Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ (30 iunie) [1]

click pentru detaliu

Despre acest  Sfânt Ierarh, nu deţinem date prea importante, cel puţin până în anul 1978, dar se ştie cu precizie că a trăit în sec. al XIV-lea, în părţile Râmeţului, pe valea Geoagiului. Încă din tinereţe el a ales calea nevoinţelor ascetice, trăind ca eremit pe valea pârâului Râmeţ. După ce a ajuns iscusit în cele duhovniceşti, a coborât la mânăstirea Râmeţ, unde prin vieţuirea sa exemplară a fost ales egumen. Totodată, el a devenit şi duhovnic al sihaştrilor din Munţi Râmeţ, dar şi al sătenilor din Ţara Moţilor,  care l-au cinstit ca sfânt, din generaţie în generaţie, până în zilele noastre. Datorită acestei exemplare vieţuiri, se învrednicise de darul facerii de minuni, relatări ale faptelor sale fiind cunoscute şi transmise pe cale orală până în zilele noaste. Se spune astfel că în urma rugăciunilor sale ar fi apărut în poiana mânăstirii izvorul care există şi astăzi, şi care este numit „Izvorul Cuviosului Ghelasie”.

În anul 1978, în biserica mânăstirii s-a descoperit o inscripţie din care reiese că în 1377, Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania. Aceasta este astfel prima atestare istorică a unui arhiepiscop român în teritoriile intracarpatice. Totodată se confirmă şi datele transmise prin tradiţie, privind biografia acestui mare părinte duhovnicesc. Este probabil însă ca la bătrâneţe să se fi retras la Râmeţ, şi se pare că tot acolo şi-a dat viaţa în mâinile Domnului.

De remarcat că maicile mânăstirii păstrează cu veneraţie părţi din moaştele acestui sfânt, ştiind că ele au darul vindecării bolilor şi neputinţelor în popor.