click pentru detaliu
Despre acest Sfânt Ierarh, nu deținem date prea importante, cel puțin până în anul 1978, dar se știe cu precizie că a trăit în sec. al XIV-lea, în părțile Râmețului, pe valea Geoagiului. Încă din tinerețe el a ales calea nevoințelor ascetice, trăind ca eremit pe valea pârâului Râmeț. După ce a ajuns iscusit în cele duhovnicești, a coborât la mânăstirea Râmeț, unde prin viețuirea sa exemplară a fost ales egumen. Totodată, el a devenit și duhovnic al sihaștrilor din Munți Râmeț, dar și al sătenilor din Țara Moților, care l-au cinstit ca sfânt, din generație în generație, până în zilele noastre. Datorită acestei exemplare viețuiri, se învrednicise de darul facerii de minuni, relatări ale faptelor sale fiind cunoscute și transmise pe cale orală până în zilele noaste. Se spune astfel că în urma rugăciunilor sale ar fi apărut în poiana mânăstirii izvorul care există și astăzi, și care este numit Izvorul Cuviosului Ghelasie.
În anul 1978, în biserica mânăstirii s-a descoperit o inscripție din care reiese că în 1377, Sfântul Ghelasie era arhiepiscop în Transilvania. Aceasta este astfel prima atestare istorică a unui arhiepiscop român în teritoriile intracarpatice. Totodată se confirmă și datele transmise prin tradiție, privind biografia acestui mare părinte duhovnicesc. Este probabil însă ca la bătrânețe să se fi retras la Râmeț, și se pare că tot acolo și-a dat viața în mâinile Domnului.
De remarcat că maicile mânăstirii păstrează cu venerație părți din moaștele acestui sfânt, știind că ele au darul vindecării bolilor și neputințelor în popor.
[1] Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, în vol. Sfinți români și apărători , ed. cit. , p. 286.