinte a înfuriat peste măsură pe Victorian, care a poruncit ca Donat să fie pus în lanțuri, după care să i se taie capul.
Astfel, la 21 august, anul 304, acest Sfânt mucenic dintre strămoșii neamului nostru s-a mutat la cămările cerești, prin ascuțișul săbiei, lângă apele adânci ale Dunării, care n-au despărțit, ci au unit întotdeauna pe înaintașii noștri de același sânge și aceeași credință.
Sf. Mucenic Romul preotul (21 august) [2]
Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, și slujea ca preot în cetatea Smirnum, fiind plin de har, de iubire jertfelnică și de tărie în dreapta credință. De aceea, el lupta cu nădejde pentru statornicirea și creșterea credinței celei adevărate în poporul credincios.
Pornindu-se însă prigoana împotriva creștinilor, preotul Romul a fost prins și dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat și osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia. Astfel, împreună cu Donat diaconul a pătimit și acest vrednic slujitor al lui Hristos. Cinstitele lui moaște au fost duse mai târziu, în sec. al IV-lea, în localitatea Concordia, din provincia Friul din Italia nordică, unde s-au bucurat de cinstirea cuvenită.
Acesta slujea ca diacon în aceeași biserică unde slujea și Romul preotul, cinstind prin faptele sale Evanghelia lui Hristos și ajutând la propovăduirea cuvântului Acesteia către strămoșii noștri-daco romani care locuiau la Dunăre. El a fost prins odată cu Romul, și amândoi au fost duși la Cibales, unde a primit aceeași soartă ca și Romul preotul.
Astfel, în ziua de 21 august a anului 304, Silvan diaconul a fost învingător în lupta cu păcatul, biruind prin moarte mucenicească, prin tăierea capului, cinstind astfel neamul din care se trăgea și pământul pe care l-a stropit cu sângele său nevinovat.
Cu uciderea lui Romul, Silvan, Donat și a multor altor creștini la Cibales, cruzimea conducătorilor păgâni nu a fost pe deplin satisfăcută, astfel că întâistătătorul Victorian a luat și alte măsuri de urmărire și pedepsire a creștinilor.
Astfel, cercetându-se așezămintele din jurul cetății Smirnum, a fost aflat ca fiind creștin și Venust, care era frate geamăn al Sfântului Donat diaconul. Fiind dus în fața lui Victorian, acesta i-a adus aminte de moartea fratelui său, și l-a îndemnat, amenințându-l cu moartea, să se lepede de credința sa. Însă venust nu s-a tulburat, ci a vestit pe Hristos cu și mai multă tărie, totodată arătând deșertăciunea slujirii idolești. Atunci, victorian, mâniindu-se, a poruncit ca Venust să fie dus la locul de execuție al fratelui său, și acolo să fie supus la aceiași moarte mucenicească, prin tăierea capului. Astfel, tot în data de 21 august 304, ca și ceilalți martiri, Venust a sfințit cu sângele său locul pătimirii sale, mutându-se în cămările cele cerești ale Mântuitorului